Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 913/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 913
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
PREȘEDINTE Moleanu
JUDECĂTOR 1: Ecaterina Moleanu
Judecător Țăndăreanu
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr. 513 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL M reprezentată prin lichidator TÂRGU-J și intimații creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU-J și CONSILIUL LOCAL TÂRGU-J, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, că recurenta este scutită de plata taxei de timbru, în raport de dispozițiile art. 17 din Legea 146/1997, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a trecut la soluționarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința comercială nr. 513 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, s-au respins obiecțiunile creditoarei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, s-a admis cererea lichidatorului TÂRGU-J și in temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței a debitoarei SC SRL TG. J, radierea debitorului din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură și notificarea sentinței persoanelor enumerate la art. 135 din Legea nr. 85/2006
Pentru a pronunța aceasta sentință, Tribunalul Gorja reținut că, prin raportul de activitate nr. 840 din 09.02.2008 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC SRL, a precizat că nu sunt elemente care să conducă la aplicarea dispozițiilor art.138 din legea nr.85/2006.
Convocarea comitetului creditorilor se face în situațiile expres și limitativ prev. de art.17 alin.2 din Legea nr.85/2006, iar situația prezentată de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI nu se regăsește între cazurile prevăzute de textul legal citat.
S-a reținut faptul că societatea nu figurează cu bunuri mobile sau imobile declarate la Consiliul Local Tg.-J, conform adresei depuse la dosar, iar datorită faptului că nu au fost depuse documentele contabile prevăzute de art.28 din Legea nr. 85/2006, nu au putut fi identificate alte bunuri în alte locații, operațiuni bancare sau alte tranzacții anterioare deschiderii procedurii, și nu a putut fi găsit administratorul social.
În aceste condiții, informațiile precare ce au putut fi obținute din lipsa documentelor contabile ale debitoarei nu pot determina concluzia că există elemente pentru antrenarea răspunderii administratorului social, în condițiile strict prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, deoarece acesta nici măcar nu a putut fi găsit.
Cu privire la înscrierea "perfectă" a speței în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.1 lit. c și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic apreciază că în cauză nu s-a făcut în nici un mod dovada faptului că administratorul a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea persoana juridică la încetarea de plăți și nici că a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Astfel, creditorul confundă elementele răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art.998-1003 din Codul Civil cu cele ale răspunderii delictuale de tip special, în limitele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, asociindu-le totodată cu regulile de la mandatul comercial, în temeiul cărora acționează administratorul social al debitoarei din perspectiva Legii nr. 31/1990.
Așadar, în cazul răspunderii civile delictuale, acesta operează în principiu pentru cea mai ușoară culpă.
În cazul răspunderii delictuale de tip special, în condițiile săvârșirii vreuneia dintre faptele prevăzute în mod expres de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, se constată că trebuie dovedită intenția autorului, ca formă de vinovăție, faptele respective excluzând culpa. Se observă din lecturarea cazurilor prevăzute la literele a-g ale art. 138 că faptele respective presupun un raționament anterior al autorului în scopul realizării unui profit personal, în detrimentul societății persoană juridică.
Chiar pentru situația prevăzută la art.138 lit. d, referitor la neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, nu se poate reține răspunderea autorului pur și simplu, doar pentru neglijență,decât în condițiile dovedirii intenției de a ascunde în acest mod bunuri ale societății de care să profite ulterior. Spre deosebire de primul caz, când culpa este prezumată, în situația specială prevăzută de legea insolvenței, vinovăția trebuie dovedită.
Este adevărat că administratorul unei societăți răspunde față de aceasta în temeiul unui contract de mandat comercial (uneori chiar civil sau de muncă), potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990, dar după ce societatea a fost supusă legii insolvenței, acestuia îi poate fi antrenată răspunderea numai în temeiul art.138 din L 85/2006. Pentru restul faptelor care, așa cum susține creditoarea, pot deriva din contractul de mandat, numai debitoarea, prin ceilalți asociați, care i-au încredințat mandatul, îl pot trage la răspundere pe administrator sau pe administratori. Acest demers poate fi efectuat separat de dosarul de faliment, chiar și după închiderea procedurii, pe calea dreptului comun, ceea ce nu se poate spune în cazul antrenării răspunderii administratorului pentru cazurile de la art.138 din Legea 85/2006, această cerere neputându-se soluționa decât în cadrul procedurii.
Așa fiind, în cauză operează dispozițiile art. 131 din Legea nr.85/2006, deoarece, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, se va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Gorja declarat recurs, în termen legal, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 299 - 316 cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006 și prevederile nr.OUG 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003.
În motivele de recurs, recurenta creditoare AVAS a invocat că judecătorul sindic a respins obiecțiunile sale și a dispus închiderea procedurii, aplicând în mod greșit dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, fără ca lichidatorul să-și exercite prerogativa prevăzută de art. 138, aceea de a formula acțiunea pentru antrenarea răspunderii administratorilor sociali și de a convoca comitetul creditorilor în acest sens, neepuizând toate modalitățile de recuperare a creanțelor înscrise la masa pasivă, măsura închiderii fiind prematură. Astfel, susține că răspunderea administratorilor sociali poate fi atrasă, pentru cea mai ușoară formă de vinovăție, pentru ajungerea societății în încetare de plăți și imposibilitatea creditorilor de a-și recupera creanțele. Că administratorii răspund în temeiul legii speciale dar, și a prevederilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 și art. 1540 cod civil, culpa lor fiind prezumată, fiind o răspundere contractuală, criteriul obiectiv de stabilire a culpei acestora fiind aplicabil.
