Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 6/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
SENTINTA COMERCIALĂ NR.6
Sedința publică din 30 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
GREFIER - - -
****************
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în anulare împotriva sentinței arbitrale nr.167/20.07.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.196/2006, formulată de petenta SC SA P, în contradictoriu cu intimata Austria.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 23.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 30.01.2008, când a pronunțat prezenta.
CURTEA:
Deliberând asupra acțiunii în anulare de față, constată:
Prin sentința arbitrală nr. 167 din 20.07.2007 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional, de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, cu sediul în Austria, împotriva pârâtei SC SA P, care a fost obligată la plata sumei de 1.200 mii euro, reprezentând datorie neachitată, conform contractului de vânzare a mașinilor și contractul de compensare, încheiat de părți, și la 32.822.000 euro cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză, clauzele contractuale și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe formulat acțiune în anulare, în termen legal, pârâta SC SA P, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea acțiunii în anulare, pârâta a arătat că, Hotărârea arbitrală nr. 167/2007 a fost luată, cu majoritate de voturi, arbitrul Prof. Dr., nesemnând hotărârea, dar, redactând o opinie separată.
Din cuprinsul Hotărârii nu rezultă locul pronunțării acesteia.
De asemenea, dispozitivul, intitulat Concluzii, nu cuprinde, motivele de fapt și de drept, pe care se sprijină hotărârea.
De altfel, întreaga hotărâre, deși este redactată, pe mai multe pagini, nu cuprinde motivele, pe care se sprijină, sau motivarea este confuză, uneori, chiar contradictorie, față de situația de fapt reținută.
Astfel, instanța, deși recunoaște (pct. 67-70), nulitatea contractului de împrumut, prin faptul că, nu a fost ratificat, de AGA din 24 decembrie 2003, totuși, dispune obligarea sa, la plata sumei de 1.200.000 EURO (sumă ce face obiectul, exclusiv, al contractului de împrumut), motivând că, aceasta rezultă, din Contractul de vânzare-cumpărare utilaje și Acordul de lichidare datorie.
Pârâta precizează, însă, că obiectul Contractului de vânzare-cumpărare, nu se referă la suma de 1.200.000 EURO, ci la întreaga valoare a utilajelor livrate, iar Acordul de lichidare datorie (Contract de compensare) are ca obiect, restituirea utilajelor, în valoare de 1.779.847 EURO.
Este adevărat că, în cuprinsul acestuia, se face referire și la încheierea contractului de împrumut, pentru suma de 1.200.000 EURO, rămasă neachitată, dar nu aceasta constituie obiectul Acordului de lichidare datorie, ci, așa cum a arătat, suma de 1.779.847 EURO, contravaloarea utilajelor de restituit.
Hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri, ori dispoziții imperative ale legii - art. 364 lit. i pr.civ.:
a)-În legătură cu excepția lipsei calității procesuale active, a reclamantei, determinate de nulitatea absolută a contractului de cesiune, încheiat la 12.06.2006, între aceasta și.
Pârâta apreciază că, prin respingerea excepției, pe care a invocat-o, Curtea a încălcat ordinea publică, permițând unei persoane, să-și aroge, calitatea de reclamantă, în baza unui contract nul.
Așa cum am arătat, Contractul de cesiune, încheiat la data de 12.06.2006, între și, în baza căruia reclamanta a formulat acțiunea, este lovit de nulitate absolută, întrucât, nu mai putea avea calitatea de cedent, având în vedere celelalte două cesiuni anterioare, cu același obiect. Astfel, pârâta reamintește că, imediat, după semnarea Acordului de lichidare datorie și a Contractului de împrumut ( 10.07.2003), încheie cu, la 16.07.2003, primul contract de cesiune de creanță, având drept obiect, cesiunea contractului de împrumut și a contractului de garanție mobiliară, pentru suma 1.200.000 EURO. AI doilea contract de cesiune de creanță se încheie, la 12.12.2005, între și, având același obiect. Față de această ultimă cesiune, rezultă că, cedentul este, și nu, iar contractul de cesiune de creanță, încheiat la 12.06.2006, în care figurează ca cedent și în baza căruia, reclamanta - a formulat acțiunea, este nul
Curtea de Arbitraj a reținut, însă, că prin semnarea unui nou contract de cesiune, la 12.06.2006, și au intenționat să înlocuiască cesiunea anterioară, constituită de combinația /, pe 16.07.2003, și cesiunea /, pe 12.12. 2005, în baza art. 1128 pct. 1. civ. considerând îndeplinită cerința art. 1130 civ.
