Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 809/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 809/
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de în calitate de asociat și administrator statutar al SC - SRL Tg.-M împotriva încheierii din 14.05.2008 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin Încheierea din 14 mai 2008, pronunțată în dosarul nr-, s- admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale având ca obiect neconstituționalitatea disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, invocată de pârâtul; s-a respins cererea de suspendare pe perioada soluționării excepției, a judecării acțiunii având ca obiect angajarea răspunderii personale a pârâtului, formulată de DGFP M, și s-a respins ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale având ca obiect excepția de neconstituționalitate invocată de același pârât, referitor la disp. art. 138 alin. 4 și art. 139 din Legea nr. 85/2006.
În considerentele hotărârii atacate, referitor la neconstituționalitatea disp. art. 138 alin. 1 lit. d din lege, s-a apreciat că dispoziția criticată stă la baza soluționării pe fond a acțiunii reclamantei DGFP M, judecătorul sindic considerând că se impune sesizarea Curții Constituționale, fără însă a suspenda judecata acțiunii aflată pe rol, întrucât referitor la textul în cauză au fost pronunțate alte decizii.
În ceea ce privește celelalte două texte legale, s-a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal, pârâtul, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în principiu a excepției de neconstituționale, sesizarea Curții Constituționale cu privire la textul art. 138 alin. 1 lit. d, art. 138 alin. 4, și art. 139 din Legea nr. 85/2006; și suspendarea judecării cauzei dedusă judecății.
S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției, dată fiind existența unei legături între textul de lege ce face obiectul excepției și cauza dedusă judecății, că este îndeplinită condiția legalității subiectului sesizării; că, textul art. 139 este neconstituțional prin raportare la art. 16 din Constituția României, fiind reiterate argumentele expuse în fața judecătorului sindic; și că, textele art. 138 alin. 4 și art. 139 din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituționale prin prisma art. 24 din Constituția României.
În ceea ce privește suspendarea judecării cauzei, s-a apreciat că în cauză este vorba de un caz special de suspendare obligatorie a suspendării, instanța făcând în acest caz o greșită aplicare a legii.
Prin întâmpinare, DGFP Mas olicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că în mod corect judecătorul sindic a apreciat ca întemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, iar în ceea ce privește petitul privind suspendarea soluționării cauze, a dat eficiență art. 8 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, norme derogatorii de la prevederea cuprinsă în Legea nr. 47/1992.
Referitor la celelalte două excepții, s-a reținut că, în mod just au fost respinse, întrucât cererea privind angajarea răspunderii personale a administratorului, a fost promovată sub imperiul legii vechi, dispozițiile vizate fiind cuprinse însă în legea nouă.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Referitor la excepția ce vizează neconstituționalitatea art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, în mod just judecătorul sindic a procedat la admiterea acesteia, având în vedere împrejurarea că textul atacat s-a regăsit integral și în legea veche (art. 137 alin. 1 lit. d), argumentul precumpănitor fiind tocmai acela al existenței unei reglementări legislative unice pentru textele preluate de legea nouă.
Referitor la celelalte două excepții, Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate, dat fiind momentul promovării acțiunii reclamantei DGFP M, și anume sub imperiul legii vechi, și conținutul excepției care vizează texte de lege din noua reglementare.
Referitor la suspendarea solicitată de recurent, Curtea apreciază că aceasta nu este admisibilă, după cum a reținut și judecătorul sindic, întrucât într-adevăr, chiar dacă dispozițiile cuprinse în Legea nr. 47/1992 primează asupra dreptului comun, nu este mai puțin adevărat că, în aceeași măsură, procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 este una derogatorie, cazurile expres și limitativ prevăzute pentru suspendarea judecății fiind cuprinse în art. 8 alin. 7.
Pentru aceste motive, însușindu-și și argumentele cuprinse în considerentele hotărârii atacate, ca urmare a examinării hotărârii atacate și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul promovat, menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de în calitate de asociat și administrator statutar al SC - SRL Tg.-M împotriva încheierii pronunțată la data de 14.05.2008 de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, din 16 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
11 nov.2008
Jud.fond
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
