ICCJ. Decizia nr. 1899/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1899/2004
Dosar nr. 1162/2003
Şedinţa publică din 1 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 februarie 1999, reclamanta, SC. S.M. SA Balş, a chemat în judecată pe pârâta, SC. E.L. SA, sucursala distribuţie Slatina, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.217.110.142 lei daune, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 946 din 7 iunie 1999, Tribunalul Olt a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 744 din 22 iulie 2000, a admis apelul reclamantei, a schimbat hotărârea instanţei de fond, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.217.110.142 lei daune şi 42.564.151 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 2015 din 20 aprilie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul pârâtei, a casat hotărârea instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
După casare, prin Decizia civilă nr. 11 din 24 martie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
Prin Decizia civilă nr. 16 din 12 mai 2003, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei de mai sus, potrivit art. 2812 C. proc. civ., şi a obligat pe reclamantă la 16.983.601 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată, întrucât instanţa trebuia să reţină că nu mai existau datorii restante, ci a efectuat plăţi în avans, situaţie în care deconectarea ambelor reţele electrice la cele două cuptoare a produs prejudiciul pentru care a solicitat despăgubiri.
Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susţinerilor pe care reclamanta le face prin recursul de faţă, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea dispune casarea hotărârii atacate.
Părţile au convenit ca, potrivit art. 17 alin (2) din contractul 86/1996, încheiat de părţi, după trecerea a 15 zile de la aplicarea majorărilor, dacă factura nu a fost achitată de consumator, furnizorul va proceda la întreruperea livrării energiei electrice cu un preaviz de 5 zile lucrătoare, iar eventualele consecinţe ce ar rezulta din această întrerupere privesc în exclusivitate pe consumator.
Aşa cum rezultă din verificările expertizei efectuate în cauză, pe a cărei constatări s-a fundamentat hotărârea atacată, rezultă că la data de 23 decembrie 1998, reclamanta înregistra un debit substanţial pentru care a şi fost avizată prin adresele din 3 decembrie şi 22 decembrie, cu privire la întreruperea furnizării energiei, ce s-a dispus cu respectarea dispoziţiilor contractuale menţionate mai sus.
De altfel, deşi a afirmat că nu avea debite către pârâtă, reclamanta nu a făcut dovezi concludente în acest sens care să poată fi reţinute de instanţă, fiind avizată de pârâtă cu privire la întreruperile de energie ce urmau a se dispune, putea să ia măsuri tehnice de prevenire a prejudiciului aşa cum s-a reţinut prin expertiza efectuată.
În consecinţă, recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Faţă de această soluţie, pârâta intimată era îndreptăţită la cheltuieli de judecată, conform art. 274 C. proc. civ., dar nu a prezentat nici o dovadă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC. S.M. SA Balş, împotriva deciziei nr. 11 din 24 martie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1936/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 183/2004. Comercial → |
|---|
