Contract de credit. Reziliere. Modificarea condițiilor de acordare a creditului. Pactul comisoriu expres de gradul IV
| Comentarii |
|
Dacă una din părți sesizează instanța cu rezilierea contractului de credit, aceasta nu poate decât să constate dacă au fost îndeplinite condițiile trecute în pactul comisoriu expres prevăzut în contract.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 907 din 2 Martie 2006
Reclamanta SC M. SA Târgu Jiu a cerut obligarea pârâtei banca E. SA București să respecte contractul de credit încheiat la data de 31 mai 2004, să-i acorde creditul de 1.590.000 euro necesar în vederea cumpărării unei fabrici de cărămidă de la firma germană T.H.G. COKG.
în motivarea cererii, reclamanta a susținut că, urmare a încheierii contractului de credit din 31 mai 2004, a început derularea contractului pentru plata primei tranșe din suma convenită, respectiv 280.000 euro, plată efectuată prin acreditiv documentar deschis.
A susținut că operațiunea odată realizată este irevocabilă dar pârâta a invocat rezilierea contractului, susținând că a primit la 21 iunie 2004 din partea M.F.P., Biroul Administrarea Marilor Contribuabili, adrese de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești ale societății pentru o sumă de 62,3 miliarde lei, reprezentând datorii ale acesteia către bugetul de stat.
Privind poprirea înființată, reclamanta a mai arătat că, încă de la data de 7 iunie 2004, Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj a comunicat pârâtei, în baza art. 143 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, că se suspendă executarea silită înființată asupra conturilor societății deschise la banca E., astfel că pârâta, în mod nejustificat, a refuzat să execute contractul de credit încheiat.
Prin sentința nr. 819 din data de 7 decembrie 2004, Tribunalul Gorj a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să respecte contractul de credit încheiat cu reclamanta, în sensul de a-i acorda împrumutul de 1.590.000 euro.
Instanța de fond a reținut că refuzul pârâtei de a onora împrumutul acordat este nejustificat. Susținerea pârâtei în sensul că după perfectarea contractului s-au primit mai multe adrese de la M.F.P. privind înființarea unei popriri asupra conturilor reclamantei pentru datorii la bugetul de stat, nu justifică neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor contractuale asumate, în condițiile în care creditul urma să fie acordat sub forma acreditivului și virat în contul de credit al reclamantei, în timp ce poprirea viza numai contul de disponibil.
Referitor la pactul comisoriu stabilit prin contract, tribunalul a reținut că acesta nu a operat, pârâta nefăcând dovada declarației unilaterale de reziliere a contractului.
împotriva sentinței, pârâta a declarat apel, susținând că în ceea ce privește contractul de credit, acesta a fost reziliat pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligației prevăzute în art. 43 lit. j) din capitolul "Cazuri din Culpă".
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 255 din 15 septembrie 2005, a respins apelul pârâtei ca nefondat.
Instanța de control a reținut că începerea executării silite de către DGFP Gorj nu poate constitui un caz de culpă, așa cum l-au denumit părțile în contractul de credit, care să conducă la reziliere, iar pe de altă parte, clauza înscrisă la art. 44 din contract nu are valoarea unui pact comisoriu de gradul IV, atâta vreme cât se referă la cazurile de culpă care se constată și se apreciază în conformitate cu legislația în vigoare.
împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, și a solicitat modificarea în tot a deciziei, admiterea apelului și pe fond respingerea acțiunii.
Recurenta a susținut că instanța a reținut în mod nelegal despre clauza înscrisă la art. 44 din contract că aceasta nu are valoarea unui pact comisoriu de gradul IV și ca atare rezilierea unilaterală a contractului nu era posibilă. A mai susținut că instanța de apel în mod cu totul eronat a considerat că motivul rezilierii este determinat de blocarea conturilor reclamantei, și că această împrejurare nu constituie un caz de culpă în sensul prevederilor art. 43 din contractul de credit, eroarea constând în aceea că nu poprirea conturilor a constituit clauza de culpă ci, neîndeplinirea de către reclamantă a obligației de a încunoștiința banca în termen de 5 zile de la existența procesului verbal de control ce constituia titlul executoriu.
Recursul este fondat, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 969 C. proc. civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege pentru părți și pentru instanță.
Clauza convenită de părți la art. 44 din contractul de credit, conform căreia "la apariția oricăruia dintre cazurile de culpă prevăzute la art. 43, contractul se consideră reziliat de plin drept, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalități, fără punere în întârziere și fără intervenția instanțelor" constituie un pact comisoriu expres de ultim grad, modul de redactare al pactului fiind fără echivoc în sensul forței sale juridice de pact comisoriu expres.
Ca atare, rolul instanței sub aspectul aplicării sancțiunii rezilierii este înlăturat în totalitate. Dacă una din părți sesizează instanța, aceasta nu poate decât să verifice dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute în pactul comisoriu expres, în speță, dacă operează cauza de culpă prevăzută la art. 43 lit. j) din contract, invocată de către pârâta recurentă.
Prin urmare, pentru soluționarea legală și corectă a litigiului în raport cu obiectul cererii și apărările pârâtei, instanțele trebuiau să examineze clauzele contractului, să le acorde semnificația cuvenită, fiind clare și precise, nesusceptibile de interpretare.
Or, în cauză, nici prima instanță, nici Curtea de Apel, ca instanță de control, nu au abordat litigiul din această perspectivă deoarece, pe de o parte, au calificat greșit pactul comisoriu expres, iar pe de altă parte nu au examinat clauza de culpă invocată de pârâtă în raport cu finalitatea urmărită.
Potrivit celor consimțite de părți în art. 43 lit. j), reclamanta, beneficiara creditului, se consideră în culpă dacă nu declară, în termen de maximum cinci zile de la apariție, orice situație care ar putea determina modificarea condițiilor de acordare a creditului.
Așadar chestiunea ce trebuia clarificată era de a ști în ce măsură datoria la bugetul statului, astfel cum a fost stabilită prin procesul verbal încheiat la 31 mai 2004, constituie o împrejurare care ar putea determina modificarea condițiilor de acordare a creditului.
Faptul că au fost blocate numai conturile de disponibil ale reclamantei prin poprirea instituită în baza procesului verbal de control nu are semnificație unică în aprecierea cauzei de culpă, care are în vedere acele situații de natură să afecteze bonitatea reclamantei, posibilitățile sale de restituire a creditului în condițiile și la termenele stabilite.
în același sens se impunea stabilirea împrejurării dacă la data încheierii contractului de credit, 31 mai 2004, banca împrumutătoare cunoștea ca urmare a verificării situației financiare a reclamantei, situația datoriilor acesteia la bugetul de stat, și dacă cele stabilite prin procesul verbal de control ce poartă aceeași dată (31 mai 2004) au adus modificări la situația economico-financiară a reclamantei, de natură să pună în discuție o reapreciere a bonității acesteia.
Așa fiind, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 315 alin. (1) C. proc. civ. a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza la Curtea de Apel Craiova, pentru rejudecare.
Instanța de trimitere, pornind de la problemele de drept dezlegate prin prezenta decizie, va ordona chiar și din oficiu, probele necesare pentru clarificarea situațiilor sub aspectul cazului de culpă invocat și totodată va solicita lămuriri și explicații în legătură cu conținutul adresei nr. 1670 din 2 iulie 2004 prin care reclamata a solicitat băncii împrumutătoare suspendarea (anularea) contractului de credit ca urmare a celor stabilite prin procesul verbal de control din 31 mai 2004.
| ← Conflict negativ de competență. Reînmatricularea societății... | Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor... → |
|---|
