Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 19/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2016/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Sentința comercială nr.19
Ședința publică de la 16.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în anulare formulată de reclamanta - - - prin administrator judiciar, în contradictoriu cu intimata -, împotriva sentinței arbitrale nr. 167/20.07.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă, în dosarul nr. 196/2006 - fond după casare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 2.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 9.02.2009 și apoi la 16.02.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința arbitrală nr.167/20 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie României, dată în dosarul 196/2006, s-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta cu sediul social ales în Austria împotriva pârâtei - - cu sediul în P județul P, în sensul că aceasta din urmă a fost obligată plata sumei de 1.200.000 EURO reprezentând restanță scadentă conform Contractului de vânzare de mașini și Acordului de Lichidare Datorie, precum și a sumei de 32.822 EURO cu titlu de cheltuieli arbitrale și de apărare.
În fundamentarea acestei soluții, instanța arbitrală a reținut, în principal, că disputa părților a luat naștere din diferite contracte care prevăd arbitrajul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, după cum urmează: contractul de vânzare nr. 325 datat 18 februarie 2002 încheiat între și - -, în calitatea de vânzător, respectiv cumpărător; acordul de lichidare datorie, nedatat, încheiat între și - - și contractul de împrumut încheiat, la data de 10 iulie 2003 încheiat tot între aceleași părți. Pretențiile provin din grupul de contracte enumerate anterior, semnate între și, deși nu este semnatarul lor, dar și-a justificat " " în procedura arbitrală. Astfel, s-a reținut ă la data de 16 iulie 2003 a cesionat către creditul în valoare de 1.200.000 Euro rezultat din Contractul de împrumut, ulterior același credit fiind transferat de către lui H la 12 decembrie 2005. Totuși, și H au semnat la data de 12 iunie 2006, un nou contract de cesiune, al cărui scop era: "toate datoriile pe care le are de recuperat de la în baza contractului de vânzare-cumpărare semnat la data de 18 februarie 2002 prin care echipamentele au fost vândute lui prin documentul numit Acord de Lichidare Datorie încheiat la data de 10 iulie 2003, și cesionează toată creanța în valoare de 2.554.584 EURO către
La data semnării celei de a treia cesiuni (12 iunie 2006) era deja titulara creditului în valoare de 1.200.000 EURO, pe care îl dobândise la data de 12 decembrie 2005. Prin semnarea unei noi cesiuni la data de 12 iunie 2006, și H au intenționat să înlocuiască acordul precedent format din combinația cesiunii / de la data de 16 iulie 2003 și contractul /H de la data de 12 decembrie 2005.
Semnarea unei noi obligații contractuale care înlocuiește o obligație precedentă care are același scop, este o novațiune așa cum specifică art. 1128 din codul civil. Efectul contractului de novațiune este de a stinge și înlocui, prin voința părților, obligațiile anterioare.
Tribunalul arbitral a reținut că Had obândit drepturile lui asupra - - în mod valabil, în baza contractului de cesiune semnat la data de 12 iunie 2006.
Este adevărat că, la data de 24 octombrie 2003, AGA a decis să nu aprobe contractul de împrumut, astfel că acest contract nu a intrat în vigoare. Totuși datoria restantă nu provine din contractul de împrumut ci din contractul de vânzare mașini și acordul de lichidare datorie. Stipulările din contractul de împrumut menționează că datoria lui provine din contractul de vânzare de mașini din 18 februarie 2002 și că, la data de 10 iulie 2003, părțile au căzut de acord să semneze o convenție de creditare cu privire la plata unei părți din sumele restante, în valoare de 1.200.000 EURO.
Este prin urmare clar că scopul contractul de împrumut nu a fost de a crea o nouă datorie ci mai degrabă de a reorganiza plata unei datorii preexistente, printr-o reeșalonare și o garanție. Faptul că acest contract de împrumut nu a intrat în vigoare nu poate exonera de obligația preexistentă de a plăti 1.200.000 EURO.
Curtea de Apel București - Secția a V-a Comercială prin sentința comercială nr.6/30 ianuarie 2008 respins ca nefondată, acțiunea în anulare formulată de pârâta - - împotriva sentinței arbitrale nr.167 din 20 iulie 2007 Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în contradictoriu cu intimata H.
Instanța de fond a reținut, în esență, că sentința arbitrală atacată este temeinică și legală, a stabilit o situație de fapt corectă, făcând o interpretare și aplicare adecvată a clauzelor contractuale și dispozițiilor legale, astfel că motivele invocate în acțiunea în anulare sunt, în totalitate, netemeinice.
