Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 83/
Ședința publică din 22.01.2009
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL B, împotriva sentinței civile nr. 1685/02.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ A, având ca obiect acțiune în anularea hotărârilor arbitrale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1685/02.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a respins acțiunea în anularea hotărârii arbitrale formulată de reclamanta - SRL B împotriva pârâtei Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului A în dosar nr. 6/A/2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin acțiunea sa, reclamanta a solicitat raportat la art. 364 lit. a, b, c, d, g și i precum și art. 365 al. 1 - 3.proc.civ. anularea Hotărârii arbitrale nr. 16 din 6 iunie 2008 pronunțată de Comisia de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului A, în dosar nr. 6/A/2008, ca fiind nulă de fapt și de drept, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, cu privire la art. 364 lit. a proc.civ. se arată că litigiul dintre părți nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, întrucât actul adițional introdus în dosarul cauzei este un act fără valoare juridică, nefiind raportat la Contractul 1315/06.10.2005, nefiind semnat, ștampilat și transmis pârâtei.
Reclamanta arată că acest act adițional nu are mențiunea că este conform cu originalul, iar comisia de arbitraj trebuia să-și declare necompetența în această cauză.
Cu privire la art. 364 lit. b proc.civ. reclamantul arată că Tribunalul Arbitral a soluționat litigiul fără a exista convenție arbitrală, cu privire la art. 364 lit. c proc.civ. același tribunal nu a fost constituit conform convenției arbitrale pentru că nici nu a existat o astfel de convenție între părți, cu privire la art. 364 lit. d proc.civ. se arată că ședința de dezbatere a fondului cauzei s-a ținut fără participarea reclamantei, cu privire la art. 364 lit. g proc.civ. același tribunal și-a motivat hotărârea pe baza unui act inexistent, respectiv actul adițional nr.1 și art. 364 lit. i proc.civ. întrucât același tribunal a încălcat prevederile Codului civil și ale Codului d e procedură civilă cu privire la conformitatea înscrisurilor cu originalul referitor la încheierea contractelor la distanță, invocându-se în drept și art. 1176-1179.civ. și art. 35, 37 și 46.comercial.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei de interes a reclamantului raportat la OG 130/2000 precum și excepția în arbitrajul privat, întrucât contractul dintre părți conține clauza compromisorie la lit.
Cu privire la art. 364 lit. a, proc.civ. pârâta arată că Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului A, a organizat în perioada 9-11 noiembrie 2005 la A Internațional, Târgul, fiindu-i trimisă reclamantei invitația de a participa la acest târg, împreună cu contractul de participare, care cuprinde două anexe, ce sunt părți integrante din contract, astfel cum este stipulat în partea de jos a contractului de participare 2005.
Pârâta arată că acest contract a fost semnat și ștampilat de reclamantă, astfel că a luat la cunoștință și a fost de acord cu anexele contractuale, iar conform art. 35 -37.com. un contract poate fi încheiat și între persoane îndepărtate.
Pârâta, pentru a combate susținerile reclamantei, în sensul că anexa 1 la Contractul de participare nr. 1315/06.10.2005, nu este aceeași cu cea primită de reclamantă în care este prevăzută clauza compromisorie, susține că astfel de contracte de participare sunt standard tipărite la tipografie, toate conținând clauza compromisorie la Cap.
Cu privire la art. 364 lit. b, proc.civ. se invocă tocmai anexa 1 la contractul de participare nr. 1315/06.10.2005, în care este stipulată cauza compromisorie.
Cu privire la art. 364 lit. c, proc.civ. pârâta arată că Tribunalul Arbitral a fost legal constituit, fiind format din 2 arbitri și un supraarbitru.
Cu privire la art. 364 lit. d, proc.civ. pârâta arată că a asigurat dreptul la apărare al reclamantei, aceasta refuzând să se prezinte astfel cum rezultă din adresa din 09.04.2008.
Cu privire la art. 364 lit. g, proc.civ. se arată că hotărârea arbitrală a fost motivată pe baza contractului de participare semnat și ștampilat de reclamantă, iar cu privire la art. 364 lit. i, proc.civ. se invocă art. 2 din Regulile de procedură arbitrală, Cap. J din anexa 1 la contract și art. 5 lit. j din Decretul - Lege nr. 139/1990.
