Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.52
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea recurentă AVAS B împotriva sentinței civile nr.2115/20.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad în contradictoriu cu debitoarea intimată - A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și considerând cauza lămurită, în baza art. 150 Cod procedură civilă închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2115/20.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis contestația la insolvență formulată de debitoarea - A în contradictoriu cu creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS fostă AVAB și a respins cererea creditoarei pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea -
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că se confirmă susținerile părților cu privire la starea de fapt și existența unui litigiu între părți, precum și problemele generate de privatizarea societății debitoare și că pentru a putea fi deschisă procedura asupra unui debitor trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții în privința creanței și anume că aceasta să fie certă, lichidă, exigibilă de mai mult de 30 de zile și în cuantum superior sumei de 10.000 lei, potrivit art. 3 al.1 punctele 6 și 12 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere data plăților efectuate prin ordin de plată, judecătorul sindic a constatat că nu este îndeplinită condiția exigibilității de mai mult de 30 zile a creanței deoarece debitoarea a făcut plăți cu câteva zile înainte de data formulării cererii dar și ulterior, plățile fiind făcute în mod constant.
De asemenea judecătorul sindic a mai reținut că, în condițiile în care se fac plăți în modul mai sus arătat creanța nu este nici certă, motive pentru care a constatat că nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AVAS solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de declanșare a procedurii insolvenței, prevăzută de Legea nr.85/2006, împotriva debitoarei - și înscrierea sa în tabelul creditorilor pârâtei cu suma de 351.569,25 USD, reprezentând creanța preluată de AVAS de la bănci, precum și 30.000 lei RON, reprezentând fonduri de restructurare acordate de către fostul FPS, ulterior APAPS, actualmente AVAS, prin convenția nr.81/02.02.1996.
În motivare, creditoare a arătat, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, apreciind în mod eronat asupra aspectelor de fapt și de drept suspuse judecății întrucât potrivit art.379 alin.3 Cod procedură civilă "creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul", iar potrivit dispozițiilor alin.4 ale aceluiași articol "creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinată cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul -". AVAS rezultă din faptul că obligația restituirii sumelor datorate a expirat de mult timp, însă debitoarea a dat dovadă de o reavoință constantă în a-și achita obligațiile pecuniare de bună voie.
Recurenta a mai arătat că în ceea ce privește caracterul cert al creanței declarate de AVAS, acesta a fost dovedit arătându-se că creanța izvorăște din contractul de credit încheiat între debitoare și -, care este titlu executoriu, astfel cum prevăd dispozițiile art.39 din OUG nr.51/1998. Mai mult, prin plățile făcute de debitoare, sumele au fost recunoscute implicit cu fiecare plată din toate punctele de vedere, inclusiv cel al exigibilității, certitudinii și lichidității.
Referitor la fondurile de restructurare acordate de către fostul FPS debitoarei, creditoarea a arătat că acestea nu au nici o legătură juridică cu privatizarea debitoarei invocată de aceasta și reținută ca motiv de admitere a contestației de către instanța de fond, deoarece acestea au fost acordate înainte de privatizare, în vederea cosmetizării și măririi atractivității debitoarei în vederea privatizării.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este fondat.
Din actele depuse la dosar și din susținerile părților, raportat la caracterul cert sau incert al creanței declarate de AVAS, rezultă că suma de plată este izvorâtă din contractul de credit încheiat între debitoare și -, care este titlu executoriu, astfel cum prevăd dispozițiile art.39 din OUG nr.51/1998.
Prin plățile făcute de debitoare, sumele au fost recunoscute implicit cu fiecare plată din toate punctele de vedere, inclusiv cel al exigibilității, certitudinii și lichidității.
Referitor la fondurile de restructurare acordate de către fostul FPS debitoarei, creditoarea a arătat că acestea nu au nici o legătură juridică cu privatizarea debitoarei invocată de aceasta și reținută ca motiv de admitere a contestației de către instanța de fond, deoarece acestea au fost acordate înainte de privatizare, în vederea cosmetizării și măririi atractivității debitoarei în vederea privatizării.
Se mai arată de către părți și reține judecătorul fondului că s-au efectuat plăți către creditoare, în mod constant. Cu toate acestea, nu s-au administrat probe din care să rezulte, în urma recalculării debitului restant, care este suma finală a acestuia și a cărei plată incumbă debitoarei.
Pe lângă această critică, raportat la faptul că s-a admis contestația debitoarei, instanța de fond a precizat inițial că restul de plată ar fi de peste 350.000 USD, dar, în final, reține un rest de sub 10.000 lei, fără a-l preciza.
Totodată, din înscrisurile cauzei, nu rezultă care este termenul de plată al diferenței rămase, părțile neprecizând în mod clar aspectele menționate.
Cu toate acestea, instanța poate, în virtutea rolului activ să dispună efectuarea probelor pe care le consideră necesare pentru a stabili toate aspectele de fapt și de drept în speță și pentru a-și forma un punct de vedere clar asupra situației deduse judecății.
Într-adevăr, raportat la disp. art. 1169. civ. partea care face o afirmație în fața instanței are obligația de aod ovedi, iar, raportat la disp. art. 723 Cpc drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință.
De aceea, raportat la contractul părților și a convențiilor încheiate de acestea, la plățile parțiale, se va stabili atât cuantumul creanței rămase cât și termenele de plată la care se face referire în acțiunea principală.
În baza acestor considerente de fapt și de drept, cu aplicarea disp. art. 312 alin. 5 Cpc Curtea va admite recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței civile nr.2115/2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței civile nr.2115/2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./ 06.02.09
tehn.M:/ 2 ex./ 06.02.09
Primă instanță: Tribunalul Arad,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
