Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 748/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 748/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 30126/197/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMÂNIA
JUDEȚUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentinta civila nr. 748
Ședința Camerei de Consiliu din data de 30.01.2014
Instanța constituită din:
Președinte – A. N. - judecător
Grefier – C. D.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile având ca obiect ”cerere de valoare redusă” formulata de reclamantul, .., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul, T. M..
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinită, in conditiile art. 1029 din C.proc.civ.
S-a expus referatul cauzei, după care:
In baza art. 131 alin. 1 raportat la art. 1027 si art. 107 din C.proc.civ., instanta constata ca este competenta general, material si teritorial in solutionarea prezentei cauze deduse judecatii.
Având în vedere ca nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța, în baza art. 255-258 din C.proc.civ., încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri, apreciind ca este pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată si o retine spre solutionare.
INSTANTA,
Deliberand asupra cauzei de fata, constata:
P. cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.11.2013 sub nr._, reclamantul, .., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul, T. M., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1118,03 lei reprezentând: 711,82 lei, reprezentând contravaloare facturi facturi fiscale si majorări legale de întârziere aferente, la care se adauga cheltuieli de judecata.
În motivare, s-a arătat că în perioada nov. 2010- oct. 2013, pârâtul a beneficiat de serviciile de salubritate prestate de reclamant, astfel că pe numele acestuia au fost emise facturi lunare reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Pârâtul nu a achitat contravaloarea acestor facturi, figurând în evidențele reclamantului cu un debit de 758,96 lei, reprezentând contravaloare facturi facturi fiscale si majorări legale de întârziere aferente.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025- 1032 C.pr.civ.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Conform art. 1029 alin 3 din N.C.pr.civ., după primirea formularului de cerere completat corect, instanța a trimis pârâtei formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă.
Pârâtul, T. M., nu a depus și nici nu a trimis formularul de răspuns completat corespunzător, sau copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească și nici nu a răspuns prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), așa cum prevăd dispozițiile art.1029 alin 4 din N.C.pr.civ.
Instanța, în baza art. 255 N.C.pr.civ., a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține că în fapt, la data de 28.02.2006, părțile au încheiat contractul de prestări servicii publice de salubrizare pentru agenții economici nr. 6196, prin care reclamantul s-a obligat să asigure, servicii de precolectare, colectare, transport și depozitare a deșeurilor, conform art. 2 din convenție.
Conform art. 10 alin. 2, pârâtul are obligația să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în termenul de scadență de 30 de zile lucrătoare, calculat de la data emiterii facturilor. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la scadență atrage aplicarea de penalități de întârziere egale cu valoarea dobânzii legale datorate pentru obligațiile bugetare, fără ca acestea să depășească cuantumul debitelor.
Pentru serviciile prestate pârâtlui, reclamantul a emis pentru intervalul nov.2010- oct. 2013, facturi fiscale în valoare totală de 534,48 lei, cu titlu de preț pentru serviciile prestate.
Pârâtul nu a dovedit achitarea la scadența înscrisă pe fiecare factură a debitului astfel că prin aplicarea clauzei penale reglementate la art. 10 alin. 2 din contract, reclamantul a calculat penalități de întârziere de 177,34 lei.
Paratul nu a contestat existența și întinderea datoriei sale, după cum nu a probat eventuala plată a sumelor restante invocate de reclamant, prin producerea chitanțelor liberatorii corespunzătoare. Deopotriva, nu a opus reclamantului vreo excepție de executare a contractului sau de plată a serviciilor.
Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
In drept, instanta retine ca dispozitiile art. 1025 din C.proc.civ. prevad urmatoarele: “Prezentul titlu se aplica atunci cand valoarea cererii, fara a se lua in considerare dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depaseste suma de 10.000 de lei la data sesizarii instantei”.
Din continutul acestei reglementari, rezulta ca prima conditie priveste creanta creditorului, a carui obligatie corelativa trebuie sa constea in indatorirea debitorului de a plati o suma de bani.
