Cerere în anulare. OUG 119/2007. Sentința nr. 1093/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1093/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 22670/197/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1093
Ședința publică din data de 05.02.2014
PREȘEDINTE - M. L.
JUDECĂTOR –I. V.
GREFIER –M. T.
Pe rol soluționarea cauzei comerciale având ca obiect “cerere in anulare ” formulata de contestatorul creditor P. I. in contradictoriu cu intimatul debitor U. V..
La apelul nominal făcut in ședința publica, se constata lipsa părților.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ( încheiere care face corp comun cu prezenta sentință), dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 N.C. pr. civ. a amânat pronunțarea pentru data de 24.01.2014, pentru data de 29.01.2014 și ulterior pentru data de 05.02.2014.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele :
La data de 02.09.2013 a fost înregistrată sub nr._ cererea în anulare formulată în temeiul art. 1023 alin. 2 din Ncpc de către contestatorul creditor P. I. in contradictoriu cu intimatul debitor U. V. împotriva sentinței civile nr._ din data de 29.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2013, cerere prin care s-a solicitat admiterea în întregime a acțiunii.
Cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, s-a învederat de către creditorul contestator că prin cererea introductivă a solicitat obligarea debitorului la plata sumei de 76.700 lei reprezentând debit principal conform contractelor de împrumut din data de 22.04.2010, 28.04.2010, 03.05.2010, 28.06.2010 precum și la plata sumei de 17.981,42 lei reprezentând dobândă legală pentru perioada 27.07._10 și în continuare, în cuantum de 9,25 % pe an, calculată la debitul principal de 76.700 lei, începând cu data de 03.05.2013 și până la data plății efective a debitului. A precizat creditorul contestator că prin sentința atacată prima instanță a admis doar în parte cererea, pentru suma de 76.700 lei reprezentând debit principal și pentru dobânda legală, calculată însă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, reținând că dispoziția art. 1586 Cciv și art. 1864 stabilește că aceste dobânzi se acordă doar de la data introducerii cererii de chemare în judecată. S-a menționat de către creditor că sentința s-a dat cu încălcarea dispozițiilor legale, dat fiind faptul că potrivit art. 1017 alin. 2 și 3 din C. debitorul este de drept în întârziere, potrivit legii; în plus, în fiecare din cele trei contracte de împrumut s-a menționat faptul că debitorul este de drept în întârziere, convențiile legal făcute având putere de lege între părțile contractante.
A concluzionat creditorul contestator că față de cuprinsul contactelor de împrumut, se impune admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1023 din C..
În dovedirea celor afirmate, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciara de timbru in cuantum de 100 lei.
Intimatul debitor nu a depus întâmpinare și, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a-și preciza poziția în legătură cu cererea formulată.
Instanța a încuviințat și administrat pentru creditorul intimat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin sentința civilă nr._ din data de 29.07.2013 pronunțată de Judecătoria Brasov în dosarul nr._/197/2013, a fost admisă în parte cererea pentru emiterea ordonanței de plată formulată de creditorul P. I. în contradictoriu cu debitorul U. V., fiind obligat debitorul la plata sumei de sumei de 76.700 lei reprezentând contravaloare împrumut acordat și nerambursat și la plata dobânzii legale aferente, calculate de la data introducerii cererii respectiv 27.06.2013 și până la data achitării integrale a sumelor datorate. A fost de asemenea obligat debitorul la plata sumei de 155 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Împotriva acestei sentințe, comunicată creditorului la data de 22.08.2013 a fost formulată de către acesta cerere în anulare, la data de 02.09.2013.
In ce privește fondul pricinii, instanța constată că prin cererea înregistrată la data de 27.06.2013, creditorul, a solicitat instanței obligarea debitorului la plata sumei de 76.700 lei, reprezentând împrumut acordat conform contractelor de împrumut încheiate la data de 22.04.2010, 28.04.2010, 03.05.2010, 28.06.2010, precum și la plata dobânzii legale în cuantum de 17.981,42 lei, pentru perioada 27.07._13 și în continuare de 9,25% pe an calculată la debitul principal, începând cu data de 03.05.2013 până la data plății efective a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
Analizand motivele pe care debitoarea își întemeiază cererea in anulare formulata, instanța le găsește neîntemeiate.
Astfel, în drept, instanța retine ca potrivit art. 1013 din N.c.p.c, procedura ordonanței de plată se desfășoară la cererea creditorului în scopul realizării creanțelor certe, lichide și exigibile care rezulta din contracte civile și comerciale.
Referitor la susținerea creditorului contestator conform căreia sentința atacată, prin care cererea sa a fost admisă doar în parte, cu privire la dobânda pe care a solicitat-o de la data scadenței obligației de restituire a sumelor împrumutate, ar fi nelegală întrucât conform contractelor de împrumut debitorul ar fi fost de drept în întârziere, instanța o reține ca neîntemeiată, drept pentru care o va respinge.
Se reține astfel că, așa cum și prima instanță de judecată a subliniat, în materia contractelor de împrumut, Codul civil instituie o dispoziție specială, la art. 1586 conform căreia, punerea în întârziere a debitorului obligației nu poate avea loc decât prin cerere de chemare în judecată, simpla expirare a termenului nefiind de natură să îl pună pe debitor în întârziere.
Prin urmare în mod legal prima instanța a admis doar în parte cererea de chemare în judecată formulată de creditor, obligând debitorul la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată întrucât doar la această dată, independent de mențiunile din contractele de împrumut, a avut loc punerea în întârziere a debitorului, orice convenție neputând fi considerată obligatorie pentru părți decât în limitele pe care legea le stabilește.
Socotind prin urmare cererea in anulare formulata de către creditor ca fiind neîntemeiata o va respinge, menținând sentința atacata ca fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea în anulare formulată de contestatorul creditor P. I. domiciliat în B., Calea București, nr.9, ., ., împotriva Sentinței Civile nr._ din 29.07.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2013, în contradictoriu cu intimatul debitor U. V., domiciliat în B., .. 26, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. L. I. V.
GREFIER,
M. T.
M.L. 12 Iunie 2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1038/2014. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