Instanța, din probele administrate în cauză și cele din cuprinsul dosarului arbitral, a reținut în fapt că, prin Hotărârea arbitrală nr. 16 din 06 iunie 2008, pronunțată de Comisia de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a jud. A în dosar nr. 6/A/2008, a fost admisă acțiunea reclamantei Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a jud. A cu obligarea pârâtei la plata sumei de 3.406,06 lei din care 946,05 lei reprezentând contravaloarea facturii neachitate nr. -/24.10.2005 (f 6 dos. arbitral), reprezentând avans pentru participarea la Târgul 2005, 2128,62 lei cu titlu de penalități și 331,39 lei cu titlu de cheltuieli arbitrale.
Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului A, a organizat în perioada 9-11 noiembrie 2005 la A Internațional, Târgul, fiindu-i trimisă reclamantei invitația de a participa la acest târg împreună cu contractul de participare, care cuprinde două anexe, ce sunt părți integrante din contract, astfel cum este stipulat în partea de jos a contractului de participare 2005, contractele de participare fiind standard și tipărite la tipografie, toate conținând clauza compromisorie la lit. J (f 7 și f 29-30 dosar).
Contractul comercial din speță a fost încheiat prin corespondență, manifestările de voință ale celor două părți fiind materializate tocmai în acest înscris, fiind astfel incident art. 969.civ. precum și art. 46.com. conform cărora obligațiile comerciale se probează prin corespondență.
Instanța a înlăturat motivele de desființare prevăzute de art. 364 lit. a și b proc.civ. întrucât din actul de la fila 6 dosar, respectiv contractul de participare nr. 1315/06.10.2005, rezultă că reclamanta a semnat acest contract astfel că, implicit conform clauzelor inserate în acest contract, a fost de acord cu condițiile de participare, ca parte integrantă din contract împreună cu cele două anexe ale sale, inclusiv cu anexa nr. 1 în care, la lit. j, este stipulată clauza compromisorie, motiv pentru care a admis excepția în arbitrajul privat invocată de pârâtă.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de aceeași pârâtă, instanța a respins-o ca neîntemeiată întrucât rezultă evident interesul patrimonial urmărit de reclamantă prin desființarea hotărârii arbitrale.
Cu privire la art. 364 litera c, proc.civ. instanța a constatat că Tribunalul Arbitral a fost legal constituit, fiind format din 2 arbitri și un supraarbitru, raportat la clauza compromisorie, iar în ceea ce privește art.364 lit. d, proc.civ. rezultă că reclamanta a fost legal citată pentru termenul din 30 mai 2008 (fila 34-36 dosar arbitral), dată la care s-a amânat pronunțarea pentru 6 iunie 2008, tocmai pentru ca reclamanta să depună concluzii scrise, iar prin adresa de la fila 21 același dosar, cu nr. 71/09.04.2008, reclamanta a menționat expres că nu va participa la procesul arbitral.
Referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 364 litera g și i proc.civ, instanța a înlăturat susținerile reclamantului, întrucât hotărârea arbitrală cuprinde dispozitivul și motivele hotărârii, neîncălcând ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și anularea hotărârii arbitrale nr. 16/06.06.2008.
Reclamanta recurentă invocă art. 304, pct. 7.proc.civ.- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât motivarea sentinței instanța de fond preia pasaje din întâmpinarea pârâtei, fără să interpreteze cu argumente proprii motivarea, în speță fiind în discuție faptul dacă contractul încheiat este un act valabil sau nu.
În Anexa nr.1 la Contractul nr. 1315/6.10.2005, la capitolul B "Înscriere și admiterea participării", aliniatul 7, se face precizarea în clar: "Înscrierea se face pe baza contractului de participare semnat în original de către solicitant. Nu sunt admise formularele transmise prin fax sau e-mail. Transmiterea se poate face și prin poștă cu confirmare de primire. Din momentul în care părțile posedă exemplarul original, contractul intră în vigoare cu obligațiile părților". Contractul conform art. 969.civ. are putere de lege între părți. În dispozitiv, art. 49 din com. este în mod greșit asimilat, întrucât telegraful din secolul 19 nu reprezintă faxul din zilele de azi. este un aparat unde falsul este imposibil de realizat, deoarece există cel puțin un martor a cărei probă era fără îndoială (operatorul de la telegraf). La emiterea unei telegrame sunt cel puțin 2 persoane care pot face dovada autenticității (telegrama se autentifică prin semnătura celui ce o transmite cât și semnătura operatorului). Întoarcerea în timp la tehnologia anilor 1900 este complet anacronică. Astăzi cu faxul se pot transmite "n" contracte valabile de care părțile să nu aibă nici un fel de cunoștință în cauză. Din acest motiv, anexa 1 face precizările de rigoare.
