Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 154/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR.154
Ședința Publică de la 6.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Țilimpea
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, soluționarea acțiunii în anularea sentinței arbitrale nr.6 din 23.01.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.355/2007, formulată de petentele PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - Direcția Generală Economică, Direcția Venituri și MUNICIPIUL B prin Primar General, în contradictoriu cu intimatele D Generale SA și D SA.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns petentele, prin consilier juridic dna. și intimatele, reprezentate de avocați dna. și dl. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Petenta Primăria Municipiului B, prin consilier juridic, depune la dosar P nr.4619/2.10.2008 privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 90059,20 lei, stabilită prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea și respectiv, combaterea acțiunii în anulare.
Petentele, prin consilier juridic, au solicitat admiterea acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale nr.6 din 23.01.2008, întemeiată pe dispozițiile art.364 lit. a proc.civ. și art.364 lit. i proc.civ, arătând că litigiul având ca obiect executarea unor creanțe bugetare, nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, iar clauza compromisorie a devenit inoperantă odată cu intrarea în vigoare a G nr.92/2003.
Totodată, petentele au arătat că hotărârea arbitrală inițială nu a fost semnată de arbitrii, astfel încât a fost pronunțată cu încălcarea normelor imperative prevăzute pe acest aspect.
În ceea ce privește fondul pricinii, petentele au solicitat a se constata că hotărârea arbitrală, în interpretarea proprie dată clauzelor contractuale, încalcă principiul potrivit căruia contractul este legea părților, stabilind o interpretare străină voinței părților și care aduce reale prejudicii petentelor.
Intimatele, prin apărător, au solicitat respingerea acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale, ca inadmisibilă, deoarece reclamanta invocă motive formale de nemulțumire față de hotărârea arbitrală, specifice unei căi ordinare de atac. Mai mult, potrivit art.54 alin.1 și 2 din Regulile de procedură arbitrală, orice excepție trebuie ridicată prin întâmpinare sau cel târziu la prima zi de înfățișare, or petentele nu numai că nu au invocat excepția de necompetență a tribunalului arbitral dar și-au întemeiat apărarea, prin întâmpinare, pe clauza compromisorie contractuală.
În ceea ce privește motivul de anulare prevăzut de art.364 lit. i proc. civ. intimatele au solicitat a se constata că reclamanta nu menționează în ce constă încălcarea ordinii publice și bunelor moravuri și care dispoziții imperative ale legii au fost încălcate, Curtea urmând a respinge acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale, ca nefondată; cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe calea unei acțiuni distincte.
CURTEA
Asupra acțiunii în anulare.
Prin acțiunea arbitrală înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr.644/25.2007 reclamanta D - Generale SA și D - SA, au cerut instanței arbitrale:
) să interpreteze disp. art.4.1. alin.3 din Contractul de asociere nr.5522 din 8 ianuarie 1999, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.2/13.IV.2000 în sensul că:
1)în cazul vânzării parțialea imobilului, pârâtei i se cuvine o sumă egală cu 2% din prețul vânzării de către pentru partea de imobil vândută, precum și minim 4,5% din profitul net de exploatare pentru partea de imobil nevândută, fără ca această sumă cumulată să reprezinte mai puțin de 100.000 USD/an.
2)în cazul vânzării totalea imobilului pârâtei i se cuvine numai o sumă egală cu 2% din prețul vânzării de către, dar nu mai puțin de 100.000 USD/an.
II.) și în consecință, să constate că obligația de plată a reclamantelor constă exclusiv în suma egală cu 2% din prețul vânzării de către, dar nu mai puțin de 100.000 USD/an, cu cheltuieli de arbitrare.
Prin sentința arbitrală nr.6/23.01.2008 tribunalul arbitral a admis acțiunea reclamantelor împotriva pârâtelor Municipiul B prin Primar General și Primăria Municipiului B - Direcția Generală Economică, Direcția Venituri și a interpretat disp. art.4.1. alin.3 din contractul de asociere nr.5522/8.01.1999, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.2/13.IV.2000, în sensul prevăzut prin acțiune la pct.1 și 2 pentru cazul vânzării parțiale și pentru cazul vânzării totale.
