Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.53
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta recurentă - SRL împotriva deciziei civile nr.431/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Banca Națională a României - Sucursala
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta recurentă, avocat -, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că pârâta recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială nr.13569/19.01.2009 și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Timiș, conform art.304 pct.9 Cod procedură, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii sale de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, reprezentantul pârâtei arată că a invocat, în fața instanței de fond, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 158 alin.3 Cod procedură civilă întrucât încalcă în mod deosebit de grav prevederile art.6 din CEDO și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr.42/1997, excepția invocată are legătură cu cauza dedusă judecății și Curtea Constituțională nu s-a pronunțat printr-o decizie de admitere a acesteia, iar Tribunalul Timișa respins, în mod netemeinic, cererea sa de sesizare a Curții Constituționale.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.431/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale și recursurile declarate în cauză.
În motivarea hotărârii, cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta - SRL în care s-au invocat neconstituționalitatea prev. art.158 alin.3 raportat la art.6 din CEDO, art.21, 24 alin.1 și art.129 din Constituția României, a arătat că respinge excepția.
Împotriva acestei dispoziții a declarat recurs - SRL, criticând hotărârea față de respingerea cererii formulate raportat la neacordarea unui termen de judecată, la faptul că în cuprinsul hotărârii se respinge excepția invocată, în mod greșit, câtă vreme instanța ordinară nu se poate substitui Curții Constituționale, având obligația de a se pronunța doar asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale nu asupra fondului.
În cuprinsul cererii au fost reluate criticile formulate pe larg la dosarul de fond, solicitând admiterea cererii de sesizare și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea acesteia.
În drept se invocă disp. art.29 din Legea nr.47/1992
Analizând recursul din prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, conform disp. art. 304/1 Cpc, instanța constată că acesta este întemeiat.
În privința admisibilității căii de atac a recursului promovat de pârâta recurentă - SRL împotriva deciziei civile nr.431/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Banca Națională a României - Sucursala T, instanța apreciază că acesta este admisibil, conform deciziei nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 Curții Constituționale (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 368 din -) din dosar nr. 41/2006, în care s-a stabilit că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
În pricina de față, instanța de fond s-a pronunțat prin hotărârea dată și asupra nesesizării Curții Constituționale.
Soluția instanței este greșită.
Pe de o parte, fiind legal investită cu o cerere de sesizare a Curții Constituționale, aceasta având legătură cu cauza aflată în recurs și nefiind pronunțată o decizie în sensul admiterii excepției, avea obligația legală de a înainta Curții Constituționale cererea, în condițiile în care, în raport de dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituția României și de cele ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, o persoană nu poate sesiza direct Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate, ci doar prin intermediul instanței în fața căreia a fost ridicată.
Pe de altă parte, Tribunalul a și respins excepția de neconstituționalitate, deși nu are în competență o astfel de atribuție. Raportat la cererea părții de sesizare a Curții Constituționale, instanța avea obligația de aoa naliza doar sub aspectul admisibilității, nu și al temeiniciei.
Ca urmare, raportat la disp. art. 304/1 Cpc, cu aplicarea disp. art. 312 Cpc, va admite recursul declarat de pârâta - SRL împotriva deciziei civile nr.431/2008 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Timiș, va modifica, în parte, hotărârea recurată, în sensul că va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâtă, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.158 alin.3 Cod procedură civilă și va dispune trimiterea dosarului la Curtea Constituțională, pentru soluționarea cererii.
În ceea ce privește opinia instanței referitor la excepția invocată, apreciem că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul d e procedură civilă nu este întemeiată.
În acest sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr. 246 din 4 martie 2008, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, în care sunt reluate considerente din decizia nr. 436/2003.
Astfel, s-a apreciat că: dispozițiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul d e procedură civilă nu pun nicio parte interesată în imposibilitatea de a se adresa instanței de control judiciar, prin exercitarea căilor de atac. Potrivit dispozițiilor alin. 1 și 2 ale art. 158 din Codul d e procedură civilă, instanța judecătorească se pronunță asupra problemelor privind competența în situația în care, în cadrul judecării litigiului cu care a fost învestită, în fața sa se pune în discuție competența de judecată. Această discuție are loc în prezența părților sau chiar în lipsa lor, dar când toate părțile au fost legal citate. În cazul în care instanța se declară competentă, va continua judecarea cauzei, iar hotărârea privind competența poate fi atacată cu apel sau cu recurs, după caz, o dată cu fondul cauzei. Hotărârea prin care instanța se declară necompetentă se poate ataca separat cu recurs, întrucât această hotărâre are caracter de dezinvestire.