Se mai arată că este incident și art. 304, pct. 9 - când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Temeiul legal pe care instanța a respins acțiunea este art. 969.civ. articol care precizează că voința părților este lege pentru ele cât și pentru justiție. Dar acest articol trebuie raportat la condițiile stipulate de părți în Anexa 1/1315/6.10.2005. Instanța aplică o teorie general valabilă, stipulată în acest articol, dar fără să precizeze de ce face acest lucru, dacă părțile contractuale au convenit prin semnătură sau au completat legea condiționând intrarea în vigoare a contractului. Când sunt două documente în opoziție, se impune clarificarea poziției deciziei în raport cu cele două documente, pe baza argumentelor legale. Instanța ignoră documentul valabil și dă dovadă de creativitate juridică, introducând în dreptul comercial și civil noțiuni noi.contractul standard cu anexa la contract standard. Un contract "standard" răstoarnă toate noțiunile de drept comun și este mai presus de orice. Este mai mult decât evident că în această cauză instanța a pronunțat hotărârea fără a avea un temei legal, aplicând greșit legea.
Recurenta consideră că este incident și cazul de recurs prevăzut de art.304, pct. 10.proc.civ.- când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Cheia dezlegării pricinii în cauză este Anexa 1 la Contractul 1315/6.10.2005, anexă unde sunt precizate în clar modul de înscriere și valabilitatea contractului, cât și modul de soluționare a litigiului dintre părți. În cauză sunt depuse 2 exemplare diferite ale acestui document. Un exemplar depus de Camera de Comerț A, fila nr. 5, exemplar fără nici o legătură cu contractul mai sus menționat (cu rol de hârtie de împachetat.), dar luat în considerare ca fiind valabil atât de Comisia de arbitri cât și de instanța de judecată. Acest exemplar (fila 5) este întărit cu argumente solide de încă un document puternic (o altă hârtie de împachetat), cu exemplarul matriță (realizat tipografic) depus ulterior, după care Camera de Comerț A își conduce afacerile și deci este un document ultra autentic, document cu care a îngenuncheat instanța de judecată.
Instanța, fără nici un argument, eludează complet fila corectă a Anexei nr. 1315/6.10.2005, filă care i-a fost transmisă reclamantei recurente de către Camera de Comerț A pe fax și sub auspiciile ei - a acționat în consecință, document depus în cauză de către -.
În această cauză, instanța de judecată s-a postat din poziția de arbitru imparțial în poziția de aliat de bază al Camerei de Comerț A și adversar redutabil al - B, eludând în cunoștință de cauză legile de drept.
Având în vedere încălcările grave ale prevederilor art. 304/7/9/10 în stabilirea sentinței în cauza menționată, sunt îndeplinite condițiile legale de casare a sentinței astfel că solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate, iar până la judecarea cauzei solicită suspendarea executării hotărârii arbitrale, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, se arată că prin sentința civilă nr. 1685/02.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad, a fost respinsă acțiunea pentru anularea hotărârii arbitrale nr. 16/06.06.2008, pronunțată de Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului A în dosar nr. 6/A/2008, formulată de reclamanta - SRL
Prin recursul declarat, recurenta a solicitat casarea sentinței, motivat cu aceea că instanța a încălcat prevederile art. 304/7/9/10.
Pârâta intimată apreciază că sentința pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, prima instanță, atunci când a dispus respingerea acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale, având în vedere că prin probele administrate și depuse la dosar nu au fost încălcate dispozițiile art. 364 lit. a, lit. b, lit. c, lit. d, lit. g, lit. i proc.civ. și art. 115-118.proc.civ. Ordonanța nr. 130/2000 aprobată cu modificări prin Legea nr. 51/2003, art. 35-37.com.
Examinând recursul formulat, în limitele investirii, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed:
Din probele dosarului, Curtea reține că, în perioada 9-11 noiembrie 2005, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului A, a organizat la A Internațional, Târgul, fiindu-i trimisă reclamantei invitația de a participa la acest târg, împreună cu contractul de participare.
