ICCJ. Decizia nr. 304/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj creditoarea SC C. SRL a solicitat obligarea debitoarei SC C.G. SRL la plata sumei totale de 156117,24 RON reprezentând debit și penalități de întârziere aferente unor facturi emise în temeiul contractului nr. XX din 2008 încheiat de părți.
în drept reclamanta - creditoare a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința nr. 7365/2009 a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Ploiești.
în fundamentarea acestei sentințe Tribunalul Comercial Cluj a făcut aplicarea art. 10 C. proc. civ., declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Ploiești fiind în beneficiul creditoarei care a formulat cererea de chemare în judecată și care are libertatea de a alege între instanțele competente alternativ.
Judecătoria Ploiești, secția civilă, prin sentința nr. 6628 din 28 mai 2010 a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a pronunța această sentință instanța a făcut aplicarea art. 5 O.U.G. nr. 119/2007 coroborată cu art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ..
Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 409 din 6 octombrie 2010, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj și a trimis dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
în pronunțarea acestei hotărâri instanța a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (2) al contractului încheiat de părți coroborat cu art. 19 C. proc. civ..
înalta Curte, examinând parcursul procesual al cauzei din perspectiva declinărilor succesive de competență, constată în temeiul art. 20 alin. (2) C. proc. civ. următoarele aspecte.
în mod consensual părțile au stabilit prin art. 10 alin. (2) din contractul nr. ZZ din 2008, ce constituie temeiul juridic al acțiunii, să supună eventualele litigii izvorâte din contract instanțelor judecătorești din Cluj Napoca, dispoziții ce nu contravin - față de obiectul cauzei și calitatea părților litigante - dispozițiilor art. 19 C. proc. civ. care lasă părților posibilitatea de a conveni prin înscris ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competență teritorială.
Așa fiind, prin învestirea inițială a Tribunalului Comercial Cluj reclamanta a dat curs clauzei înscrise în art. 10 alin. (2) din contract, procedând în mod legal la învestirea instanței competente potrivit manifestării de voință a părților litigante.
Dezînvestindu-se, Tribunalul Comercial Cluj nu a făcut decât să încalce principiul libertății contractuale consacrat de art. 969 C. civ..
în considerarea celor ce preced înalta Curte a stabilit competența în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
| ← ICCJ. Decizia nr. 345/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 294/2011. Comercial → |
|---|
