ICCJ. Decizia nr. 2768/2005. Comercial
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia comercială, Decizia nr. 2768 din 24 iunie 2005
Reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Timiş, a acţionat în judecată pe pârâtele C.F.R. M. SA Bucureşti, sucursala Timişoara, SC P. SA Ploieşti şi S.N.P. P. SA, sucursala Piteşti, solicitând ca pârâta ce va fi în culpă să fie obligată la plata sumei de 10.543.866 lei contravaloare a 400 kg benzină constatată lipsă la destinaţie, cu cheltuielile de judecată aferente.
În cauză a formulat cererea reconvenţională SC P. SA Ploieşti, pentru suma de 187.458 lei, reprezentând contravaloare tarif transport cu 18.500 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 2776 din 11 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Prahova, acţiunea reclamantei a fost admisă în parte faţă de C.F.R. M. SA Bucureşti, sucursala Timişoara, pentru suma de 10.543.866 lei preţ curent al mărfii constatată lipsă la destinaţie şi la plata sumei de 924.909 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi hotărâre s-a respins ca inadmisibilă cererea reconvenţională formulată de SC P. SA Ploieşti.
La pronunţarea acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut că în culpă pentru marfa constatată lipsă la destinaţie este transportatorul feroviar, deoarece din procesul verbal de recepţie dresat la destinaţie a rezultat că vagonul ce a transportat marfa în litigiu a sosit cu sigiliile lipsă.
Instanţa de fond a reţinut că este inadmisibilă cererea reconvenţională întrucât SC P. SA Ploieşti nu a avut pretenţii în legătură cu cererea reclamantei, pretenţiile acesteia fiind formulate în contradictoriu cu celelalte părţi în proces nefiind astfel întrunite condiţiile art. 119 C. proc. civ.
Apelurile declarate de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara şi de pârâta reconvenţională în contra hotărârii pronunţată de instanţa de fond au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 142 din 19 decembrie 2003, reţinându-se că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este corectă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, care a susţinut că este nelegală şi netemeinică şi a solicitat modificarea în parte a acestei hotărâri susţinând că din suma la care a fost obligată la plată nu datorează 7.512.346 lei deoarece:
- pentru 400 kg benzină la preţ de rafinărie s-a aprobat de către sucursala Timişoara plata sumei de 3.031.520 lei, sumă deja achitată de recurentă cu O.P. din 30 mai 2003, de care însă instanţele anterioare nu au ţinut cont;
- suma de 7.512.346 lei pretinsă de reclamantă reprezintă taxă de drum, accize şi T.V.A., sumă nedovedit a fi fost plătită de reclamantă şi pe cale de consecinţă a fost nejustificat obligată la plată recurenta.
Recursul pârâtei se va admite potrivit celor ce se vor arăta în continuare.
Hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată sub incidenţa art. 7208 C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din OUG nr. 58/2003, care a restabilit în materie comercială, regula de drept comun în ce priveşte sistemul căilor de atac, respectiv că hotărârile date în primă instanţă sunt supuse apelului, regulă consacrată de art. 282 C. proc. civ.
În lipsa unei norme speciale de natură comercială, apelul în comercial, este guvernat de normele de drept comun cuprinse în titlul IV C. proc. civ.
Aşadar, în prezenta cauză, curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821 C. proc. civ., derogator de la art. 282 C. proc. civ., aplicabil şi în materie comercială şi să califice calea de atac ca fiind recurs şi nu apel, cum nelegal a procedat, valoarea litigiului fiind sub 200.000.000 lei.
Totodată, procedând la judecarea cauzei, instanţa de apel a încălcat şi competenţa materială de ordine publică la acea dată recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în redactarea codului de procedură civilă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 195 din 25 mai 2004 de aprobare a OUG nr. 58/2003, ceea ce afectează hotărârea dată de nulitatea prevăzută de art. 159 C. proc. civ.
În aceste împrejurări, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., s-a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, s-a casat Decizia instanţei de apel şi făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 195/2004 de imediată aplicare, raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., s-a trimis cauza Curţii de Apel Ploieşti, pentru soluţionarea căii de atac ca fiind recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4652/2005. Comercial |
|---|
