Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor societății. Majorarea capitalului social. Neacordarea dreptului de preferință. Nulitate absolută
| Comentarii |
|
Sancționarea cu nulitatea absolută a operațiunilor de majorare a capitalului social prevăzută în art. 216 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 intervine în situația în care nu a fost respectat dreptul de preferință al celorlalți acționari, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.Acționarii societății reclamante nu și-au manifestat, în termen legal, opțiunea de a achiziționa acțiunile scoase la vânzare, ca urmare a majorării capitalului social, hotărâtă în cele două adunări generale extraordinare ale societății pârâte, prin emiterea de noi acțiuni și care au putut deveni disponibile pentru alți acționari.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 932 din 7 Martie 2006
Reclamanta SC S.O. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC S. SA Buzău pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a hotărârii AGEA a societății pârâte din 26 iunie 2003 în ceea ce privește majorarea capitalului social al acesteia prin emiterea unui număr de 386.347 acțiuni cu o valoare de 9.658.675.000 lei, precum și nulitatea absolută a hotărârii din 15 octombrie 2004 în ceea ce privește majorarea capitalului social al societății prin emiterea unui număr de 2.024.840 acțiuni cu o valoare de 50.621.000.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 183 din 25 mai 2005, Tribunalul Bacău a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu a făcut dovada că hotărârile AGEA atacate sunt afectate de nulitatea absolută expres prevăzută în art. 216 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 231 din 20 septembrie 2005, a respins apelul reclamantei ca nefondat.
împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și constatarea nulității absolute a celor două hotărâri ale AGEA de la societatea pârâtă, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 211 și 216 din Legea nr. 31/1990, privind acordarea dreptului de preferință.
Recursul a fost respins ca nefondat.
Din examinarea criticilor pe care reclamanta le reiterează în recurs, în raport cu probatoriile administrate, s-a constatat că nu este îndeplinită niciuna din situațiile prevăzute în art. 304 C. proc. civ. pentru a se putea dispune casarea hotărârii atacate.
Potrivit art. 211 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale cu modificările sale ulterioare, hotărârea AGEA de majorare a capitalului social se publică în Monitorul Oficial partea a IV-a, cu acordarea unui termen de cel puțin o lună din ziua publicării pentru executarea dreptului de preferință.
Potrivit art. 216 alin. (2) din lege, operațiunea de majorare a capitalului social fără acordarea dreptului de preferință este lovită de nulitate absolută.
în speță, așa cum corect au reținut și instanțele, reclamanta nu a făcut dovada că dispozițiile legale menționate, pe care și-a întemeiat acțiunea de anulare parțială a hotărârilor AGEA ale societății pârâte, ar fi fost încălcate.
Cum în ceea ce privește majorarea capitalului social, hotărâtă la 28 iunie 2003 prin emiterea unui număr de 986.347 acțiuni, reclamanta nu și-a manifestat dreptul de preferință de cumpărare a acțiunilor oferite spre vânzare, în termenul legal (de la data de 10 iulie 2003, data publicării hotărârii în Monitorul Oficial și până la 10 august 2003), acestea au fost cumpărare de alt acționar.
în ceea ce privește pachetul de acțiuni de 2.024.840 pus în vânzare ca urmare a hotărârii AGEA din 15 octombrie 2004 de vânzare a capitalului social al pârâtei, reclamanta nu și-a manifestat opțiunea de achiziționare în termenul legal, acțiunile fiind vândute altui acționar, conform actului adițional din 7 decembrie 2004.
Cu alte cuvinte, cum acționarii societății inclusiv reclamanta nu și-au manifestat opțiunea de a achiziționa acțiunile scoase la vânzare, ca urmare a majorării capitalului social, în urma hotărârii celor două adunări generale extraordinare ale pârâtei, după expirarea termenului legal, acestea au devenit disponibile și au putut fi achiziționate de alți acționari, în condițiile stabilite de lege.
Astfel că nulitatea absolută a operațiunilor de majorare a capitalului social, prevăzută în art. 216 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, intervine numai în situația în care nu a fost respectat dreptul de preferință al celorlalți acționari, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea atacată.
| ← Contract de credit. Reziliere. Modificarea condițiilor de... | Procedura de citare a societății în insolvență. Condiții.... → |
|---|