S-a constatat că, în volumul IV al instanței arbitrale, fila 91, se află dispozitivul sentinței atacate, din care rezultă că pronunțarea acesteia s-a făcut în B, la data de 20 iulie 2007.
Referitor la critica în sensul că dispozitivul sentinței arbitrale nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care aceasta se sprijină, nu a fost primită, întrucât aceste elemente sunt cuprinse în considerentele hotărârii, respectându-se dispozițiile art.261 din codul d e procedură civilă.
Nici critica adusă hotărârii arbitrale prin care s-a arătat că nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că motivarea este confuză, chiar contradictorie, nu a fost primită, deoarece față de situația de fapt reținută s-a constatat că această împrejurare nu poate constitui motiv de desființare a hotărârii arbitrale criticate, nefiind prevăzută printre cazurile expres și limitativ enumerate de art. 364 din codul d e procedură civilă.
S-a evocat generic de pârâtă și încălcarea ordinii publice, bunelor moravuri ori dispozițiilor imperative ale legii, însă numai în scopul de a încerca determinarea instanței judecătorești să analizeze fondul pricinii, în mod indirect și înainte de admiterea acțiunii în anulare și desființarea hotărârii arbitrale, ceea ce este inadmisibil.
Prin motivarea acțiunii în anulare, reține Curtea, s-a încercat crearea unei confuzii între obiectul contractului de vânzare-cumpărare, Acordul de lichidare a datoriei rămase de plată, contractul de împrumut cât și a celor trei contracte de cesiune, în aceiași idee, de implicare a instanței judecătorești în realizarea probatoriului administrat.
Împotriva sentinței comerciale nr.6 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V -a comercială a promovat recurs pârâta - - P, care în temeiul art.304 pct.8 și 9 raport la art.304 (l) din codul d e procedură civilă a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond și rejudecând cauza să fie reținută o corectă situație de fapt și de drept, deoarece a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbată natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărâre a pronunțată fiind lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Prindecizia comercială nr. 2395/08.07.2008 Înalta Curte de Casație și Justițiea admis recursul declarat împotriva acestei sentințe și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că arbitrajul se desfășoară și se organizează potrivit convenției arbitrale încheiate de părți, cu respectarea principiului libertății de voință a acestora, sub rezerva respectării ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum și a dispozițiilor imperative ale legii, așa cum prevăd dispozițiile cuprinse în art.341 (2) din codul d e procedură civilă.
Părțile pot stabili prin convenția arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea și înlocuirea arbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze pentru judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părți a cheltuielilor arbitrale, conținutul și forma hotărârii arbitrale și în general orice alte norme privind buna desfășurare a arbitrajului.
Instanța de fond, consideră Înalta Curte, nu a verificat toate aspectele invocate de recurenta - - în conținutul acțiunii în anulare. Constant, jurisprudența și doctrina au evidențiat că este de ajuns ca o singură dispoziție din hotărâre a arbitrală să cadă sub incidența vreunuia din cazurile expres și limitativ indicate de art.364 din codul d e procedură civilă, pentru ca întreaga hotărâre în totalitatea ei să fie nulă.
Pârâta - - și-a fundamentat acțiunea în anulare pe reglementările art.364 lit. g din codul d e procedură civilă, care prevăd că hotărârea arbitrală poate fi desființată pentru cazul în care aceasta nu cuprinde dispozitivul motivelor, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitri, precum și art.364 lit. i care vizează încălcarea ordinii publice, unele moravuri ori dispoziții imperative ale legii. Nu au fost verificate complet, se reține de către instanța de recurs, condițiile impuse de articolul 361 din codul d e procedură civilă, care prevăd că hotărârea arbitrală se redactează în scris și trebuie să cuprindă componența nominală a tribunalului arbitral, locul și data pronunțării hotărârii.
Sub acest aspect instanța de fond a constatat că pronunțarea sentinței arbitrale s-a făcut în B, la data de 20 iulie 2007.
Traducerea deciziei nr.167/20 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în partea intitulată "Concluzii" atesta că locul arbitrajului este Conform procesului verbal al audierilor din data de 8 mai 2007 reiese că părțile au căzut de acord și au confirmat că arbitrajul se supune regulilor Camerei de Comerț și Industrie a României și ca loc al arbitrajului a fost stabilit
Este necesar a se stabili cu precădere pe bază de acte, nu locul unde a avut loc arbitrajul, ci locul unde s-a pronunțat hotărârea arbitrală.
