Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 7/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 7
Ședința Publică de la 21.01.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Țilimpea
GREFIER - - -
Pe rol fiind, pronunțarea acțiunii în anulare a sentinței arbitrale nr.119 din 30.05.2007, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.372/2006, formulată de reclamanta - FEROVIAR ROMÂN SA, în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 7.01.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.01.2008 și ulterior pentru astăzi, 21.01.2008.
CURTEA
Asupra acțiunii în anulare.
Prin acțiunea înregistrată sub nr.895/19.XII.2006 la Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, reclamanta Compania Națională de Ferate "R" SA Bas olicitat ca pârâta - Feroviar Român SA B să fie obligată la plata sumei de -,95 lei (RON), cu titlu de tarif pentru punerea în circulație a unor terenuri suplimentare și adaptări program, cu cheltuieli de arbitrare.
Prin sentința arbitrală nr.119 din 30 mai 2007, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă a admis în parte acțiunea reclamantei Compania Națională de Ferate "R" SA și a obligat pârâta - Feroviar Român SA B la plata sumei de 362.170,49 lei c/valoare prestații, plus 18543,40 lei cheltuieli de arbitrare.
S-a dispus închiderea procedurii în privința pretențiilor în sumă de 82395,47 lei, izvorâte din contractul nr-.
Pentru a hotărî astfel, instanța arbitrală a reținut că reclamanta și-a dovedit pretențiile sale ce decurg din contractele de punere la dispoziția pârâtei a infrastructurii feroviare conform contractului nr-, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale nr.1/2004 și 2/2005 și din contractul nr-, acte încheiate între părți.
În ceea ce privesc pretențiile izvorâte din contractul nr-, acestea nu au fost analizate, întrucât acest contract nu conține o clauză compromisorie, iar părțile nu au convenit nici în alt mod de a soluționa pe cale arbitrală eventualele litigii.
Împotriva sentinței arbitrale nr.119/30 mai 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj în dosarul nr.372/2006 a formulat acțiune în anulare pârâta - FEROVIAR ROMÂN SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, și solicitând desființarea acesteia în temeiul art.364 lit.i Cod pr.civilă, coroborat cu prevederile art.15(2) din Constituția României 2003, art.1 Cod civil, art.966, 968 cod civil și art.4 și 5 din Norma juridică " pentru servicii auxiliare", publicată în Oficială CFR nr.11/2004.
Prin sentința comercială nr.10436/24 septembrie 2007 Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Analizând acțiunea în anulare formulată de pârâta - FEROVIAR ROMÂN SA B, care critică sentința arbitrală pentru nelegalitate și netemeinicie, se constată că în esență aceasta susține că tribunalul arbitral a activat o normă juridică, care, în mod imperativ, nu își găsește aplicarea în perioada 1 septembrie 2004 - 4 februarie 2005.
Susține că principiul neretroactivității are aceeași valoare juridică imperativă și pentru situația în care actul normativ este aprobat și publicat, dar conține prevederi imperative care stabilesc că anumite prevederi sau întregul act normativ intră în vigoare de la o anumită dată (Legea nr.19/2000, Legea 53/2003, Codul muncii ).
Sintetizând, în ceea ce privește aplicarea greșită a normelor juridice imperative la situațiile de fapt consumate, aceasta se referă la dispozițiile art.4 pct.4.1 din " pentru servicii auxiliare" - cap.I, conform cărora "tarifele din contractele în curs de derulare rămân valabile până la data de 31.dec.2004, după care se renegociază conform tarifelor calculate în moneda euro anexate prezentei".
-art.11 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia "tarif pentru servicii auxiliare", intră în vigoare conform art.4 pct.4.1 din dispozițiile generale, adică începând cu perfectarea contractelor de acces pe infrastructura feroviară publică din anul 2005.
