ICCJ. Decizia nr. 183/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.183/2004
Dosar nr. 3371/2001
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 687 din 18 septembrie 2000, Tribunalul Argeş, a respins acţiunea introdusă de reclamanta RA R.T. Piteşti împotriva pârâtei S.C. Q.T. SRL Piteşti.
S-a reţinut că prin contractul nr. 47 din 20 noiembrie 1992, completat cu actul adiţional nr. 2 din 1998, reclamanta a închiriat pârâtei spaţiul comercial în suprafaţă de 116,97 mp. situat în Piteşti, stabilindu-se o chirie lunară de 12.000 lei pe mp., indexabilă în raport de inflaţie, conform art. 5 din contract. Prin actul adiţional s-a stabilit durata locaţiunii până la 21 septembrie 1998.
Întrucât la această dată contractul de locaţiune a încetat de drept [art. 1436 alin. (1) C. civ.], pretenţia reclamantei de a fi obligată pârâta la plata chiriei pentru perioada ulterioară expirării termenului de locaţiune a fost considerată neîntemeiată, şi în consecinţă respinsă acţiunea.
Apelul introdus de reclamanta, Administraţia Domeniului Public Piteşti, în calitate de succesoare a RA R.T., în ceea ce priveşte activitatea de administrare a fondului locativ şi a spaţiilor cu altă destinaţie din municipiul Piteşti, a fost anulat ca netimbrat, prin Decizia nr. 84 din 16 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
Instanţa a reţinut că apelul nu este nici timbrat şi nici motivat, dar primând excepţia de netimbrare, soluţia s-a dat în consecinţă.
Pe acest aspect s-au avut în vedere dispoziţiile art. 11 şi 20 din Legea nr. 146 din 1997, astfel cum a fost modificată, constatându-se că apelanta nu a timbrat anticipat apelul, şi, deşi i s-a pus în vedere să se conformeze timbrajului prin citaţia pentru termenul din 16 februarie 2001, când cauza s-a judecat, aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, Administraţia Domeniului Public Piteşti, care, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
După ce face o expunere a situaţiei de fapt, menţionându-se că activitatea locativă de la RA R.T. Piteşti a fost preluată în baza Protocolului nr. 21922 din 2000, de punere în aplicare a dispoziţiilor Hotărârea Consiliului Local Piteşti nr. 324 din 1999 şi nr. 21 din 2000, recurenta arată condiţiile şi data la care a primit citaţia de la instanţa de apel, nefiind prezentă la data judecăţii, când s-a dispus anularea apelului.
Această măsură este nelegală în opinia recurentei, deoarece, în cauză, operează prevederile art. 17 din Legea nr. 146 din 1997, reclamanta fiind scutită de plata taxei de timbru, dispoziţie legală pe care instanţa a încălcat-o prin hotărârea pronunţată.
Se mai face referire în recurs şi la nemotivarea apelului, care se consideră justificată faţă de dispoziţiile art. 284 şi urm. C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Pentru că hotărârea ce se critică a anulat apelul ca netimbrat, se va analiza exclusiv numai acest motiv, cea de a doua critică urmând să fie supusă discuţiei la judecarea cauzei pe fond.
În litigiul de faţă, pentru ceea ce interesează în raport de hotărârea pronunţată incident, este numai art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi nu şi art. 304 pct. 5 C. proc. civ., deoarece soluţia pronunţată nu a fost consecinţa încălcării formelor de procedură sancţionate cu nulitatea de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
De esenţă, şi ce rezolvă recursul, este aplicarea corectă sau nu de către instanţa de apel a Legii nr. 146 din 1997, republicată, deci, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Din acest punct de vedere, instanţa a greşit atunci când a aplicat în cauză art. 11 din legea timbrului şi art. 1 din OG nr. 32/1995, completată şi modificată prin Legea nr. 123/1997 şi OG nr. 10/1999, deoarece nu a avut în vedere calitatea apelantei care beneficiază de prevederile de excepţie ale art. 17 din Legea nr. 146/1997, republicată, fiind scutită de plata taxei de timbru.
Potrivit textului de mai sus, printre alte categorii de persoane sunt scutite de plata taxei de timbru şi timbru judiciar şi instituţiile de interes public, care folosesc bani din buget, recurenta având această calitate, fiind în subordinea Consiliului Local al Municipiului Piteşti, şi folosind bani din bugetul local.
Faţă de cele arătate, potrivit legii, recurenta de acum este scutită de plata taxei de timbru şi, indiferent când şi cum a primit citaţia prin care i se punea în vedere timbrarea, apelul nu putea fi anulat ca netimbrat, motiv pentru care se admite recursul şi se casează Decizia, cu trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru soluţionarea acestuia.
Cu ocazia rejudecării, se va avea în vedere şi aspectul nemotivării acestuia, cât şi apărările făcute în recurs de recurentă pe această problemă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, Administraţia Domeniului Public Piteşti (succesoare a RA R.T.) împotriva deciziei nr. 84/A-C din 16 februarie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1899/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1471/2004. Comercial → |
|---|