Mai mult, din exigențele impuse de articolul 360 (1) din cod de procedură civilă mai rezultă că, în toate cazurile, pronunțarea trebuie să fie precedată de deliberarea în secret, cu participarea tuturor arbitrilor în persoană, consemnându-se în hotărâre această participare.
Nu a fost acordată suficientă preocupare de către prima instanță, consideră instanța de casare, pentru clarificarea acestor aspecte juridice, din actele existe la dosar, în realitate arbitrii neprocedând la o efectivă deliberare asupra soluției arbitrale, nefiind prezenți la locul pronunțării hotărârii, respectiv în Pronunțarea hotărârii arbitrale a dobândit un caracter pur formal, arbitrii având obligația de a participa personal la locul unde s-a consemnat că s-a dat hotărârea.
In acest sens sunt și Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, care la articolul 58 (1) stipulează expres că după ce tribunalul arbitral va considera că toate împrejurările cauzei sunt suficient lămurite, închide dezbaterile trecând la deliberare și luarea hotărârii în ședință secretă, cu participarea tuturor arbitrilor în persoană, consemnându-se în hotărâre această participare.
Nu a fost lămurită de instanța de fond nici cerința impusă de articolul 361 lit. g din codul d e procedură civilă vizând semnăturile tuturor arbitrilor.
Înalta Curtea precizat că aceleași împrejurări urmează a fi lămurite și în privința minutei corectate, din data de 5 septembrie 2007, aflată la filele 116 - 117 din volumul IV al dosarului arbitral nr.196/2006.
Întreg litigiul arbitral s-a disputat sub imperiul legii române, avându-se în vedere procesul verbal al audierilor din data de 8 mai 2007, a articolului 3.1. din Acordul de lichidare și datorie și a articolului 14.1. din Contractul de împrumut.
Din această perspectivă, urmează a fi clarificate sub toate aspectele, întreaga situație de fapt și de drept referitoare la împrejurările în care a avut loc deliberarea cu participarea tuturor arbitrilor în persoană locul pronunțării hotărârii arbitraIe, semnarea hotărârii arbitrale și minutei din data de 20 iulie 2007 dar și a minutei corectate din data de 5 septembrie 2007, părțile în egală măsură exercitându-și dreptul la apărare prin administrarea de probe noi în cauză.
ÎN FOND DUPĂ CASARE, Curtea, în raport de aspectele puse în vedere de către instanța de recurs prin decizia de casare, a pus în discuția părților necesitatea administrării de noi probe, așa cum rezultă din încheierea de dezbateri de la termenul de judecată din 02.02.2009, însă ambele părți au susținut că toate actele pe care acestea le puteau produce, se află la dosar. Cum Curtea de Apel București este ținută de respectarea principiului disponibilității procesului civil, reclamantul fiind cel căruia îi revine sarcina probei, iar din probele administrate în cauză în fazele procesuale descrise mai sus nu rezultă necesitatea administrării unor anumite probatorii ( cum lasă să se înțeleagă ÎCCJ), aceasta a procedat la rejudecarea cauzei, după cum urmează:
Analizând acțiunea în anulare a sentinței arbitrale, prin prisma clarificării aspectelor juridice privind deliberarea efectivă asupra soluției arbitrale, locului pronunțării hotărârii, a încălcării unor dispoziții imperative și de ordine publică, stabilite de către instanța de casare și indicate de petentă prin acțiunea în anulare, Curtea apreciază că acțiunea în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit articolului 364 alin.1 lit. g din codul d e procedură civilă: "Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive: - hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată dat și locul pronunțării, nu este semnată de arbitri."
Deși instanța de recurs prin decizia de casare a impus instanței de rejudecare să manifeste preocupare pentru stabilirea locului pronunțării sentinței arbitrale, prin prisma motivului de anulare evocat mai sus, Curtea de Apel București constată că petenta - - nu a produs probe în sensul că pronunțarea hotărârii arbitrale s-ar fi făcut separat de către arbitrii sau că deliberarea acestora a avut loc telefonic sau în altă modalitate contrară unor dispoziții legale imperative.
Astfel, Curtea constată că Hotărârea arbitrală cuprinde mențiunea: "Locul arbitrajului: B" ( fila 91 din Volumul IV al Curții de Arbitraj- sentința arbitrală în limba engleză și fila 51 din dosarul nr- al Curții de Apel București - Secția a Va Comercială - traducerea acesteia ), iar cum în legislația românească nu se distinge între locul pronunțării hotărârii șilocul arbitrajului, rezultă că, locul pronunțării hotărârii este Concluzia aceasta decurge și din împrejurarea că, în speță arbitrajul a fost realizat în cadrul unei instituții permanente de arbitraj organizată la nivel instituțional, cum este Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, conform articolului 3411Cod procedură civilă, cu sediul în
Or, în atare situație, față de împrejurarea că sentința arbitrală cuprinde mențiunea "locul arbitrajului",Curtea apreciază că ar fi excesiv să considerăm că este posibil, în lipsa unor dovezi certe din partea petentei, că "locul pronunțării" să fie diferit de "locul arbitrajului".