S-a constatat că, potrivit interpretării de la pct.1.2 obligația de plată a reclamantelor constă exclusiv într-o sumă egală cu 0,2% din prețul vânzării totale a imobilului, dar nu mai puțin de 100.000 USD/an; cu cheltuieli arbitrale.
Pentru a hotărî astfel,tribunalul arbitral a reținut că prin alin.3 introdus la art.4.1 din contractul de asociere părțile au convenit că, în situația specială a vânzării imobilului, obligația de plată a S6 E către B pentru folosința terenului acesteia din urmă să fie diferențiată după felul vânzării: parțială sau totală și în raport cu menținerea posibilității închirierii lui, căci închirierea imobilului construit prin asocierea și Primăria Municipiului B reprezintă esența contractului de asociere.
S-a reținut că procentul de 4,5% s-a referit conform voinței reale a părților doar la situația specială a închirierii imobilului, iar nu și la folosirea lui în interesul personal al viitorului posibil dobânditor.
S-a mai reținut că toate clauzele contractului trebuie interpretate în mod sistematic, unele prin altele, dându-se fiecăruia înțelesul ce rezultă din întregul act.
Împotriva sentinței arbitrale nr.6 din 23.01.2008 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a formulat acțiune în anulare, întemeiată pe dispozițiile art.364 lit.a și i pr.civ. și art.69 lit.a și i din Regulamentul de procedură arbitrală, Primăria Municipiului B - prin reprezentanții săi legali.
Prin criticile formulate, petenta susține în esență următoarele:
Conform dispozițiilor art.364 lit. a pr.civ. litigiul nu este susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului.
Mai susține petenta că potrivit disp. art.364 lit.i pr.civ. prin sentința atacată au fost încălcate ordinea publică și bunele moravuri, precum și dispoziții imperative ale legii.
Susține că nici în contractul de asociere și nici în actul adițional nu se face precizarea diferențierii de plată în funcție de vânzarea integrală sau parțială, ci se repetă obligația de respectare a art.4.1 din contract, astfel că în cauză nu sunt incidente disp. art.982 Cod civil, ci dispozițiile art.969 Cod civil, conform cărora "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, astfel că adresa nr.22563 din 28.2003 transmisă de Direcția Generală Juridic, contencios Legislație și Direcția Relații Internaționale din cadrul Primăriei Municipiului B, și care nu poartă semnătura Primarului General al B reprezintă o interpretare subiectivă a unei norme stricte prev. în contractul 5522/1999.
În drept se invocă dispozițiile art.364 lit.a și i pr.civ. și art.69 lit.a și i din Regulamentul de procedură arbitrală.
Prin întâmpinare, intimatele au solicitat în principal ca acțiunea în anulare să fie respinsă ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Curtea, unește excepția invocată cu fondul și constată că acțiunea în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
La 8 ianuarie 1999 între Primăria Municipiului B și a fost încheiat un contract de asociere în participațiune, având ca obiect construirea de către și exploatarea în comun a unui imobil, pe terenul în suprafață de 17462.
Prin actul adițional nr.2/13.VII.2000 la contractul de asociere, părțile au convenit completarea art.4.1. din contract cu un nou aliniat referitor la suma cuvenită B din asociere, în situația în care va vinde întregul imobil sau numai parte a acestuia către terțe persoane.
Prin acțiunea arbitrală, intimatele reclamante au solicitat să se constate înțelesul clauzei stipulate la art.4.1. alin.3 din contractul de asociere modificat prin actul adițional nr.2/2000 în cazul vânzării parțiale a imobilului și în cazul vânzării totale a imobilului.
Prin acțiunea în anulare, petenta invocă motive de nemulțumire față de hotărârea arbitrală, circumscrise disp. art.364 lit.a și i pr.civ.
Motivul prev. la art.364 lit.a pr.civ. conform căruia litigiul nu ar fi fost susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului nu se poate reține întrucât ambele părți au solicitat tribunalului arbitral să interpreteze clauza contractuală stipulată la art.4.1.
Părțile au declarat că nu au obiecțiunii în ceea ce privește competența, constituirea și compunerea tribunalului arbitral și nici cu privire la desfășurarea procedurii până la acel moment.
