ICCJ. Decizia nr. 3865/2005. Comercial
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 3865 din 23 iunie 2005
La data de 27 februarie 2004, reclamantul U.R. a chemat în judecată sucursala C.E.C. SA Piatra Neamţ, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză instanţa de judecată să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 896.596.684 lei cu titlu de daune produse prin blocarea sumei de 830.676.546 lei aflată în contul acestuia, deschis la R.B.A. SA, sucursala Piatra Neamţ, în perioada 1 martie 2001 – 31 ianuarie 2004.
Prin sentinţa nr. 1848 din 11 mai 2004, Judecătoria Piatra Neamţ a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 896.596.684 lei, cu titlu de daune.
În motivarea acestei sentinţe, instanţa de fond a reţinut că, la data de 19 decembrie 2000, între reclamant şi pârâtă a intervenit un contract redactat în termeni echivoci, intitulat de părţi „contract de cesiune”.
Prin decizia nr. 1378/ R din 23 octombrie 2002, Curtea de Apel Galaţi a menţinut această calificare a actului şi a respins cererea de constatare a nulităţii contractului de cesiune de creanţă.
Cum reclamantul nu a achitat suma la care s-a obligat, pârâta a solicitat obligarea acestuia la plata preţului cesiunii şi înfiinţarea unei popriri asigurătorii asupra sumei pe care acesta o avea în contul deschis la bancă.
Cererea a fost admisă prin sentinţa nr. 1399 din 28 februarie 2001 a Judecătoriei Piatra Neamţ.
Însă, prin decizia nr. 1816/2003 a Tribunalului Galaţi, irevocabilă prin decizia nr. 38/R/2004 a Curţii de Apel Galaţi, cererea menţionată a fost respinsă, reţinându-se că pârâtul, reclamant în prezenta cauză, era îndreptăţit a refuza plata preţului, atâta timp cât reclamanta, pârâtă în prezenta cauză, nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de cesiune.
Pe parcursul soluţionării acestei cauze civile, reclamantul a fost lipsit de folosinţa sumei indisponibilizate prin admiterea cererii de înfiinţare a popririi asigurătorii.
Împotriva hotărârii primei instanţe pârâta a declarat apel, critica privind greşita stabilire a raporturilor dintre părţi.
Prin decizia nr. 285 din 21 decembrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul şi a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de fond a examinat condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, fără însă a observa că reclamantul din prezenta cauză a formulat acţiune în constatarea nulităţii contractului de cesiune.
Acţiunea a fost respinsă, prin hotărâre irevocabilă fiind atestată valabilitatea contractului de cesiune.
Suma menţionată de reclamant a fost indisponibilizată printr-o hotărâre judecătorească.
Instanţa de fond a dat eficienţă maximă sentinţei nr. 1816 din 17 iunie 2003 a Tribunalului Galaţi, fără a observa că prin aceasta s-a reţinut doar, ca fiind întemeiată, o excepţie de neexecutare, fără a stabili existenţa unei fapte culpabile săvârşită de celălalt contractant.
În fine, instanţa nu a avut în vedere că forţa obligatorie a contractului a fost suspendată cu excepţia de neexecutare, aceasta încetând.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul a declarat recurs, criticile privind nelegalitatea acesteia, constând în greşita aplicare a dispoziţiilor art. 998, 999 şi 1020 C. civ.
În fine, reclamantul a arătat că în cauză operează prescripţia extinctivă, în raport de data încheierii contractului de cesiune.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin contractul din 19 decembrie 2003 (dosarul de recurs), reclamantul s-a obligat să cesioneze expres şi irevocabil suma de 830.676.546 lei în favoarea pârâtului.
Această obligaţie a reclamantului, contractual asumată, nu s-a stins în unul din modurile prevăzute de C. civ., care duc sau, după caz, nu duc la realizarea creanţei creditorului.
Este adevărat că reclamantul a invocat, într-o altă cauză, excepţia de neexecutare a contractului.
Ori, temeiul juridic al invocării excepţiei de neexecutare a contractului îl constituie interdependenţa obligaţiilor reciproce din contractul sinalagmatic, în sensul că fiecare dintre aceste obligaţii constituie cauza juridică a obligaţiei corelative.
Însă, prin invocarea acestei excepţii partea care o invocă obţine numai o suspendare a propriilor obligaţii, până în momentul din care cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţiile ce-i revin.
Ca atare, de îndată ce aceste obligaţii vor fi îndeplinite, efectul suspensiv al excepţiei de neexecutare a contractului încetează.
În consecinţă, nu pot fi primite criticile de nelegalitate, constând în nesocotirea dispoziţiilor art. 1020 C. civ., atâta timp cât contractul nu a încetat prin rezoluţiune.
Totodată, criticile privind prescripţia dreptului la acţiune nu au legătură cu prezenta cauză.
În fine, din dispoziţiile art. 998 C. civ., rezultă caracterul reparator al răspunderii civile delictuale, pentru săvârşirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
În cauză nu s-a dovedit fapta ilicită, respectiv culpa pârâtei, aşa cum în mod judicios a reţinut instanţa de control judiciar.
Ca atare, în mod întemeiat s-a reţinut că nu sunt întrunite, cumulativ, condiţiile angajării răspunderii civile delictuale.
Mai este de reţinut că, invocând excepţia de neexecutare a contractului, reclamantul din prezenta cauză, avea posibilitatea de a cere fie executarea silită a contractului, fie rezoluţiunea contractului, pretinzând eventual despăgubiri.
Numai această din urmă ipotecă, ce nu se constată în cauză, ar fi încetat forţa obligatorie a contractului şi pretenţia reclamantului având ca obiect despăgubiri putea fi examinată.
Prin urmare, admiţând apelul declarat de pârâtă şi respingând acţiunea, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de reclamant în recurs.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ICCJ. Decizia nr. 1011/2005. Comercial → |
|---|
