ICCJ. Decizia nr. 3261/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3261/2010
Dosar nr. 903/54/2009
Şedinţa publică din 8 decembrie 2009
Prin sentinţa nr. 19 din 7 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul C.D. împotriva pârâţilor SC C.A.O. SA Craiova, Consiliul Local Craiova, SC R. SA, regiunea Dolj, SC D.S.R. SRL, D.R.V.D.G. Craiova, SC C.D. SA Craiova şi SC L.L.C., sucursala Craiova, în favoarea Judecătoriei Craiova, ca instanţă comercială.
În considerente s-a reţinut că natura litigiului este comercială, obiectul acţiunii îl reprezintă o „obligaţie de a face" patrimonială ce incumbă unor comercianţi şi anume, aceea de a ridica instalaţiile ce traversează terenul proprietatea reclamantului. Faţă de dispoziţiile art. 56 C. com., când obligaţia este mixtă, întregul raport juridic este supus legii comerciale.
Cum valoarea litigiului este sub plafonul de 100.000 lei, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a), raportat la art. 1 C. proc. civ. şi la Decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că soluţionarea cauzei revine în competenţa materială a Judecătoriei Craiova, ca instanţă comercială.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat recurs, criticile vizând aplicarea greşită a legii, în sensul că, deşi admite că Judecătoria are competenţă pentru soluţionarea litigiului, acesta din urmă nu are natură comercială, ci una civilă, temeiul de drept fiind art. 1073 şi art. 998 C. civ.
Recurentul mai arată că nu a încheiat cu pârâtele un contract de prestări servicii astfel încât raportul juridic dedus judecăţii să fie guvernat de dispoziţiile art. 56 C. com.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Asupra recursului formulat de reclamant, Înalta Curte reţine următoarele:
În mod legal instanţa investită cu regulatorul de competenţă a stabilit natura comercială a litigiului, pornind de la aceea că obligaţia de „a face" care constituie obiectul litigiului are caracter comercial pentru pârâţi, astfel că devin incidente prevederile art. 56 C. com. potrivit cărora, dacă un act este comercial pentru una dintre părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, în ceea ce priveşte acel act, legii comerciale.
Bunurile asupra cărora se poartă litigiul sunt în patrimoniul unor comercianţi, obligaţiile comercianţilor pârâţi în speţă au aceeaşi natură comercială, astfel încât temeiul de drept invocat de reclamant în acţiune, precum şi faptul că nu s-au încheiat contracte de prestări servicii, nu prezintă relevanţă în stabilirea naturii litigiului.
În baza acestor considerente, mai sus reţinute, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul reclamantului constatându-se că instanţa a aplicat corect legea şi a stabilit în temeiul art. 1 pct. 1 C. proc. civ. că revine Judecătoriei Craiova, ca instanţă comercială, competenţa soluţionării litigiului, în raport şi de valoarea acestuia sub limita de 100.000 lei prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva sentinţei nr. 19 din 7 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 719/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 211/2010. Comercial → |
|---|