Contractul de participare a fost semnat și ștampilat de - SRL, însă în acest contract nu se stipulează nicio convenție arbitrală. Pârâta CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ A invocă faptul că respectiva convenție arbitrală este cuprinsă în Anexa 1, lit. J, însă Curtea observă că această anexă nu este semnată de către reclamanta - SRL.
Faptul că, în contractul de participare semnat de reclamanta - SRL, aceasta subscrie la clauza "Am luat la cunoștință și suntem de acord cu condițiile de participare ca parte integrantă a prezentului contract împreună cu cele două anexe" nu poate duce în mod necesar că se referea la anexa prezentată de pârâta CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ A (fila 5 din dosarul arbitral).
Pentru a încheia o convenție arbitrală, voința părților trebuie exprimată (exteriorizată) în acest sens, deci trebuie să existe cosimțământul ambelor părți. Dacă, în ceea ce privește Contractul de participare cu nr. 1315/06.10.2005, consimțământul ambelor părți există, fiind dovedit prin semnarea și ștampilarea acestuia, în cazul anexei 1, care face trimitere la arbitraj, acest consimțământ nu mai este dovedit, întrucât această anexă nu mai este semnată de către părți.
Pentru ca litigiul dintre cele două părți să poată fi supus arbitrajului, trebuie ca acestea să se fi angajat, printr-o convenție arbitrală, ori reclamanta - SRL nu s-a angajat în acest sens, întrucât nu există semnătura și ștampila sa pe anexa 1, care face trimitere la arbitraj.
Este adevărat că, potrivit art. 969, alin. 1 Cod civil, convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, însă, în speță, nu s-a dovedit că între cele două părți a existat o convenție arbitrală, fie sub formă de clauză compromisorie, fie sub formă de compromis.
În aceste condiții, întrucât litigiul dintre părți nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, este incident cazul de anulare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 364 lit. a proc.civ.
În consecință, în baza art. 312, alin.1-3.proc.civ. rap. la art. 304, pct. 9.proc.civ. recursul reclamantei - SRL va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată, în sensul că se va admite acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, se va anula Hotărârea arbitrală nr. 16/06.06.2008 pronunțată de Comisia de Arbitraj Comercial d e pe lângă Aaj udețului A - Tribunalul Arbitral, în dosar nr. 6/A/2008, cu consecința respingerii cererii de arbitraj, pe motivul că litigiul dintre părți nu este susceptibil de arbitraj.
Celelalte critici ale recurentei sunt nefondate și chiar neavenite.
Astfel, păstrând limitele unui discurs decent, Curtea constată, în privința criticii bazate pe art. 304, pct. 7.proc.civ. că sentința atacată cuprinde motivele pe care se sprijină și acestea nu sunt contradictorii. Faptul că prima instanță a interpretat într-un anume fel actele depuse la dosar, în sensul că ar exista o clauză arbitrală asumată de părți, nu poate duce la concluzia că sentința nu ar fi motivată.
Prin atribuirea de valoare juridică unui înscris contestat de către una din părți nu se poate trage concluzia că justiția "girează acte false", astfel cum susține reclamanta, pentru că un înscris fals nu este identic cu un înscris neasumat de una din părți. În speță, anexa 1 fost prezentată de către CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ A ca fiind însușită de către - SRL, iar prima instanță a considerat că, chiar în lipsa unei semnături a reclamantei - SRL pe acea anexă, și-a însușit-o, prin referirea făcută în cadrul Contractului de participare.
Chiar dacă s-a reținut în recurs că greșit prima instanță a dat forță juridică anexei 1, nu înseamnă că această anexă este falsă, ci doar că ea nu a fost însușită. Falsă ar fi fost dacă semnătura reprezentantului reclamantei - SRL ar fi fost făcută de o altă persoană.
În ceea ce privește criticile bazate pe art. 304, pct. 10.proc.civ. Curtea le consideră neavenite, întrucât acest motiv de recurs a fost abrogat prin art. I, din OUG 138/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL B împotriva sentinței civile nr. 1685/02.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, anulează Hotărârea arbitrală nr. 16/06.06.2008 pronunțată de Comisia de Arbitraj Comercial d e pe lângă Aaj udețului A - Tribunalul Arbitral în dosar nr. 6/A/2008 și respinge cererea de arbitraj.
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 60,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată la ambele instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2009.
PREȘEDINTE Pt. JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Aflată în concediu medical
PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER
RED. /23.02.2009
TEHNORED. /24.02.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
PREȘEDINTE:
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Magdalena Mălescu, Marian
