Pretenţii. Sentința nr. 310/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 310/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 254/299/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.310
Ședința publică din data de 20.01.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. A. C. – judecător
GREFIER: M. C. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 13.01.2014 când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 20.01.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, deliberând, a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECATORIA
Constată că prin cererea formulată la data de 03.01.2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. de mai sus, reclamanta S.C.T. C. – prin lichidator judiciar T. S. V. – a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. C. SRL – fostă S.C. G. CONSTRIMPEX SRL -, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 10.300 lei reprezentând contravaloarea facturii neachitate, precum și suma de 2.163 lei reprezentând dobânda legală calculată pe 3 ani la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.
În motivarea acțiunii se arată că, în baza relațiilor comerciale stabilite între cele două părți, reclamanta a efectuat pentru pârâtă lucrări de tâmplărie cu geam antiefracție și uși cu dublă încuietoare. În acest sens, reclamanta a emis pe numele pârâtei factura nr. TC 312/19.05.2009 în valoare de 18.872,45 lei, din care a fost achitată suma de 8.752,45 lei și a rămas un rest neachitat în valoare de 10.300 lei. Potrivit susținerilor reclamantei, factura emisă a fost primită și acceptată la plată de către pârâtă. Deoarece pârâta nu a achitat contravaloarea lucrărilor cuprinse în factura menționată în cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită obligarea acesteia atât la plata debitului principal, cât și a dobânzii legale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969, 970 cod civil, art. 43, 46 cod comerciale.
În probațiune reclamanta a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: factura fiscală emise pe numele pârâtei, situația plăților făcute de către pârâtă încheierea din data de 09.12.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ prin care s-a deschis procedura generală a insolvenței față de aceasta.
Prezenta acțiune este scutită de plata taxelor de timbru potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei Actul Adițional și Contractul de Cesiune încheiat la data de 07.04.2010 prin care s-a modificat denumirea societății pârâte din S.C. G. CONSTRIMPEX SRL în S.C. R. C. SRL și s-a schimbat sediul acesteia din București în B..
Prin sentința civilă nr. 1784/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București s-a admis excepția necpmpetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit susținerilor reclamantei din cererea formulată, în baza relațiilor comerciale stabilite între cele două părți, aceasta a efectuat pentru pârâtă lucrări de tâmplărie cu geam antiefracție și uși cu dublă încuietoare. În acest sens, reclamanta a emis pe numele pârâtei factura nr. TC 312/19.05.2009 în valoare de 18.872,45 lei, din care a fost achitată suma de 8.752,45 lei și a rămas un rest neachitat în valoare de 10.300 lei. Potrivit susținerilor reclamantei, factura emisă a fost primită și acceptată la plată de către pârâtă.
În materia răspunderii contractuale reclamantul creditor trebuie să facă dovada existenței raportului juridic obligațional, iar pârâtului debitor îi revine sarcina de a face dovada achitării debitului sau a existenței unei cauze exoneratoare de răspundere.
În dovedirea susținerilor din cererea de chemare în judecată reclamanta a depus la dosarul cauzei factura emisă pe numele pârâtei, factură care, potrivit susținerilor sale, a fost primită și acceptată prin semnare, ștampilare și plată parțială de reperezentanții acesetia din urmă – file 3,4 -.
Prin urmare, reclamanta a făcut dovada existenței obligației valabile a pârâtei – prin depunerea la dosarul cauzei a facturii accepate de către pârâtă și a dovezii plăților făcute în baza caestei facturi - și a afirmat că aceasta din urmă nu și-a executat obligația de plată a debitului restant, astfel că se naște automat o prezumție de culpă în sarcina pârâtei cu privire la neexecutarea obligației. În aceste condiții, pârâta este cea care trebuia să facă dovada fie că a executat obligația, fie a existenței unei cauze exoneratoare de răspundere.
În cauză, pârâta nu a înțeles să-și facă astfel de apărări, nu a formulat întâmpinare, nu a făcut dovada plății debitului sau a existenței unei cauze exoneratoare de răspundere.
Ținând cont de prevederile art. 1073 C.civ., potrivit cu care creditorul (reclamanta) are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și de faptul că pârâta nu a plătit contravloarea lucrărilor de bună voie, instanța va admite acțiunea formulată în sensul că va obliga pârâta la plata sumei de 10.300 lei cu titlu de debit restant.
În ceea ce privește cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata dobânzii penalizatoare, instanța constată justificate aceste pretenții, având în vedere dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 potrivit cu care „ În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.„ raportat la dispozițiile art. 43 din codul comercial, potrivit cu care „ datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile „ .
În ceea ce privește cuantumul dobânzii datorate, respectiv suma de 2.163 lei calculată pe 3 ani la nivelul dobânzii de referință al Băncii Naționale a României, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada modului de calcul al dobânzii în cuantumul mai sus menționat.
Cu toate acestea, vavând în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a dobânzii penalizatoare calculată de la data scadenței facturii și până la data plății efective.
Instanța reține că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. C. S.R.L, cu sediul social în Pitești, ., ., jud. Argeș – prin lichidator judiciar T. S. V., cu sediul în Pitești, Aleea Tineretului ., . în contradictoriu cu pârâta S.C. R. C. S.R.L., cu sediul în B., ., biroul nr. 4, jud. B. și, în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 10.300 lei cu titlu de pretenții, precum și despăgubiri constând în dobânda legală calculată de la data scadenței facturii și până la plata efectivă a debitului.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
C. A. C. M. C. P.
Red.CC/dact.CP/19.02.2014 4 ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9286/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 757/2014. Judecătoria... → |
|---|
