ICCJ. Decizia nr. 758/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pe pârâta SC P.A. SA solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 188.159 RON, echivalentul în RON al sumei de 51.388.44 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 07 noiembrie 2005 - 07 noiembrie 2006, a spațiului comercial situat în București, în suprafață utilă de 186,19 mp, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Temeiurile de drept invocate de reclamantă vizează dispozițiile art. 998 - art. 999 C. civ., art. 346 C. com., art. 112 și următoarele C. proc. civ..
Prin sentința comercială nr. 4465 din 2 aprilie 2010 Tribunalul București, secția a VI a comercială, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 140.020,36 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 07 noiembrie 2005 - 07 noiembrie 2006 cu privire la spațiul comercial situat în București și cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 8.369,4 RON.
Tribunalul a reținut și incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 alin. (1) H.G. nr. 391 din 6 iunie 1995 privind transmiterea unor spații comerciale în patrimoniul societății comerciale cu activitate de producție, art. 486 și art. 487 C. civ. potrivit cărora "posesorul este de bună - credință când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui viciu nu-i sunt cunoscute" respectiv "el încetează de a fi cu bună - credință din momentul când aceste vicii îi sunt cunoscute" și a înlăturat apărările pârâtei privind exercitarea unei posesii de bună credință asupra spațiul comercial în litigiu prezumând că de la data întabulării dreptului de proprietate al reclamantei asupra spațiului.
Cu privire la momentul de la care s-au acordat despăgubirile tribunalul a avut în vedere principiul disponibilității prevăzut de 129 alin. (6) C. proc. civ., iar referitor la cuantumul despăgubirii instanța a avut în vedere valoarea stabilită prin expertiza contabilă efectuată în cauză, respectiv 34.162,14 euro.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC P.A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta apelantă a susținut că instanța de fond nu a cercetat întrunirea cumulativă a condițiilor esențiale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ., astfel încât motivarea instanței de fond nu răspunde condițiilor esențiale (existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite și a raporturilor de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și existența vinovăției).
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 455 din 4 octombrie 2010, a respins cererea de suspendare a cauzei solicitată de apelantă și a respins apelul pârâtei SC P.A. SA, instanța de control judiciar reținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței apelate sub raportul criticilor formulate.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P.A. SA, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Recurenta - pârâtă își subsumează criticile motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și vizează, în esență, faptul că soluția pronunțată încalcă în mod flagrant principiile oralității, contradictorialitatii, disponibilității, publicității prevăzute de art. 121, 127, 129, 137 s.a. C. proc. civ., față de faptul că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare formulată de actuala recurentă în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deși a fost învestită în acest sens, astfel cum rezultă din extrasul caietului grefierului de ședință atașat recursului și din încheierile prin care s-a amânat pronunțarea în cauză.
înalta Curte, analizând cererea părților de a lua act de tranzacția intervenită, autentificată prin încheierea nr. 1773 din 15 decembrie 2010, constată că procedura reglementată de art. 271 - art. 273 C. proc. civ. este incompatibilă cu procedura recursului, cale extraordinară de atac, tranzacția în sensul art. 1.704 C. civ. reprezentând alternativa amiabilă de rezolvare pe fond a litigiului dedus judecății, de competența instanțelor devolutive.
înalta Curte, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin încheierea de ședință de la data de 20 septembrie 2010 instanța de apel reține că apelanta SC P.A. SA, prin consilier juridic, a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a Dosarului al Tribunalului București care are ca obiect acțiune în revendicare, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., învederând că "obiectul prezentei cauze are legătură cu cealaltă cauză, solicitând admiterea cererii de suspendare a cauzei". Prin această încheiere instanța nu s-a pronunțat asupra cererii ce suspendare și, fără a da părților cuvântul pe fondul apelului, a amânat pronunțarea în cauză la 27 septembrie 2009 când instanța având din nou nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 4 octombrie 2010, moment la care, dezlegând fondul, a pronunțat decizia atacată.
Procedând astfel, este evident că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea principiilor de bază care guvernează procesul civil și a căror respectare constituie garanția unui proces echitabil: cel al contradictorialității, al respectării dreptului la apărare, al oralități, al disponibilității consacrate de art. 121, 127, 129, 137 și urm. C. proc. civ..
Așa fiind, înalta Curte constatând nelegalitatea deciziei atacate prin perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4890/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 345/2011. Comercial → |
|---|