A doua conditie de admisibilitate a cererii de declansare a procedurii consta in existenta unui inscris prin care se poate face dovada creantei pretinse de catre creditor.
A treia conditie speciala de admisibilitate priveste caracterul lichid si exigibil al creanței.
In acest sens, art. 662 C. proc. civ., defineste creanta certa ca fiind aceea a carei existenta neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu. Creanta este lichida atunci cand obiectul ei este determinat.
De asemenea, instanta mai retine ca art. 969 din CC prevede: “contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante”. F. de imprejurarea ca, in materia obligatiilor de rezultat-cum este și cazul obligatiei de a plati o sumă de bani-sarcina probei se imparte intre reclamant si parat (astfel incat primul probeaza existenta obligatiei, paratului incumbandu-i sarcina dovedirii indeplinirii acestuia-iar paratul nu a facut nicio proba in acest sens, astfel cum prevede art. 249 din C. proc. civ.), instanta retine ca acesta, desi a beneficiat de serviciul in litigiu, nu a achitat la scadenta contravaloarea integrala a facturilor fiscale emise de reclamant, incalcand astfel obligatia contractuala, respectiv dispozitiile art. 969 CC.
F. de considerentele mai sus expuse, instanța apreciaza ca, in speta, reclamantul a facut dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile pe care o are impotriva debitorului, fiind indeplinite conditiile de admisibilitate a cererii prin care s-a declansat procedura cu privire la cererile de valoare redusa.
Asadar, creditorul prin actele depuse la dosarul cauzeia dovedit ca este titularul unei creante a carei obligatie corelativa consta in indatorirea paratului de a plati o suma de bani, creanta fiind certa (existenta ei rezultand din chiar inscrisul constatator al creanței), lichida (cuantumul ei fiind determinat prin inscrisul ce o constata, reprezentând contravaloarea facturilor emise in derularea contractului) si exigibila (fata de imprejurarea ca termenul prevazut in favoarea debitorului s-a implinit), cererea de chemare in judecata fiind exercitata in termenul de prescriptie de 3 ani.
Instanța a acordat valoare probatorie înscrisurilor produse de reclamant, în susținerea pretențiilor sale, atât conventiile semnate de parti cât și facturile fiscale subsecvente având natura juridică a unor înscrisuri sub semnătură privată, apte a face dovada pretențiilor bănești deduse prezentei judecăți.
Pârâtul nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional stabilit între părți, necontestând conținutul actului juridic constatator al acordului de voință al părților.
În ceea ce privește capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratului la plata penalitatilor de intarziere, instanța reține urmatoarele: in lumina principiului reparației integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans). Reclamantul este îndreptățit să obțină valoarea penalitatilor de intarziere, datorită neonorării la scadență, potrivit termenelor convenite de părți, a obligației de plată a serviciilor prestate de reclamant.
Astfel, instanța il va obliga pe pârât la sumei solicitate cu titlu de penalitati aferente facturilor emise de creditor in derularea contractului astfel cum a fost indicata de reclamant (f. 7-8). In acest sens, instanta retine ca termenul de plată al serviciilor prestate de reclamant era fixat la 30 zile de la data emiterii facturilor lunare, întârzierea la plată fiind sancționată potrivit dispozitiilor contractuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul, .., prin administrator judiciar RVA Insolvency Specialists SPRL Bucuresti, prin reprezentant legal, cu sediul în Rm. Valcea, .. 30, .. Valcea, în contradictoriu cu pârâtul, T. M., cu domiciliul în Mun. B., .. 57, apt. 3, jud. B..
Obligă pe pârât la plata sumei de 711,82 lei, reprezentând contravaloare facturi facturi fiscale si majorări legale de întârziere aferente.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la instanta a carei hotarare se ataca.
Dată în camera de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 30.01.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9718/2014. Judecătoria... → |
|---|