Art. 1128 punctul 1 civ. Ia care se referă Curtea, nu este aplicabil, acesta reglementând, situația în care, debitorul contractează o nouă datorie, în privința creditorului, ori debitorul (), nu a contractat, o nouă datorie.
Pentru ca, cel de-al treilea contract de cesiune să fie valid, se impunea ca, primele două cesiuni, să fie anulate.
S-a mai susținut, de către reclamantă, iar Curtea a reținut apărarea sa, că, dacă prin primele două contracte de cesiune, s-a cesionat numai o parte din creanță, respectiv -contractul de împrumut, prin cel de-al treilea contract de cesiune ( în baza căruia s-a formulat acțiunea), s-a cesionat întreaga creanță, respectiv- contractul de vânzare-cumpărare și, ca atare, obiectul acestuia ar fi diferit de cel al primelor. Cu alte cuvinte, nu s-ar pune problema, subsecvenței, acestuia din urmă.
Astfel, la pct. 52 din sentința criticată, se menționează că, la data când a fost încheiat al treilea contract (12.06.2006), era deja proprietarul creditului 1.200.000 EURO (datorie neachitata), care a fost cesionat pe 12.12.2005, iar a rămas deținătorul, celorlalte drepturi contractuale, împotriva firmei, cum ar fi, dreptul de restituire al mașinilor.
Cu alte cuvinte, Curtea recunoaște, în mod explicit, că a dobândit proprietatea creditului de 1.200.000 EURO, în baza contractului de cesiune, încheiat la 12.12.2005, de la, iar restul drepturilor, respectiv - dreptul de restituire al mașinilor, în baza contractului de cesiune, încheiat la 12.06.2006, de la.
Deci, prin cel de-al treilea contract de cesiune, încheiat cu, la 12.06.2006, nu mai putea dobândi întreaga creanță, așa cum s-a susținut, respectiv - contractul de vânzare-cumpărare, ci numai dreptul de restituire a mașinilor.
În consecință, Curtea a admis acțiunea reclamantei, formulată, în baza contractului de cesiune, încheiat între aceasta și, la 12.06.2006, pentru plata creanței de 1.200.000 EURO, deși, paradoxal, recunoaște că, cesiunea acestei creanțe, s-a realizat, prin contractul încheiat la 12.12.2005, cu.
Așadar, contractul de cesiune, încheiat în 12.06.2006, între și, este lovit de nulitate absolută, creanța de 1.200.000 EURO, nefiind cesionată, în baza acestuia, de, care nu mai putea avea calitatea de cedent, ci de, în baza contractului de cesiune, din 12 12.2005, după cum recunoaște însăși Curtea.
De altfel, pârâta trebuie să precizeze că, toate contractele de cesiune de creanță, prin care s-a cesionat contractul de împrumut, pentru suma de 1.200.000 EURO, sunt lovite de nulitate absolută. Motivul: AGA, din 24.10.2003, nu a aprobat contractul de împrumut din 10.07.2003. Neîndeplinindu-se condiția suspensivă, din contract, acesta nu poate fi considerat perfect, conform art. 1017 civ, deci, este lovit de nulitate absolută.
Inexistența contractului de împrumut, generează și inexistența creanței față de, și, implicit, nevalabilitatea novațiunii, prin schimbarea creditorului, respectiv - nulitatea contractului de cesiune de creanță.
În consecință, neratificarea contractului de împrumut, încheiat Ia 10.07.2003, între și, de către Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor, din 24.10.2003, conform dispozițiilor exprese din contract (pct. 2.1, lit. c), art. 143 din Legea 31/1990 și art. 11 si 16 din actul constitutiv al, conduce la nulitatea absolută a acestuia și, implicit, a tuturor celorlalte acte subsecvente, secundare, respectiv - contractele de cesiune de creanță.
Hotărârea încalcă legea părților (contractul de vânzare-cumpărare) și prevederile imperative ale legii, cu privire la contracte.
După cum se poate observa și din opinia separată, formulată de arbitrul Prof.Dr., prin obligarea sa, la plata sumei de 1.200.000 EURO, reprezentând prețul unor mașini livrate, sentința arbitrală încalcă, flagrant, atât legea părților, respectiv -contractul de vânzare-cumpărare, cât și dispozițiile imperative ale legislației, cu privire la contracte.
Potrivit art 10 lit. a din contractul de vânzare-cumpărare, vânzătorul garantează că, articolele, specificate în anexă, constituie utilaje complet asamblate, capabile să realizeze, în condiții de exploatare normală, performanțe garantate.
