ICCJ. Decizia nr. 129/2008. Comercial
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 129 din 23 ianuarie 2008
Prin sentinţa comercială nr. 971/ C din 06 iulie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1080/C/2003, Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Argeş a admis cererea formulată de reclamanta S.N.P. P., sucursala P. Argeş împotriva pârâtei SC A. SA, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 2.409.616.250 lei, reprezentând despăgubiri cuvenite potrivit contractului de asigurare nr. 518/1637/2001 şi suma de 102.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată şi a respins cererea de chemare în garanţie a SC L.G.C. SRL, formulată de pârâtă.
Prin decizia nr. 266/ A-C din 24 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 882/A/COM/2004, Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Piteşti a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins acţiunea.
Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 5556, pronunţată la data de 18 noiembrie 2005, în dosarul nr. 520/2005, a admis recursul declarat de intimata – reclamantă şi intimata chemată în garanţie împotriva deciziei instanţei de apel, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care, prin decizia nr. 50/ A-C, pronunţată la data de 17 mai 2006, în dosarul nr. 1217/46/2006, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins acţiunea.
Prin decizia nr. 1430 din 20 aprilie 2007, pronunţată de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul declarat de intimata – reclamantă şi de intimata chemată în garanţie împotriva deciziei Secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Piteşti nr. 50/ A-C din 17 mai 2006, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care, prin încheierile de şedinţă nr. 19/ C şi nr. 20/ C din data de 21 iunie 2007, a respins cererile de recuzare a judecătoarei I.M. şi a judecătoarei D.S., formulate de petenta L.B.A. SRL, iar prin decizia nr. 81/ A-C din 29 iunie 2007, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins acţiunea, ca nefondată.
Împotriva deciziei nr. 81/ A-C din 29 iunie 2007 şi a încheierilor din data de 21 iunie 2007, au formulat recurs intimatele S.N.P. P., sucursala P. Argeş şi SC L.B.A. SRL (fostă SC L.G.C. SRL) invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Este de observat că judecătorii care au soluţionat apelul în acest ultim ciclu procesual şi au pronunţat decizia atacată nr. 81/ A-C din 29 iunie 2007 sunt cei care au pronunţat, în speţă, şi decizia nr. 50/ A-C din 17 mai 2006, respectiv I.M. şi D.S., iar, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare, după casare.
Aşa fiind, având în vedere latura imperativă a precitatelor dispoziţii legale a căror nerespectare duce la nulitatea absolută a hotărârii astfel pronunţate, Înalta Curte, constatând, în speţă, incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., aspect ce face de prisos examinarea motivelor invocate de recurentă prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 81/ A-C din 29 iunie 2007, în temeiul art. 312 alin. (1), teza 1, alin. (2) C. proc. civ., va admite această cerere, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 971/ C din 06 iulie 2004, pronunţată de Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Argeş de un complet legal constituit, cu respectarea cerinţelor art. 24 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere că motivul invocat în susţinerea cererilor de recuzare l-a constituit faptul că judecătoarele M.I. şi S.D. a mai fost pronunţat în prezenta cauză prin decizia nr. 50/ A-C din 17 mai 2006, casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi că art. 27 pct. 7 C. proc. civ., pe care s-au întemeiat aceste cereri, s-a avut în vedere ipoteza în care, deşi nu s-a pronunţat încă o hotărâre în cauză, judecătorul a lăsat să se întrevadă soluţia pe care a dat-o prin hotărârea finală sau încheierea interlocutorie, s-a constatat că, în mod corect, instanţa de apel a considerat, în soluţionarea acestor cereri, că menţionatul motiv nu se încadrează între cazurile prevăzute de art. 27 C. proc. civ., evocând caracterul limitativ al acestora, ştiut fiind că incompatibilitatea a intervenit tocmai pentru că a fost pronunţată o hotărâre, aşa încât, critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la recursul declarat împotriva încheierilor nr. 19/ C şi 20/ C, pronunţate la data de 21 iunie 2007, nu a putut fi primită.
| ICCJ. Decizia 1243/2008. Comercial. → |
|---|