De altfel, doctrina și practica judiciară au stabilit că atunci când părțile au determinat prin convenția arbitrală "locul arbitrajului", iar acesta este constituit din sediul instituției organizate în acest scop, rezultă că locul pronunțării hotărârii arbitrare este identic cu locul arbitrajului ( a se vedea în acest sens, Arbitrajul Intern și Internațional, Editura 2005 p. 256). Numai în lipsa unei astfel de prevederi, în raport cu dispozițiile articolului 258 alin. 2 din Codul d e procedură civilă și cu cele ale articolului 261 pct.8 Cod procedură civilă, s-ar putea considera că locul pronunțării hotărârii arbitrale este diferit de locul arbitrajului.
În cauza de față, Curtea constată că prin mențiunea "locul arbitrajului: B", hotărârea arbitrală cuprinde și "locul pronunțării", acesta fiind tot B, adică sediul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Ca atare, Curtea apreciază că acest motiv de anulare este nefondat, petenta nefăcând dovezi în sensul că locul efectiv al pronunțării hotărârii este diferit de locul arbitrajului. Mai mult locul deliberării arbitrilor se circumscrie de asemenea în sintagma "locul arbitrajului", astfel că în lipsa unor dovezi din partea petentei în sensul că deliberarea și pronunțarea s-ar fi făcut cu încălcarea unor norme imperative sau de ordine publică, susținerile petentei nu pot fi primite. Referitor la împrejurarea reținută de Înalta Curte în decizia de casare în sensul că " în realitate arbitrii neprocedând la o efectivă deliberare asupra soluției arbitrale, nefiind prezenți la locul pronunțării hotărârii, respectiv în -"- fila 29 verso din dosarul ICCJ, Curtea de Apel apreciază că aceasta este o situație de fapt, iar nu de drept, astfel că reținerea sa nebazată pe nici o dovadă administrată în cauză, ci pe simple prezumții, nu are un caracter obligatoriu pentru instanța de rejudecare, în sensul art. 315 alin. 1 din pr. civ.
Nici petenta și nici instanța de casare nu au arătat care ar fi modalitatea concretă de a stabili "pe bază de acte", locul pronunțării hotărârii, în condițiile în care astfel de acte nu sunt invocate și depuse la dosar de către titularul demersului judiciar. Cum acțiunea în anulare arbitrală este supusă regulilor generale de desfășurare a procesului civil între care subliniem principiul disponibilității, care presupune printre altele că reclamantului îi revine sarcina probei cu privire la susținerile afirmate de acesta în actul de sesizare al instanței care este cererea de chemare în judecată (în speță acțiunea în anularea sentinței arbitrale), conform articolului 1169 din Codul civil și articolul 1129 alin. 1 Codul d e procedură civilă, Curtea conchide că din dovezile administrate în cauză rezultă că locul pronunțării hotărârii arbitrale este identic cu locul arbitrajului, acesta fiind B, la sediul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Referitor la semnăturile arbitrilor aplicate pe sentința arbitrală, Curtea de Apel București apreciază că hotărârea arbitrală cuprinde semnăturile arbitrilor, așa cum rezultă din ultima pagină a sentinței existentă la fila 91 precum și fila 93 din volumul IV al dosarului Curții de Arbitraj. Astfel, hotărârea arbitrală a fost dată în urma opiniei majoritare a arbitrilor și, soluția dată de aceștia fiind semnată la fila 91 din volumul IV al dosarului Curții de Arbitraj, iar opinia separată a arbitrului este semnată la fila 93 din volumul IV al dosarului Curții de Arbitraj, nefiind nicio dispoziție imperativă care să impună Tribunalului Arbitral ca semnăturile arbitrilor să fie aplicate pe aceeași pagină.
Mai mult, procesul de deliberare nu se consemnează în scris, acesta având o natură verbală, de dezbatere secretă și fără formule sacramentale, astfel că este imposibil a se proba cu acte că deliberarea s-a desfășurat într-un anumit mod sau că aceasta nu a avut loc. Ceea ce este însă dovedit cu înscrisuri este rezultatul acestei deliberări a arbitrilor, consemnat în înscrisurile mai sus amintite, iar hotărârea arbitrală cuprinde astfel locul pronunțării, acesta fiind identic cu cel al arbitrajului.