Pârâta trebuie să precizeeze că, în procesul de executare silită, a ridicat, în prezența executorului judecătoresc, CIP-urile de la toate utilajele, astfel încât, acestea nu mai pot fi funcționale. Cu privire la acest aspect, pârâta învederează că, nici până la această dată, CIP-urile nu i-au fost restituite, deși, prin sentința civilă nr. 2716/29.03.2004 a Judecătoriei Ploiești - dosar nr 1657/2004, s-a admis contestația sa la executare, s-a dispus anularea procesului-verbal, încheiat de executorul judecătoresc, la 2.01.2004, și întoarcerea executării silite, în sensul, de a obliga, să-i restituie, elementele electronice.
Acest aspect a fost dovedit cu acte (procesul-verbal de executare din 22.01.2004 și sentința civilă 2716/2004), recunoașterea martorilor, propuși de reclamantă (angajații ), și recunoașterea reclamantei, și cu toate acestea, Curtea nici, măcar, nu a făcut referire la el.
Având în vedere această situație, pârâta apreciază, corectă și legală, opinia separată a arbitrului Prof. Dr., potrivit căreia, "Curtea de Arbitraj nu poate forța compărătoarea (), să plătească prețul unor mașini, care sunt incomplete și nu funcționează, din vina vânzătorului."
În susținerea acțiunii arbitrale s-a solicitat proba cu înscrisuri, iar cererea, întemeiată pe dispozițiile articolului 364 literele g și i Cod procedură civilă, a fost timbrată cu o taxă de timbru în sumă de 21.169,50 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Acțiunea în anulare este nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele invocate în acțiunea în anulare, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, în volumul IV, al dosarului instanței arbitrale, fila 91, se află dispozitivul sentinței atacate, din care rezultă că, pronunțarea acesteia, s-a făcut, în B, la data de 20 iulie 2007, astfel că, primul punct, al motivării acțiunii în anulare, este neîntemeiat.
Cât privește critica că, dispozitivul sentinței arbitrale atacate nu cuprinde, motivele de fapt și de drept, pe care aceasta se sprijină, nu poate fi primită, întrucât, aceste elemente sunt cuprinse, în considerentele hotărârii, respectându-se, astfel, dispozițiile articolului 261 Cod procedură civilă.
Referitor la ultimul aspect, invocat de pârâtă, la punctul 1 al motivării acțiunii în anulare, respectiv că, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau motivarea este confuză, uneori, chiar contradictorie, față de situația de fapt reținută, Curtea constată că, acesta nu poate constitui motiv de desființare a hotărârii arbitrale atacate, nefiind prevăzut, printre cazurile, expres și limitativ enumerate, de articolul 364 Cod procedură civilă.
La punctul 2 al motivării acțiunii în anulare, se evocă, generic, încălcarea ordinii publice, bunurile moravuri ori dispoziții imperative ale legii, însă, pârâta, invocă, în susținerea respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, situația de fapt reținută de Curtea de Arbitraj, după analizarea probatoriului administrat în cauză, încercând astfel, să determine instanța judecătorească, să analizeze fondul pricinii, în mod indirect și înainte de admiterea acțiunii în anulare și desființarea hotărârii arbitrale atacate, ceea ce este inadmisibil.
Mai mult, pârâta, în mod deliberat, prin motivarea acțiunii în anulare, la punctul 2, încearcă să creeze confuzie, între obiectul contractului de vânzare - cumpărare, Acordul de lichidare datoriei, rămase de plată, contractului de împrumut, cât și a celor trei contracte de cesiune, în aceeași idee, menționată mai sus, de implicare a instanței judecătorești în reanalizarea probatorului administrat și, deci, a fondului cauzei aspecte ce țin de judecățile efectuate de Curtea.
În aceste condiții, Curtea constată că, la cel de-al doilea punct al motivării acțiunii în anulare, nu s-au individualizat, aspecte concrete, dovedite, din care să rezulte că, hotărârea arbitrală pronunțată și atacată, ar încălca prevederile articolului 364 litera i Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea constată că, instanța arbitrală a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a clauzelor contractuale și dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele invocate în acțiunea în anulare, sunt, în totalitate, neîntemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința arbitrală atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar acțiunea în anulare va fi respinsă, ca nefondată, în temeiul articolului 364 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, acțiunea în anulare formulată de pârâta SC SA, cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței arbitrale nr.167 din 20.07.2007 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în contradictoriu cu intimata, cu sediul în Austria, și ales, la.Av., din B,--.3,.6,.88, sect.3.
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi - 30.01.2008.
PREȘEDINTE
-
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
5.02.2008
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan
