Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 141
Ședința publică din 6 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Csba Bela Nasz
GREFIER: -
S-a luat în examinare apelului, declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 690/PI din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați, și
La apelul nominal se prezintă avocat, cu delegație de substituire a avocatului, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentanta apelantului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei primei instanțe pentru judecarea pe fond a pricinii, întrucât instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 690/PI din 23 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis excepția inadmisibilității cererii și, totodată a respins cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâții intimați, și T, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în ședința publică din data de 12 mai 2009 instanța a invocat din oficiu excepția de inadmisibilitate a cererii reclamantului, excepția fiind supusă discuției contradictorii a părților la data de 23 iunie 2009.
Examinând excepția invocată, instanța a reținut că dispozițiile art. 119 din Legea nr. 31/1990, invocate de către reclamant, se aplică exclusiv societăților pe acțiuni. Într-adevăr, prevederile legale referitoare la societățile comerciale pe acțiuni sunt aplicabile și celor cu răspundere limitată, însă numai în măsura în care legea dispune în mod expres în acest sens (de exemplu, cele referitoare la dreptul de a ataca hotărârile adunării generale).
Condițiile în care poate fi convocată adunarea generală a asociaților, într-o societate comercială cu răspundere limitată, sunt cele expres stipulate de dispozițiile art.195 din Legea 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art.195 alin.2, adunarea asociaților poate fi convocată și de un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, arătând scopul acestei convocări. În speță, reclamantul deține 45,00 % din capitalul social.
S-a menționat că în condițiile art.195 alin.2 din Legea 31/1990 republicată, reclamantul asociat ce deține mai mult de o pătrime din capitalul social este îndreptățit să convoace adunarea generală, fără a avea nevoie de autorizarea prealabilă acordată de instanță. În acest context, convocarea adunării generale a asociaților constituie în cadrul societăților cu răspundere limitată, prerogativa exclusivă a administratorilor, a asociaților reprezentând mai mult de 25% din capitalul social sau a cenzorilor,după caz, iar a cere instanței să autorizeze o atare adunare reprezintă a cere instanței să își depășească competența în această materie.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel în termen legal reclamantul, solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală și pe cale de consecință admiterea cererii sale așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
În motivarea apelului pârâtul arată că în fapt, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinica si nelegala interpretând în mod greșit și incomplet dispozițiile art.195 alin.2 din Legea 31/1990 republicată.
Astfel, instanța de fond a reținut prin punctul 7) din sentința atacată: "Conform art.195 alin.2, adunarea asociaților poate fi convocată și de un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, arătând scopul acestei convocări".
Ori textul corect și complet al art.195 alin.2 din Legea 31/1990 republicată este "Un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări."
De asemenea, instanța nu a luat act și nu a reținut faptul că reclamantul s-a conformat întrutotul dispozițiilor art.195 alin.2 din Legea nr. 31/1990, republicată, în sensul ca a cerut administratorului convocarea adunării generale, însă fără rezultat.
Din comparația textului art.195 alin.2 așa cum este acesta redat în Legea 31/1990 republicată și interpretarea instanței de fond, rezultă clar că instanța nu a făcut diferența dintre posibilitatea asociatului ce deține cel puțin o pătrime din capitalul social de a putea cere administratorului convocarea adunării generale (art195 alin. 2) si a convoca el însuși adunarea generala (interpretarea instanței).
Se menționează că instanța persista în eroare și prin redarea punctului 9) din sentința atacată astfel: "Așa fiind, in condițiile art.195 alin.2 din Legea 31/1990 republicată, reclamantul, asociat ce deține mai mult de o pătrime din capitalul social este îndreptățit să convoace adunarea generala -", ori textul articolului este "Un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunării generale"
O alta critica pe care o aduce reclamantul se referă la punctului 10) din sentința atacată, interpretarea instanței fiind și de această dată eronată, prin reținerea faptului "- convocarea adunării generale a asociaților constituie, în cadrul societăților cu răspundere limitată, prerogativă exclusivă a administratorilor, a asociaților - sau a cenzorilor (.)", când de fapt din interpretarea corecta a art.195 al Legii 31/1990 rezultă clar că, convocarea adunării generale este un atribut exclusiv al administratorului, iar asociații ce dețin cel puțin o pătrime din capitalul social pot numai să ceară administratorului convocarea adunării generale și nu să o convoace ei însăși.
De asemenea, reclamantul apelant arată că în speța dedusă judecații s-a conformat dispozițiilor art.195 alin.2 din Legea 31/1990 republicată și a cerut administratorului convocarea adunării generale însa acesta nu a înțeles să dea curs cererii sale, astfel că prin analogie, a considerat că este îndreptățit să solicite instanței să autorizeze convocarea adunării generale, considerând că sunt aplicabile dispozițiile art.119 alin. 3 din Legea 31/1990 republicată.
Apelantul susține că în caz contrar, ar putea solicita la nesfârșit administratorului societății convocarea adunării generale (în conformitate cu interpretarea textuală a art.195 alin.2 din Legea 31/1990), iar în situația în care acesta nu ar da curs niciuneia dintre cererile sale de convocare, ar fi grav prejudiciat în calitatea sa de asociat deținător a unui procent de 45% din capitalul social.
Examinând apelul astfel declarat de reclamant, prin prisma motivelor invocate, precum și potrivit art. 294-297 alin. Cod procedură civilă, Curtea de APEL TIMIȘOARA constată că apelul este fondat.
Astfel, prin acțiunea introductivă reclamantul apelant a solicitat tribunalului să îl autorizeze spre a convoca Adunarea Generală a asociațiilor, arătând că are calitate de asociat în cadrul acestei societăți, deținând 45% din capitalul social, iar administratorii refuză să convoace adunarea generală deși i s-a solicitat aceasta prin scrisoare recomandată.
Tribunalul a respins acțiunea astfel introdusă ca inadmisibilă pe considerentul că reclamantul apelant are dreptul și posibilitatea să procedeze la convocarea în mod direct a AGA, fără a fi nevoie de intervenția instanței de judecată. Mai mult, dacă instanța ar dispune convocarea adunării generale și-ar depăși competența funcțională.
Curtea de Apel statuează că tribunalul, în calitate de primă instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce, în conformitate cu art. 274 alin. 1, teza I Cod procedură civilă atrage desființarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre soluționarea în fond la aceeași instanță.
Astfel, greșit a reținut tribunalul că acțiunea reclamantului apelant nu poate fi primită, pe temeiul că tribunalul și-ar depăși competența funcțională prin rezolvarea acțiunii având ca obiect cerere de autorizare a reclamantului de a convoca AGA.
Tribunalul nu a observat conținutul exact al dispozițiilor art. 119 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale potrivit cărora "În cazul în care consiliul de administrație - nu convoacă adunarea generală, instanța de la sediul societății, cu citarea consiliului de administrație - va putea autoriza convocarea adunării generale de către acționari (asociați - ) care au formulat cererea. Prin aceeași încheiere instanța aprobă ordinea de zi, stabilește date de referință, data ținerii adunării generale și, dintre acționari (asociați - ) persoana care o va prezida".
Aceste prevederi se corelează cu următoarele dispoziții ale Legii societăților: cele conținute de art. 119 alin. 1, potrivit cărora convocarea adunării generale se face, de regulă, de consiliul de administrație, la cererea acționarilor care dețin, individual sau împreună cel puțin 5% din capitalul social, sau chiar o cotă mai mică, dacă actul constitutiv o permite.
Prin urmare, dacă în aceste condiții administratorii refuză convocarea adunării generale, primesc incidență dispozițiile art. 119 alin. 3, aceeași acționari (asociați) având deschis dreptul de a cere instanței să îi autorizeze să convoace ei adunarea generală. Așadar, acționarii (asociații) nu pot convoca în mod direct adunarea generală, ci trebuie să ceară autorizarea instanței, în acest sens; cele ale art. 195 alin. 1 și 2 care prevăd că, în cazul societăților cu răspundere limitată, administratorii sunt obligați să convoace adunarea generală, iar dacă ei nu o fac, asociații ce se prezintă, individual sau împreună, cel puțin o pătrime din capitalul social, vor putea cere administratorilor să convoace adunarea generală, arătând scopul acestei convocări. În această ipoteză asociații nu procedează în mod direct la convocarea adunării generale, ci solicită administratorilor o atare convocare; în fine, aceste din urmă dispoziții se aplică, prin referința făcută de art. 196, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de lege pentru societățile pe acțiuni, deci prin alăturarea prevederilor art. 119 alin. 3, care se aplică în mod corespunzător și în cazul cererii asociațiilor având ca obiect convocarea adunării generale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul reclamantului, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat în T, nr. 2.. 5-6 împotriva sentinței civile nr. 690/PI din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, în fond, aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
-
Se comunică cu.
reclamantul apelant
-, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat
în T, nr. 2.. 5-6.
pârâții intimați
-, cu domiciliul în T,--26,. B,
. 10,. 43,
- cu domiciliul în T,-, --C,. 19
-, cu sediul în T,--26,. B,
. 10,. 43.
Red. /16.10.2009
Dact. /22.10.2009 - 6 ex.
Emis 4 com.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Csba Bela Nasz