Referitor la minuta de rectificare a hotărârii arbitrale, din data de 05.09.2007 ( filele 116-117 din. IV al dosarului arbitral nr. 196/2006) Curtea de Apel constată că această rectificare privește exclusiv aspecte legate de erori materiale, aceasta fiind semnată de cei doi arbitri care au pronunțat în majoritate sentința arbitrală, nefiind necesară pe aceasta și cea de-a treia semnătură a arbitrului cu opinia separată. Pe de altă parte, obiectul dedus judecății prezentei acțiuni în anulare se referă exclusiv la sentința arbitrală, în actul de sesizare al instanței nefiind nici o mențiune care să privească minuta de rectificare a sentinței. Cum dispozițiile art. 129 alin. ultim din pr. civ. impun judecătorului limitarea de a se pronunța doar asupra acelor aspecte ce formează obiectul judecății, a analiza în plus, aspecte cu care petentul aaî nvestit expres instanța de judecată înseamnă a încălca acest principiu al disponibilității procesului civil.
În ce privește motivul acțiunii în anulare referitor la împrejurarea că hotărârea arbitrală nu ar cuprinde dispozitivul și motivele ( art. 374 pct. g din pr. civ.), Curtea reține că și acesta este nefondat deoarece hotărârea cuprinde aceste două părți, respectiv dispozitivul fiind cel de la fila 91 din volumul IV al dosarului Curții de Arbitraj, iar considerentele, cele de la filele 67-90, astfel că și sub acest aspect criticile petentei nu pot fi primite. Sintagma " nu cuprinde dispozitivul motivelor" urmează a fi avută în vedere de C sub beneficiu de inventar, deoarece pe cale de interpretare, dispozițiile art. 364 pct. g) din pr. civ. se referă la dispozitiv și motive, ca două părți distincte ale hotărârii arbitrale, cu referire și la art. 261 pct. 5 și pct. 6 din pr. civ.
În fine, din analiza procesului-verbal al audierilor din 08.05.2007 (filele 32-36 din volumul IV al dosarului Curții de Arbitraj) care stabilește într-adevăr coordonatele pe baza cărora a urmat desfășurarea litigiului arbitral, însă nu considerăm că părțile au fost lipsise în cadrul procedurii arbitrale de dreptul de a administra vreo probă sau de a se apăra, astfel că aceste aspecte au fost lămurite corespunzător de către Tribunalul Arbitral.
Subliniem încă o dată că aceleași părți, aflate la rejudecare, după casare, legal citate și reprezentate de avocați, au afirmat, în urma punerii în dezbatere a aspectelor supuse rejudecării de instanța de casare, că nu mai au alte probe de administrat, toate probele fiind cele administrate în fazele procesuale anterioare.
În ceea ce privește încălcarea de către hotărârea arbitrală a unor dispoziții imperative ale legii, ordinii publice, bunelor moravuri, sancționate de către articolul 364 lit. i Cod procedură civilă, invocată de către petentă, Curtea constată nefondat acest motiv al acțiunii în anulare, petenta criticând pe această cale soluționarea fondului litigiului de către tribunalul arbitral (ex. interpretarea clauzelor contractuale).
Ori, reanalizarea de către instanța judecătorească a fondului litigiului, în baza probatoriului administrat de către părți, este inadmisibilă în cadrul soluționării acțiunii în anularea hotărârii arbitrale.
Potrivit dispozițiilor articolului 364 lit. a-i Cod procedură civilă, nici unul dintre motivele precitate, nu dă instanței judecătorești dreptul să cerceteze modul în care tribunalul arbitral a soluționat fondul pricinii, ci numai să verifice dacă nu au fost respectate condițiile de formă ale arbitrajului, sens în care, instanța supremă s-a pronunțat constant (a se vedea decizia comercială nr.1343/1997 - Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială).
Pentru aceste considerente Curtea văzând dispozițiile articolului 365 alin. 1 Cod procedură civilă, dispozițiile articolului 364 lit. g,i Cod procedură civilă, respinge acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nr.167 din 20.07.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea în anulare formulată de reclamanta - - - prin administrator judiciar cu sediul P,-, Județ P și în P,-, Județ P, în contradictoriu cu intimata - cu sediul ales în B la.Av. -Bd. - nr.57-.3,.6,.88, sect.3, împotriva sentinței arbitrale nr.167/20.07.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă, în dosarul nr. 196/2006.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16.02.2009.
PREȘEDINTE
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4/16.03.2009
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea
