ICCJ. Decizia nr. 1930/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA GOMERQALĂ
Decizia nr. 1930/2007
Dosar nr. 3640/36/2006
Şedinţa publică din 22 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC D. SRL Braşov, prin mandatara sa SC F.M.S. SRL Constanţa, a chemat în judecată pe pârâtele S.M.M. şi S.S.L., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 40.000 euro, reprezentând contravaloarea a 3 rezervoare transportate de nava E., livrate avariate, cu dobânzi legale, la plata daunelor constând în cota de navlu şi cheltuielile accesorii aferente celor 3 rezervoare, precum şi a celor ce pot apărea prin întârzierea punerii în funcţiune a fabricii, căreia îi erau destinate rezervoarele.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 34/ MF din 14 iunie 2006, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, considerând că procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., nu a fost îndeplinită.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 16/ MF din 2 octombrie 2006, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare, în vederea soluţionării fondului.
Instanţa a reţinut, în esenţă că, reclamanta a expediat pârâtelor comunicări privind avarierea mărfurilor şi despre faptul că sunt ţinuţi răspunzători armatorii, precum şi invitaţia de a contacta clubul PM, în vederea expertizării, dar şi faptul că în materie maritimă, procedura prealabilă a concilierii nu poate fi interpretată decât extensiv având în vedere incidenţa măsurilor asigurătorii.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâtele au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentele susţin că procedura concilierii directe nu a fost îndeplinită, interpretarea dispoziţiilor imperative ale art. 720 * C. proc. civ., fiind strictă, iar la dosar nu au fost depuse dovezi prin care procedura prealabilă să se fi îndeplinit.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Prevederile art. 720* C. proc. civ., stabilesc în sarcina reclamantului obligaţia de a încerca soluţionarea litigiului ivit între părţi, prin conciliere directă, fixând termene şi reguli de principiu, cu finalitatea, înţeleasă de legiuitor, de a evita desfăşurarea unei proceduri judiciare, degrevând instanţele judecătoreşti ori de a înlesni celeritatea procesului comercial.
Uneori, însă, termenele prevăzute de normele procedurale generale nu pot fi respectate din cauza altora, prevăzute de norme speciale, derogatorii. Este şi situaţia OG nr. 42/1997, ce stabileşte termene în interiorul cărora concilierea directă, în condiţiile generale prevăzute, nu mai este posibilă.
Inadecvarea unor texte de lege la condiţii speciale, pentru care legea nu a fost edictată, relevă limitele principiului legalităţii, dar şi subtilitatea jurisprudenţei de a încerca o interpretare adecvată rezultatului aşteptat.
Judecătorul nu poate crea norme derogatorii; el are însă obligaţia interpretării normelor derogatorii sau lacunare, când consideră că această soluţie este impusă de un imperativ al justiţiei sau societăţii. Interpretarea depăşeşte procesul simplei desluşiri a înţelesului literal şi permite implicarea sistemului dreptului pozitiv, cu principii generale, dependentede statutul relaţiilor sociale, reglementate de norma juridică.
Iar, instanţa de apel, fără a încălca ordinea publică, a considerat dispoziţiile actului normativ citat, derogatorii, complinind în situaţia concretă dispoziţii lacunare, dar şi formalismul excesiv al concilierii directe.
Stăruind pentru soluţionarea amiabilă a litigiului, prin corespondenţă, ce evidenţiază cauza şi pretenţiile sale, dar şi invitaţia de soluţionare amiabilă în termene ce nu pot urma dispoziţiile generale ale Codului de procedură civilă, reclamantei nu i se poate imputa ignorarea prevederilor legale, ce au drept scop celeritatea procesului comercial.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 16/ MF din 2 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele S.M.M. şi S.S.L. împotriva deciziei civile nr. 16/ MF din 2 octombrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2007.
| ICCJ. Decizia nr. 2981/2007. Comercial → |
|---|