Posibilitatea soluționării litigiului pe calea arbitrajului comercial țin de competența tribunalului arbitral care a fost acceptată expres și necondițional de ambele părți, contractul de asociere în participațiune nr.5522/8 ianuarie 1999 conținând clauză compromisorie: "orice litigiu sau neînțelegere apărută în legătură cu executarea și interpretarea prezentului contract, care nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă, vor fi soluționate prin arbitraj, de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Interpretarea unei clauze contractuale - în speță art.4.1. alin.3 din contractul de asociere nr.5522/1999 astfel cum a fost modificat și completat prin actul adițional nr.2/13.IV.2000 - reprezintă o chestiune de esență a executării contractului, susceptibilă de soluționare pe calea arbitrajului.
În ceea ce privesc criticile întemeiate pe dispozițiile art.364 lit.i pr.civ. se constată că acestea sunt nemulțumiri față de hotărâre, fără a se motiva de petentă în ce constă încălcarea ordinii publice și a bunelor moravuri și care dispoziții imperative ale legii au fost încălcate.
Potrivit disp. art.364 pr.civ. hotărârea arbitrală poate fi desființată numai printr-o acțiune în anulare pentru unul din cele 9 motive prevăzute expres și limitativ în acest text.
Motivele prev. de art.364 pr.civ. dă dreptul instanței de judecată să vadă dacă au fost respectate condițiile de formă ale arbitrajului, și anume cele privind existența unei convenții arbitrale legale și posibilitatea ca litigiul să fie soluționat pe calea arbitrajului,."
Hotărârea arbitrală nu poate fi desființată decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege, întrucât, procedând în alt mod s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii arbitrale, unde aprecierea probelor se face de către arbitri, potrivit intimei lor constrângeri.
Nu se poate reține nici susținerea potrivit căreia, conform art.969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", și ca atare adresa nr.22563/28.2003 transmisă de Direcția Generală Juridic, Contencios Legislație și Direcția Relații Internaționale din cadrul Primăriei Municipiului B și care nu poartă semnătura Primarului General al B reprezintă o interpretare subiectivă unei norme strict prevăzută în contractul nr.5522/1999, întrucât potrivit art.61 din Legea nr.215/2001, privind administrația publică locală, "pentru punerea în aplicare a activității date în competența sa prin actele normative prev. la alin.(2),primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce".
În condițiile în care adresa menționată a fost semnată de directorii celor două direcții de specialitate, nu se poate pretinde că este lipsită de eficiență juridică.
Faptul că părțile au înțeles să supună orice litigiu ele arbitrajului, nu exclude posibilitatea ca Primăria Municipiului B, prin direcțiile sale de specialitate să emită un punct de vedere în legătură cu interpretarea clauzelor contractuale.
Astfel fiind se constată că în mod corect au fost interpretate clauzele din contract, că potrivit voinței reale, a părților, în cazul înstrăinării totale a imobilului, municipalității i se cuvine o sumă egală a 0,2% din prețul vânzării, sumă ce reprezintă în realitate, plata unei taxe de folosință a părții din teren, proprietatea Primăriei Municipiului
În consecință, constatându-se că sentința arbitrală este temeinică și legală, Curtea constatând că în cauză nu sunt întemeiate motivele prevăzute de art.364 pct.a și i pr.civ. va respinge ca nefondată acțiunea în anulare.
În conformitate cu art.17 din Legea nr.146/1997 și art.229 din G nr.92/2003, prezenta acțiune este scutită de taxa judiciară de timbru.
Se va lua act că intimatele înțeleg să solicite plata cheltuielilor de judecată pe calea unei acțiuni separate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea în anulare formulată de petenta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - Direcția Generală Economică, Direcția Venituri și MUNICIPIUL B prin Primar General, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței arbitrale nr.6 din 23.01.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.355/2007, în contradictoriu cu intimatele D Generale SA cu sediul în B,--7, sector 1 și D SA cu sediul în B,--7, -urn D, sector 1.
Ia act că intimatele D - G SA și SA își rezervă dreptul de o solicită cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 06.10.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.Jud. - 10.10.2008
Tehnored. - 14.10.2008
6 ex.
Președinte:Georgeta ȚilimpeaJudecători:Georgeta Țilimpea