Totodată, Curtea a mai reținut că stabilirea unui termen derogatoriu mai scurt și care curge de la data pronunțării hotărârii, pentru declararea recursului, s-a impus pentru că soluționarea incidentului privind competența instanței ține pe loc judecarea fondului litigiului. Niciuna dintre părți nu este împiedicată în exercitarea căii de atac în acest termen, având în vedere că acestea, chiar dacă nu sunt prezente în urma îndeplinirii procedurii legale de citare, cunosc termenul de judecată și depinde doar de diligența lor aflarea soluției și declararea recursului."
Față de aceste aspecte, cum în prezenta cauză nu sunt alte aspecte invocate decât cele menționate și deja analizate prin deciziile anterioare, nu sunt susținute ca neconstituționale și incidente în cauză și alte temeiuri de drept, apreciem că nu sunt neconstituționale temeiurile de drept.
În privința celorlalte temeiuri de drept încălcate, art. 21 privind accesul liber la justiție [1], art. 24 [2] privind dreptul la apărare și art. 129 [3] folosirea căilor de atac sunt criticate din prisma nerespectării principiilor instituite de art. 6 din CEDO.
Se susține că este ineficientă calea de atac a recursului ce trebuie declarat într-un termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii atacate, în condițiile în care nu se cunosc considerentele hotărârii recurate, ca urmare nu se poate motiva recursul și astfel sunt înfrânte dispozițiile art. 21, art. 24 alin. 1 și art. 129 din Constituția României.
Din punctul de vedere al termenului în care se exercită calea de atac în această materie, stabilirea unui termen derogatoriu mai scurt și care curge de la data pronunțării hotărârii, pentru declararea recursului, s-a impus pentru că soluționarea incidentului privind competența instanței ține pe loc judecarea fondului litigiului. Niciuna dintre părți nu este împiedicată în exercitarea căii de atac în acest termen, având în vedere că acestea, chiar dacă nu sunt prezente în urma îndeplinirii procedurii legale de citare, cunosc termenul de judecată și depinde doar de diligența lor aflarea soluției și declararea recursului, însușindu-ne punctul de vedere al Curții, anterior exprimat.
Cu toate acestea, în măsura în care hotărârea atacată nu este comunicată părții, într-un termen scurt (prin aplicarea, eventual a dispozițiilor incidente în cadrul ordonanței președințiale, respectiv de motivat în 48 de ore), creează, într-adevăr un impediment în ceea ce privește posibilitatea motivării recursului declarat de partea nemulțumită, într-o manieră pertinentă, în scopul susținerii temeiniciei recursului declarat.
Astfel că, apreciem că dispoziția este neconstituțională, prin încălcarea dispozițiilor art. 24 alin. 1, din Constituție, în măsura în care se interpretează textul criticat în alt sens decât că termenul de recurs curge în 5 zile de la pronunțare, dar termenul de motivare al recursului curge în 5 zile de la comunicarea motivării hotărârii recurate.
Nu considerăm că astfel s-ar duce la o tergiversare a cauzei, datorită unor termene scurte, stabilite de textul art. 158 Cpc. Însă, pentru a asigura atât o apărare efectivă a încălcării pretinse, cât și pentru a asigura dreptul efectiv la exercitarea căii de atac a recursului prevăzut în speță, această interpretare este una rezonabilă, din prisma art. 129 din Constituție și raportat la practica CEDO în aplicarea art. 6.
Raportat la critica adusă de parte privitor la termenul de 5 zile de exercitare a recursului, credem că aceasta este nefondată. Scopul legii este tocmai acela de a soluționa astfel de incidente într-un termen scurt, derogator de la dreptul comun, în scopul evitării tergiversării soluționării cauzelor și al asigurării celerității judecării cauzei.
Față de cele mai sus expuse, constatând că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992, respectiv excepția este invocată într-o cauză aflată pe rol, are legătură cu cauza dedusă judecății și Curtea Constituțională nu s-a pronunțat printr-o decizie de admitere a acestei excepții, cu aplicarea disp. art.312, Curtea va admite recursul declarat de pârâta - SRL împotriva deciziei civile nr.431/2008 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Timiș, va modifica, în parte, hotărârea recurată, în sensul că va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâtă, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.158 alin.3 Cod procedură civilă, va dispune trimiterea dosarului la Curtea Constituțională, pentru soluționarea cererii și va menține, în rest, dispozițiile hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - SRL împotriva deciziei civile nr.431/2008 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Timiș.
Modifică, în parte, hotărârea recurată, în sensul că:
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâtă, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.158 alin.3 Cod procedură civilă și dispune trimiterea dosarului la Curtea Constituțională, pentru soluționarea cererii.
Menține, în rest, dispozițiile hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./21.01.2009
dact.M:./2 ex./21.01.2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:,
[1] (1)Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.
[2] (1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
[3] Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
