Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 93/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 123/2007)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 93

Ședința publică de la 28 Mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Roxana Popa

GREFIER - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în anulare formulată de petenta . C împotriva sentinței arbitrale nr. 151 din 21.07.2006 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM, în contradictoriu cu intimata PRESTAREA.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14.05.2008, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 21.05.2008, apoi la 28.05.2008, când a decis următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra acțiunii în anulare de față, reține următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 151/21.07.2006 Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM a admis cererea reclamantei PRESTAREA în contradictoriu cu .A și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În considerentele sentinței, arbitrul unic a reținut că reclamanta a solicitat să se constate că pârâta a vândut în anul 2002 suprafața de 55,46 mp din spațiul proprietatea reclamantei situat în C,-, actual nr. 16, și corectarea releveului C 2 în sensul anulării pozițiilor 14 și 15 din Cartea funciară. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la predarea spațiului sau la despăgubiri cu suma încasată de aceasta din vânzarea spațiului. unic a reținut că prin sentința arbitrală nr. 451/30.09.1998 pronunțată de Curtea de Arbitraj a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului clădire mijloc fix situat în C- (fost nr. 2) în suprafață de 245 mp. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3719/15.10.2004 pârâta a vândut către SC SRL spațiul comercial situat la aceeași adresă cu o suprafață de 225,97 mp. din cadastrul efectuat de reclamantă pentru spațiul său a rezultat o suprafață mai mică decât cea pentru care i s-a constata dreptul de proprietate, diferența de 55,46 mp fiind vândută de către pârâtă. În consecință arbitru la apreciat întemeiată acțiunea reclamantei, a dispus corectarea releveului și obligarea pârâtei la predarea spațiului în litigiu.

Prin încheierea din data de 27.11.2006 arbitrul unic a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței nr. 151/2006 în sensul că a constatat că pârâta a vândut prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3719/15.102.004 suprafața de 55,46 mp, proprietatea reclamantei, a dispus corectarea releveului C 2 în sensul anulării pozițiilor 14 și 15 ale acestuia și a obligat pârâta la predarea suprafeței de 55,46 mp iar în caz contrar la despăgubiri egale cu suma încasată de pârâtă din contractul de vânzare cumpărare menționat.

Împotriva sentinței arbitrale și a încheierii de îndreptare a erorii materiale a formulat acțiune în anulare pârâta . C, solicitând admiterea acțiunii, anularea celor două hotărâri și, judecând cauza pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiate.

În motivarea cererii, petenta a invocat următoarele: în primul rând, a apreciat că acțiunea în anulare este de competența tribunalului, cauza privind dreptul de proprietate asupra unui imobil; necompetența materială a tribunalului arbitral cu privire la corectarea releveului, Curtea de Arbitraj nefiind competentă să se pronunța sub acest aspect; inexistențe unei clauze compromisorii; pe fondul cauzei, se susține că a făcut dovada calității de proprietar, simplul fapt că intimata - reclamantă a constata lipsa unei suprafețe neconducând automat la concluzia că această suprafață se află în partea cea fost vândută; în plus, ea a realizat cadastrul supra spațiului din 2004, în timp ce intimata nu are înscris imobilul la cartea funciară nici la momentul promovării acțiunii în anulare.

În ce privește încheierea de îndreptare a erorii materiale, petenta apreciază că în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 281.pr.civ. pentru a fi admisibilă cererea reclamantei intimate.

Prin întâmpinare, intimata a arătat că revine Curții de Apel competența de soluționare a cauzei; se apreciază că în mod corect s-a pronunța arbitrul unic pe cererea de îndreptare a erorii materiale; în ce privește clauza compromisorie, se arată că o asemenea excepție trebuia invocată în fața tribunalului arbitral, invocarea ei direct în acțiunea în anulare fiind tardivă: se mai arată că cu s-a făcut intabularea pentru că s-a constatat lipsa unei părți din spațiu.

Prin sentința comercială nr. 53/21.03.2007 Curtea de Apel București Secția a VI-a Comercială a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, apreciind că acestei instanțe îi revine competența în raport de temeiul de drept invocat de reclamantă, respectiv art. 480.civ.

Prin sentința comercială nr. 7380/31.05.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția a VI-a Comercială a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București și, în urma ivirii conflictului negativ de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării incidentului.

Prin decizia nr. 3503/06.11.2007 pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

După reînregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel București Secția a VI-a Comercială, părțile au administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se rețin următoarele:

În ce privește excepția vizând inexistența clauzei compromisorii, se reține că potrivit art. 35812.pr.civ. orice excepție privind existența și validitatea convenției arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor și desfășurarea procedurii trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii până la primul termen de înfățișare. Or, în fața tribunalului arbitral petenta pârâtă nu a invocat această excepție, fiind decăzută, în consecință din dreptul de aoi nvoca direct în cadrul acțiunii în anulare.

Pe fondul acțiunii în anulare, se apreciază că se impune anularea atât a hotărârii arbitrale, cât și a încheierii de îndreptare a erorii materiale în baza următoarelor considerente: se reține aplicabilitatea în cauză a dispoziției art. 364 alin. 1 lit. e pr.civ. hotărârea arbitrală încălcând dispoziții imperative ale legii. Astfel, se reține că reclamanta intimată a investit tribunalul arbitral cu o acțiune în constatare, respectiv a solicitat să se constate că pârâta a vândut suprafața de 55,46 mp din spațiul proprietatea sa. Or, o acțiune în constatare nu este admisibilă dacă există deschisă calea acțiunii în realizare. În speță, reclamanta avea posibilitatea de a formula o acțiune în revendicare îndreptată împotriva posesorului neproprietar, în viziunea sa. În consecință, tribunalul arbitral soluționând acțiunea în constatare a încălcat o prevedere imperativă a legii, respectiv art. 111.pr.civ. care prevede că partea care are interes poate cere constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

De asemenea, se reține că tribunalul arbitral s-a pronunța cu privire la o cerere ce nu intra în competența sa de soluționare. Concret, tribunalul arbitral s-a pronunța asupra solicitării reclamantei de corectare a releveului astfel cum a fost înscris în cartea funciară. Or, dispozițiile legale stabilesc norme speciale de soluționare a cererilor de rectificare a cărților funciare, competența aparținând oficiilor cadastrale iar în măsura refuzului, cererea urmând a fi îndreptată la judecătorie. Deci, tribunalul arbitral nu putea să se pronunțe cu privire la acest petit, fiind încălcată norma imperativă a legii, cu consecința anulării hotărârii arbitrale în condițiile art. 364 alin. 1 lit. i pr.civ.

Și încheierea de îndreptare a erorii materiale se impune a fi anulată, ea fiind pronunțată cu încălcarea dispoziției art. 362.pr.civ. care menționează că dacă tribunalul arbitral a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, oricare dintre părți poate solicita în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii completarea ei, hotărârea trebuind dată cu citarea părților.

Nu poate fi reținută apărarea intimatei cu privire la aplicabilitatea dispoziției art. 362 alin. 2.pr.civ. textul acestuia articol referindu-se la greșeli materiale ori alte greșeli care nu schimbă fondul soluției, greșeli care să se fi strecurat în textul hotărârii.

Or, în speță, nu poate fi vorba de asemenea greșeli materiale, dispozitivul hotărârii necuprinzând capetele de cerere asupra cărora s-a pronunțat arbitrul unic. Se mai reține că la dosarul arbitral nu există o minută care să cuprindă rezultatul deliberării arbitrului unic, minută care să prevadă și pronunțarea asupra acelor capete de cerere. În consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile vizând îndreptarea erorilor materiale, ci cele referitoare la completarea hotărârii arbitrale, dispoziții ce prevăd obligativitatea citării părților. În speță, părțile nu au fost citate în vedere completării dispozitivului hotărârii arbitrale, fiind incidente și în acest caz dispozițiile art. 364 alin. 1 lit. i pr.civ.

În consecință, față de cele expuse, se va dispune anularea hotărârii arbitrale și a încheierii de îndreptare a erorii materiale.

Rejudecând cauza în fond, se apreciază că acțiunea este neîntemeiată, cu următoarele considerente: în ce privește primul capăt de cerere vizând constatarea vânzării de către petenta pârâtă a unei suprafețe de 55,46 mp, se reține inadmisibilitatea cererii în raport de dispozițiile art. 111.pr.civ. Așa cum s-a menționat deja, reclamanta avea la dispoziție o acțiune în realizare, respectiv acțiunea în revendicare împotriva posesorului spațiului, considerat de aceasta ca nefiind proprietar.

De asemenea, se reține că în ce privește corectarea înscrierilor în cartea funciară Legea 7/1996 cuprinde prevederi exprese în art. 34 și următoarele, fiind stabilită o competență specială în judecarea cererilor în rectificarea unei cărți funciare, fiind deschisă această cale doar după obținerea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

În consecință, nici acest capăt de cererea nu este întemeiat.

Reclamanta a mai formulat un capăt de cerere prin care solicita ca pârâta să fie obligată să îi predea spațiul, sau, în caz contrar, să o despăgubească cu suma încasată din vânzarea spațiului. Se reține că reclamanta a indicat ca temeiuri de drept ale acțiunii sale art. 111.pr.civ. precum și art. 954 și 998.civ. Este evident că art. 111.pr.civ. are în vedere primul petit al acțiunii (constatarea vânzării spațiului proprietatea sa); dispoziția art. 954 se referă la eroare ca motiv de nulitate absolută, și nu are aplicabilitate în cauză, iar art. 998 are în vedere răspunderea civilă delictuală.

Nefiind ținută de textele legale indicate de reclamantă în cererea sa, se poate aprecia că acest petit îmbracă forma unei cereri în revendicare. În măsura în care reclamanta a intenționat să revendice suprafața de imobil indicată în acțiune, capătul de cerere este nefondat, acțiunea trebuind a fi îndreptată împotriva celui care are posesia acesteia la momentul introducerii acțiunii, respectiv împotriva cumpărătorului spațiului, pârâta nemaifiind în posesia imobilului ca urmare a intervenirii vânzării cumpărării. În consecință, nu poate fi admis acest capăt de cerere, acțiunea fiind greșit îndreptată.

În ce privește indicarea temeiului de drept reprezentat de art. 998.pr.civ. - răspunderea civilă delictuală, se apreciază că acesta vizează solicitarea de obligare a pârâtei la despăgubirea reprezentând plata proporțional cu suprafața apreciată de reclamantă ca fiind proprietatea sa. se reține însă, că nu sunt dovedite elementele răspunderii civile delictuale pentru a fi admis acest capăt de cerere. Mai mult aparența dreptului este în favoarea pârâtei, care a realizat intabularea dreptului său de proprietate, cu efect de opozabilitate față de toate persoanele (inclusiv, deci, față de reclamantă care nu a realizat intabularea). De altfel, din actele dosarului nu rezultă cu certitudine că suprafața constată lipsă de reclamantă în momentul întocmirii documentației cadastrale s-ar regăsi în suprafața aflată în proprietatea pârâtei și transmisă, prin act autentic, către o terță persoană.

În consecință, pentru toate considerentele arătate, acțiunea formulată va fi respinsă.

În temeiul art. 274.pr.civ. va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată, efectuate și dovedite, constând în plata taxelor judiciare de timbru și a onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea în anulare formulată de petenta .A C, cu sediul în C, str. -. - nr. 1, jud. D în contradictoriu cu intimata PRESTAREA, cu sediul în C, str. - -, - 1, jud. D împotriva sentinței arbitrale nr. 151/21.07.2006 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM și a încheierii de ședință din data de 27.11.2006 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM în dosarul arbitral nr. 32/2006.

Anulează sentința arbitrală nr. 151/21.07.2006 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM și încheierea din 27.11.2006.

Respingere cererea.

Obligă intimata să plătească petentei suma de 8.030,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2008.

PREȘEDINTE

- -

GREFIER

- -

Red. RP/4ex.

26.06.2008.

Președinte:Roxana Popa
Judecători:Roxana Popa

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 93/2008. Curtea de Apel Bucuresti