ICCJ. Decizia nr. 511/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.511/2006
Dosar nou nr. 10953/1/2005
Dosar vechi nr. 2643/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta A.F.P. Bucureşti a solicitat instanţei să se constate nulitatea de drept a menţiunii radierii din registrul comerţului a mai multor societăţi comerciale, printre care şi pârâta SC F. SRL.
Acţiunea a fost întemeiată în drept, pe dispoziţiile Legii nr. 314/2001, OUG nr. 18/2001 şi Legii nr. 428/2002.
Faţă de acţiunea introductivă, au formulat cerere de intervenţie accesorie, în interesul pârâtei, Ş.I. şi L.I.M.
Prin sentinţa comercială nr. 13043 din 30 noiembrie 2004, a fost respinsă excepţia capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei şi respinsă acţiunea formulată de reclamantă, admisă cererea de intervenţie accesorie, motivat de faptul că în cauză nu s-a făcut proba incidenţei Legii nr. 428/2002 şi nu se justifică reţinerea pentru care această lege prevede nulitatea menţiunii radierii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând sentinţa de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie. Arată că pârâta figurează cu debite la bugetul de stat, aşa cum rezultă din copia bilanţului contabil care reprezintă titlu de creanţă. Susţine, de asemenea, ca termenele de prescripţie ale dreptului material la acţiune, au fost întrerupte prin apariţia Legii nr. 314/2001 şi Legii nr. 428/2002.
Prin Decizia comercială nr. 333 din 20 aprilie 2005, Curtea de apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa atacată, a constatat nulitatea de drept a radierii societăţi pârâte şi a respins cererea de intervenţie accesorie.
Pentru a stabili astfel, instanţa de apel a stabilit că din probele administrate a reieşit că reclamanta a făcut dovada că pârâta avea datorii la bugetul de stat, la data când s-a dispus dizolvarea de drept a societăţii pârâte şi în baza art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 radierea este nulă de drept în toate cazurile în care societăţile comerciale au datorii la bugetul de stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC F. SRL şi intervenienţii accesorii în interesul pârâtei Ş.I. şi L.I.M., în raport de motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În raport de primul motiv de recurs, arată că hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât prevederile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 nu sunt aplicabile în speţa de faţă, întrucât la data de 26 martie 2002 era împlinit termenul de 9 luni în care va avea loc radierea pentru societăţile ce nu intrau în legalitate. Judecătorul delegat a procedat conform legii la radierea din oficiu a societăţii, la data de 20 martie 2002 în temeiul art. 5 alin. (3) din Legea nr. 314/2001.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, învederează că instanţa a omis să se pronunţe asupra apărărilor pârâtei, respectiv lipsa capacităţii de folosinţă şi neretroactivitatea dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat.
Examinând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte nu poate reţine criticile aduse, în sensul că prevederile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 nu sunt aplicabile în cauza de faţă, motivat de următoarele considerente:
Prin art. 1 din Legea nr. 314/2001, pentru reglementarea situaţiei juridice a unor societăţi comerciale, s-a prevăzut ca societăţile comerciale, care în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii, respectiv data de 26 iunie 2001, nu şi-au majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990 sunt dizolvate de drept şi intră în lichidare.
Prin OUG nr. 181/2001, a fost modificată şi completată Legea nr. 314/2001, introducându-se alin. (3) la articolul 5, care prevede că „pe data lichidării societăţilor comerciale prevăzute la art. 1, se radiază, din oficiu din registrul comerţului".
Legea nr. 428/2002, pentru aprobarea OUG nr. 181/2001, introduce alin. (4) la art. 5, text care prevede nulitatea de drept a radierii societăţilor comerciale cu datorii la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică şi alţi creditori, care au litigii pe rolul instanţelor.
În speţa de faţă, situaţia de fapt a fost în mod corect reţinută de instanţa de apel. Astfel, cu adresa din 18 mai 2002, reclamanta este înştiinţată de către O.R.C. Bucureşti, despre societăţile comerciale, de pe raza sectorului 3, dizolvate conform art. 2 din Legea nr. 314/2001, între care figurează şi societatea pârâtă. A fost anexată copie de pe încheierea din 8 mai 2002, pronunţată de judecătorul delegat la O.R.C.
Reclamanta, a depus la dosarul cauzei, în aplicarea principiului de drept actori incumbit probatio, în copie conformă cu originalul, bilanţul contabil încheiat la data de 30 iunie 1998, din care rezultă că societatea pârâtă datorează la bugetul de stat, taxe şi impozite. De asemenea, a depus titlul executoriu emis în baza art. 25 alin. (4) din OG nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare şi somaţia de plată din 27 martie 2002.
Concluzia reţinută este că în mod corect a stabilit instanţa de apel că la data de 8 mai 2002, data radierii din registrul comerţului, societatea pârâtă avea datorii la bugetul de stat.
Faţă de ipoteza sus menţionată, susţinerile pârâtei şi ale intervenienţilor accesorii sunt nelegale, întrucât art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, a reglementat un caz de nulitate, care operează de drept, pentru următoarea situaţie juridică: „Radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat….". În ceea ce priveşte efectele acestei nulităţi, adică consecinţele juridice ocazionate de aplicarea acestei sancţiuni, legea suprimă efectele produse de radierea din oficiu a societăţilor care se află în această situaţie, dispusă în baza art. 5 alin. (2) din Legea nr. 314/2001, ex nune şi ex tune.
Din examinarea celui de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se reţine că nu pot fi primite criticile recurentei, referitor la neretroactivitatea legii noi. Deşi, se susţine că dispoziţiile amintite, încalcă unele prevederi ale legii fundamentale, ele sunt şi rămân aplicabile cât timp nu sunt abrogate ori modificate, respectiv cât timp instanţa constituţională sesizată potrivit legii, nu constată neconstituţionalitatea. Pentru aceste motive problema retroactivităţii legii noi, respectiv a Legii nr. 428/2002, trebuie interpretată în sensul că ea va reglementa fapte care înainte de intrarea ei în vigoare au dat naştere unei anumite situaţii juridice.
Examinând susţinerile părţilor, referitor la lipsa capacităţii procesuale de folosinţă, se reţine că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile unei legi speciale, derogatorii de la dreptul comun, care îndrituiesc promovarea unei cereri în nulitatea unei radieri din oficiu. Faţă de caracterul special al cererii şi faţă de considerentele arătate anterior, în ceea ce priveşte înlăturarea efectelor radierii, pentru societăţile comerciale cu datorii la bugetul de stat, având în vedere şi necesitatea pronunţării hotărârii în contradictoriu cu societatea comercială în cauză, capacitatea procesuală de folosinţă a SC F. SRL a fost este în mod legal admisă.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând legalitatea deciziei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F. SRL Bucureşti şi de către intervenienţii L.I.M. şi Ş.I., împotriva deciziei comerciale nr. 333 din 20 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 405/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 510/2006. Comercial → |
|---|
