Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 89/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 89/2010
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 1877 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul SĂLAJ, în contradictoriu cu intimatul - SERV SRL, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar in valoare de 1 leu.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că, în data de 15 ianuarie 2010 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei - SERV SRL, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților, care solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. pr. civ, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1877 din 3 septembrie 2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată cererea creditoarei - SRL, împotriva debitoarei - SERV SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată în data de 27.02.2009, creditoarea - SRL a solicitat declanșarea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SERV SRL, pentru plata creanței sale în valoare de 11.890 lei, plus dobânda legală.
În motivarea cererii s-a arătat că creditoarea a livrat unele mărfuri debitoarei în valoare de 15.890 lei, din care însă debitoarea nu a achitat decât 4.000 lei, rămânând rest de plată 11.890 lei.
În data de 20.03.2009, debitoarea a contestat că ar fi în stare de insolvență, arătând că a achitat creditoarei 13.000 lei, plată pentru care însă creditoarea nu a emis chitanță, pe motivul că o va elibera la De asemenea, debitoarea a susținut că a dat numitului asociatul creditoarei, produse în valoare de 20.000 lei, fapt ce poate fi dovedit cu martori.
Asupra cauzei de față instanța a reținut următoarele:
Facturile emise de creditoare de la fila 6 - 9, pentru plata mărfurilor livrate, la rubrica "Semnătura de primire", nu a fost semnat de debitoare, ci de asociatul creditoarei. Calitatea de asociat al acestuia rezultă din evidența registrului comerțului de la fila 43.
Rezultă că facturile sunt nu sunt opozabile debitorului, creditoarea nedovedind cantitatea și valoarea mărfii livrate.
Debitoarea susține că o parte a creanței a fost achitată, dar creditoarea nu a emis chitanță. Pentru dovada plății, debitoarea solicită audierea unor martori.
Rezultă căci creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, s-a reținut și faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea 85/2006, conform celor arătate, debitoarea nefiind în insolvență.
S-a mai reținut și faptul că valoarea creanței de 11.890 lei se află sub pragul de 30.000 lei, prevăzut de art. 3 pct. 12 din legea menționată, astfel că nu poate fi deschisă procedura.
Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea. SRL, solicitând admiterea recursului si casarea sentintei atacate.
În motivarea recursului s-a arătat că intre societatea si SERV s-au desfasurat raporturi comerciale concretizate prin livrarea produselor catre societatea debitoare, fiind emise in mod legal facturile fiscale nr. 239/24.11.2008, 240/24.11.2008, 241/24.11.2008, 242/24.11.2008, in valoare totala de 15.890 RON, facturi semnate de catre debitor, aceste facturi nefiind achitate nici pana la aceasta data. S-a menționat faptul ca din totalul facturilor fiscale, debitorul SERV a platit suma de 4000 RON ceea ce presupune ca mai are de achitat un rest de plata de 11.890 RON.
Precizează ca cererea sa de declansare a procedurii insolventei indeplineste toate conditiile cerute de Legea 85/2006, in speta fiind vorba de o creanta certa, lichida si exigibila.
a) creanta este certa, existenta ei neputand fi pusa in discutie de partea debitoare intrucât facturile care atesta debitul sunt semnate si, prin urmare sunt si acceptate la plata.
b)creanta este lichida, intrucat catimea ei este determinata;
c)creanta este si exigibila intrucat a ajuns si a depasit scadenta, asa cum este prevazuta in contract si anume: Plata facturii se face dupa emiterea si transmiterea acesteia .
Cererea nu necesita lamuriri pe calea judecatii de drept comun, intrucat avem de-a face cu o creanta certa, lichida si exigibila, asa cum a demonstrat mai sus. Debitoarea nu incearca decat sa tergiverseze si sa amane si mai mult plata prin invocarea faptului ca cererea introductiva trebuie supusa unei actiuni de drept comun.
De asemenea, s-a menționat faptul ca debitoarea nu a demonstrat ca are suficiente fonduri banesti pentru plata datoriilor exigibile si, pe cale de consecință, sa contrazică starea de insolventa prezumată în care se află.
Analizând recursul declarat, Curtea reține că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2009, sub nr. de mai sus, creditoarea -" "SRL a solicitat instanței să dispună deschiderea procedurii insolvenței debitoarei -" Serv"SRL, relevând că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 11890 lei, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data scadenței și până la achitarea integrală sau deschiderea procedurii.
În susținerea cererii, creditoarea a arătat că în conformitate cu facturile fiscale nr.239, 240, 241 și 242 din 24.11.2008, acceptate prin semnare de către debitoare, a livrat acesteia bunuri în valoare totală de 15.890 lei, din care s-au achitat numai 4.000 lei.
Deși pârâta a fost somată în nenumărate rânduri în vederea achitării datoriei, aceasta nu s-a conformat. S-a mai arătat că valoarea creanței depășește valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Cererea creditoarei a fost comunicată debitoarei în condițiile art. 33 al.1 din Legea nr. 85/2006, aceasta depunând contestație, prin care a învederat că nu se află în stare de insolvență, raportat la împrejurarea că suma solicitată nu este certă, lichidă și exigibilă, fiind achitată, parțial în numerar și parțial prin livrarea unor produse, anterior introducerii cererii, aspecte ce pot fi dovedite prin declarații de martori.
De asemenea, s-a recunoscut existența unui rest de plată de 3.000 lei, în privința acestuia invocându-se excepția de neexecutare a contractului, raportat la faptul că reclamanta a montat doar 10 din cele 11 calorifere ce apar menționate în facturile anexate acțiunii.
Analizând cererea formulată de către creditoare, judecătorul sindic a respins-o, luându-se act de faptul că facturile depuse nu au fost semnate de către debitoare, ci de către numitul, asociat al reclamantei.
De asemenea, s-a apreciat că, în condițiile în care debitoarea a susținut că o parte a creanței a fost achitată și a solicitat audierea unor martori în acest sens, creanța invocată nu este certă, lichidă și exigibilă.
Curtea apreciază că aceste statuări nu pot fi reținute, în condițiile în care din copia facturilor nr.239-242 din 24.11.2008, depuse la dosar la filele 6-8, rezultă că acestea au fost semnate de primire de către reprezentantul legal al debitoarei, iar nu de către asociatul reclamantei, care a completat doar rubrica referitoare la date privind expediția.
De altfel, debitoarea nu a contestat în fața instanței de fond faptul că nu ar fi acceptat aceste facturi, astfel încât aceste aprecieri ale judecătorului sindic sunt făcute cu încălcarea principiului disponibilității și al dreptului la apărare.
Pe de altă parte, în opinia Curții, simpla împrejurare că debitoarea a afirmat, fără a aduce nici o probă în susținerea acestor apărări, că ar fi achitat parțial creanța invocată, astfel încât aceasta nu mai îndeplinește cerința valorii prag, nu poate constitui temei suficient pentru respingerea cererii.
În acest context, Curtea constată că, raportat la prevederile art.129 alin.1 și 723 alin.1 pr.civ. coroborate cu cele ale art.1169 civ. pârâta avea obligația de a prezenta instanței cel puțin un început de dovadă scrisă, în ceea ce privește susținerile referitoare la plată.
La aceste dispoziții legale se adaugă și cele ale art.46 com. care, împreună, trebuie aplicate ținând cont de specificul procedurii soluționării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Astfel, Curtea achiesează la susținerile din recursul reclamantei, conform cărora se află în posesia unor înscrisuri care atestă îndeplinirea cerințelor impuse de art.3 pct.1 lit.a, pct.6 și pct.12 din Legea nr.85/2006, respectiv faptul că este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile, atestate prin facturi semnate de către pârâtă, în condițiile art.46 com.
De asemenea, această creanță este exigibilă încă din cursul lunii noiembrie 2008 și este superioară valorii prag impuse la data formulării cererii de deschidere a procedurii, neputând fi reținute cele arătate în motivarea sentinței recurate, conform cărora ar fi aplicabilă limita minimă de la data pronunțării hotărârii, o astfel de abordare fiind de natură să încalce principiul previzibilității și al neretroactivității legii civile și fiind contrazisă de definiția cuprinsă în textul art.3 pct.12 din lege.
Apărările debitoarei din contestația formulată nu pot fi reținute, întrucât, pe de o parte, cele relevate nu sunt de natură să contrazică insolvența prezumată, dedusă din starea de fapt mai sus arătată, iar pe de altă parte, este relevată culpa procesuală a pârâtei care, așa cum s-a arătat mai sus, nu a probat în nici un mod susținerile referitoare la plata creanței.
În acest context, se constată și că, raportat la caracterul procedurii reglementate de Legea nr.85/2006 și la normele care guvernează activitatea societăților comerciale, nu au fost depuse la dosar înscrisuri care să aibă cel puțin valența unui început de dovadă scrisă privind plățile efectuate și, cu atât mai puțin, documente sau înregistrări contabile care să le reflecte.
În plus, deși pârâta a beneficiat în cursul procesului de asistență calificată, prin poziția procesuală exprimată ulterior depunerii contestației, nu a insistat în probarea afirmațiilor făcute, prin audierea unor martori, în cadrul ședinței publice din data de 3 septembrie 2009, relevându-se că nu mai există alte cereri în probațiune (90-91).
Așa fiind, apar ca total nefondate apărările conform cărora creditoarea nu poate să-și valorifice pretențiile decât pe calea dreptului comun, întrucât, pentru a ajunge la o astfel de concluzie, ar fi trebuit să fie în măsură să dovedească susținerile referitoare la necesitatea administrării unor probe care ar fi incompatibile, în opinia debitoarei, cu procedura prevăzută de Legea insovenței, ceea ce nu s-a întâmplat.
În concluzie, Curtea constată că cererea creditoarei întrunește condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței, respectiv creanța solicitată este mai mare decât valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, este o creanță certă, lichidă și exigibilă al cărui cuantum rezultă din facturile fiscale aflate la dosarul cauzei, acceptate de către debitoare, scadența acestora fiind împlinită cu mai mult de 30 de zile în urmă, putându-se astfel prezuma că debitoarea este în insolvență potrivit disp. art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Față de cuantumul acestui debit, față de împrejurarea că debitoarea nu a făcut dovada faptului că deține lichidități care ar fi în măsură să acopere creanța, se apreciază că debitoarea se află într-o stare de insolvență prezumată ca fiind vădită, întrucât, după mai mult de 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditoare.
Așa fiind, recursul declarat va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată în tot, în sensul în care, în temeiul disp. art.33 alin.4 din Legea nr. 85/2006, se va dispune respingerea contestației formulate de către debitoare, admiterea cererii introductive și deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva debitoarei -" Serv"SRL.
În temeiul art. 34 coroborat cu art. 11 alin.2 lit. c din același act normativ, modificat prin Legea nr.277/2009, va desemna în calitate de administrator judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, care va îndeplini atribuțiile prev. de art. 20 din lege.
La desemnarea administratorului judiciar, s-a luat în considerare împrejurarea că reclamanta nu a solicitat numirea unui practician în insolvență, astfel încât au fost luate în calcul ofertele depuse la dosar.
În temeiul art. 35 din lege, se va stabili în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin.1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
În temeiul art. 47 din lege se va dispune ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Se va stabili în sarcina administratorului judiciar obligația de a întocmi și depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prev. art. 59 din Legea nr. 85/2006.
Conform art. 44 din lege, se va stabili în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar, toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
În temeiul art.48 alin.1 din lege, se va da dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar sub sancțiunea prevăzută de art.48 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
În temeiul art. 33 alin.7 din Legea nr. 85/2006 se va dispune în sarcina administratorului judiciar efectuarea notificărilor prev. de art.61 din Legea nr.85/2006.
În baza prev. art.62 lit.b,c,d din Legea nr.85/2006 se va fixa termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 11 martie 2010, termenul de verificare, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar al creanțelor, la data de 11 aprilie 2010, termenul pentru depunerea contestațiilor, la data de 01 aprilie 2010, precum și termenul de definitivare al tabelului creanțelor, la data de 11 mai 2010.
În temeiul art.21 alin.1 din Legea nr.85/2006, se va dispune în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii.
Totodată, dosarul va fi trimis judecătorului sindic pentru continuarea procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1877 din 03 septembrie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în tot și în consecință:
Admite cererea formulată creditoarea - SRL de pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SERV SRL. Respinge contestația debitoarei - SERV SRL.
Dispune deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SERV SRL.
Desemnează administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006.
Stabilește în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prev. de art.28 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
Stabilește în sarcina administratorului obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prev. art.59 din Legea nr.85/2006.
Dispune în sarcina administratorului efectuarea notificărilor prev. de art.61 din Legea nr.85/2006.
Dispune ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Stabilește în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului toate informațiile cerute cu privire la activitate a debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
Dă dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul lichidatorului, sub sancțiunea prevăzută de art.48 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Stabilește termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei, la data de 11 martie 2010, termenul de verificare, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar al creanțelor, la data de 11 aprilie 2010, termenul pentru depunerea contestațiilor, la data de 01 aprilie 2010, precum și termenul de definitivare al tabelului creanțelor, la data de 11 mai 2010.
Dispune sigilarea bunurilor din averea debitoarei și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.
Dispune în sarcina administratorului obligația de a depune rapoarte lunare privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la data de 20 a lunii.
Dispune trimiterea dosarului judecătorului sindic pentru continuarea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
20.01.2010/5 ex.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