-art.1 Cod civil, conform căruia legea dispune numai pentru viitor;
-art.15(2) din Constituția României care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
S-a mai critica sentința arbitrală și pentru încălcarea prevederilor imperative ala art.1 și 4 din HG nr.206/1993 privind "pretențiile și tarifele", care se stabilesc și se adaptează de către agenții economici, indiferent de forma de organizare și titularul dreptului de proprietate, prin negociere cu beneficiarii".
În drept acțiunea în anulare întemeiată pe disp. art.364 lit."i" pr.civ. precum și pe temeiurile de drept invocate în soluționarea cauzei la tribunalul arbitral.
Acțiunea în anulare este nefondată și se va respinge, având în vedere că în speță nu sunt incidente disp. art.364 lit.i Cod pr.civilă.
Critica conform căreia tribunalul arbitral a activat o normă juridică care în mod imperativ nu își găsește aplicarea în perioada 1 septembrie 2004 - 7 februarie 2005 nu se poate reține întrucât tarifele criticate de petentă au intrat în vigoare la 1 septembrie 2004, iar perioada în litigiu este 1 septembrie 2004 - 6 februarie 2005.
În contractul nr-, la art.5.4.1.părțile au prevăzut modalitatea de determinare a valorii tarifului ce trebuia achitat, în cazul în care Feroviar Român, solicită anularea utilizării sau utilizarea suplimentară a unor tranșe deja prevăzute sau programate, conform art.969 Cod civil.
Conform art.30 alin.3 din contract, acest tarif va fi prezentat în publicații proprii ale CFR și se actualizează periodic conform legii, astfel că acest tarif de tranșe suplimentare este determinabil în raport de cel prezentat și actualizat periodic în Oficială
Întrucât pretențiile se referă la prestații efectuate în perioada septembrie 2004 - 6 februarie 2005, tarifele calculate au aplicabilitate din 1 sept. 2004.
Astfel fiind, dispozițiile invocate de pârâtă, respectiv art.4.1 din capitolul I din Oficială CFR 11/2004 nu sunt aplicabile în cauză, întrucât, tariful de tranșe suplimentare publicat în Oficială R, reprezintă unul din tarifele ce compun "le pentru servicii auxiliare prestate de
În speță tariful a fost corect aplicat, ca fiind un tarif determinabil în raport de cel prezentat și actualizat periodic în Oficială CFR.
Dispozițiile invocate de pârâtă, respectiv art.4.1 din Capitolul I din Oficială CFR 11/2004 în sensul că tarifele aplicabile în cauză ar fi cele în vigoare la data încheierii contractului, nu se pot reține, întrucât numai în cazul în care prin contractele încheiate de CFR cu terți s-au stabilit tarife fixe și nu s-au prevăzut în cadrul acestor contracte că aceste tarife se modifică în funcție de prevederile publicațiilor proprii, conform art.969 Cod civil, aceste tarife nu ar fi putut fi modificate de CFR, prin publicarea noilor tarife în Oficială CFR.
Ori, în speță, părțile, au stabilit prin contract, care este legea părților, un tarif determinabil.
În ceea ce privește presupusa încălcare de instanța arbitrală a disp. art.1 Cod civil, art.15/2) din constituție, art.966, 968, 970 Cod civil, această critică nu se poate reține întrucât prin ea se tinde a se discuta temeinicia hotărârii arbitrale, care nu se încadrează în temeiul de drept invocat - disp. art.364 Cod pr.civilă.
Astfel fiind susținerile reclamantei sunt neîntemeiate și nu sunt aplicabile art.364 lit.i Cod pr.civilă, sentința arbitrală, fiind temeinică și legală și urmând a fi menținută ca atare.
de timbru au fost legal achitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea în anulare formulată de reclamanta
- FEROVIAR ROMÂN SA cu sediul în B nr.114, sector 1, împotriva sentinței arbitrale nr.119 din 30.05.2007, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.372/2006 în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA cu sediul în B,-, sector 1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.Jud. -22.01.2008
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Georgeta ȚilimpeaJudecători:Georgeta Țilimpea