Invocă, de asemenea, faptul că măsura închiderii procedurii este prematură, întrucât creditorii nu își mai pot recupera creanțele integral.
În cauză, la data de 16 iunie 2009, lichidatorul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, motivând că în cauză au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006.
S-a arătat că prin raportul nr.840/09.02.2008 asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, s-a precizat că din analiza documentelor depuse de debitoare nu au fost identificate elemente care să conducă la aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr.85/2006.
Cu privire la solicitarea creditoarei AVAS B, ca judecătorul sindic să dispună în sarcina lichidatorului convocarea Comitetului Creditorilor falitei în vederea formulării cererii de antrenare, s-a precizat că prin Legea nr.85/2006, legiuitorul a prevăzut expres că acțiunea în răspundere poate fi promovată numai de către administratorul judiciar sau lichidator, prevedere care are un caracter expres și limitativ și, numai pe cale de excepție, în cazurile strict reglementate de art. 138 alin.3 din lege, această acțiune poate fi promovată și de către comitetul creditorilor.
Astfel, numai Comitetului Creditorilor și nu un singur creditor are calitate procesuală în ceea ce privește solicitarea, adresată judecătorului sindic de a autoriza introducerea acțiunii prevăzută de art. 138 alin. 1 din Lege, însă convocarea Comitetului Creditorilor în vederea luării în discuție a anumitor probleme, inclusiv a celei privind autorizarea introducerii cererii de antrenare, se realizează de către lichidator și nu de către judecătorul sindic.
În cauză, cererea creditoarei AVAS prin care se solicită convocarea Comitetului Creditorilor trebuia adresată lichidatorului.
S-a mai arătat că prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor apariției stării de insolvență a debitoarei SC SRL M, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite prevederile imperative ale art. 131 din Legea nr.85/2006, iar aplicarea acestui articol nu este condiționată de promovarea cererii de antrenare a răspunderii materiale.
Lichidatorul a mai arătat prin întâmpinarea depusă la dosar că recurenta creditoare este în eroare și cu temeiul juridic, fundamentarea și aplicarea unei astfel de răspunderi, în condițiile în care răspunderea materială întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006, nu este o răspundere de drept comun, ci una specială, reglementată de normele unei legi speciale cum este Legea Insolvenței. Culpa administratorilor falitei nu se prezumă, ci trebuie dovedită prin probele administrate în cauză, iar faptele pentru care se antrenează răspunderea materială sunt strict enumerate și limitate de art. 138 din lege.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul Gorj, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea nr.85/2006 în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, JUDECĂTOR 2: Nela Ochea l-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
În speță, Curtea constată că cerințele legale prevăzute de dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, sunt îndeplinite, întrucât societatea debitoare nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri impozabile în patrimoniu astfel cum reiese din adresa nr. 72482 din 29.12.2008, emisă de Consiliul local al Municipiului Târgu-J - Direcția publică de venituri, și nici unul dintre creditori nu și-a manifestat disponibilitatea de a avansa sumele necesare continuării procedurii.
De altfel, continuarea procedurii insolvenței în condițiile lipsei bunurilor din patrimoniul debitoarei, care să poată fi valorificate face ca scopul pentru care a fost instituită această procedură - acoperirea tuturor creanțelor - să nu poată fi atins.
Referitor la critica privind neepuizarea modalităților de recuperare a creanțelor înscrise la masa pasivă, Curtea apreciază că lichidatorul nu este obligat să promoveze acțiunea de antrenare a răspunderii administratorilor sociali ai debitorului, această acțiune fiind lăsată la latitudinea sa, numai atunci când are indicii că starea de insolvență este imputabilă administratorilor prin săvârșirea vreunei fapte dintre cele enumerate de art.138 din legea insolvenței. Nu este în sarcina lichidatorului, nici convocarea comitetului creditorilor pentru discuta această problemă. În ipoteza în care lichidatorul a omis să analizeze cauzele insolvenței în raportul întocmit, sau a omis să promoveze acțiunea, deși în raportul său a menționat că starea de insolvență este imputabilă administratorilor sociali, comitetul creditorilor trebuie să aibă inițiativa de a solicita judecătorului-sindic să fie autorizat să exercite acțiunea. Temeiurile răspunderii administratorilor sociali nu pot fi analizate în această fază a procedurii, ci puteau fi analizate numai în cadrul acțiunii de antrenare a răspunderii dacă aceasta ar fi fost promovată.
Curtea apreciază că nu este vorba de o închidere prematură a procedurii, întrucât în condițiile lipsei bunurilor din patrimoniul societății debitoare, procedura nu mai poate să-și atingă scopul, continuarea ei neducând decât la noi cheltuieli pe seama fondului de lichidare. Astfel, se impune ca insolvabilitatea debitorului să fie suportată de creditorii săi.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că recursul este nefondat, judecătorul sindic făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale invocate și o apreciere corectă a materialului probator și prin urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea AVAS cu sediul în B, sector 1 Promoroaca nr. 9-11, împotriva sentinței nr. 513/8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj -Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL M CUI -, J- prin lichidator TG.J cu sediul în Tg. J,-,., jud. G și creditorii TG.J cu sediul în Tg. J,-, jud. G și CONSILIUL LOCAL TG.J cu sediul în Tg. J, B-dul -. 25 -parter, având ca obiect procedura insolvenței -închidere procedură.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu - - | JUDECĂTOR 2: Nela Ochea - - | JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu - - |
GREFIER, - - |
24 Iunie 2009
Jud. red. NO
Tehnored. MI/ 3 ex
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Nela Ochea, Nicoleta Țăndăreanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
