Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 10/
Ședința publică din 09 Februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul Târgu M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 1720 din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu suma de 19,50 lei, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, conform ordinului de plată nr. 2, aflat la fila 7 dosarului.
De asemenea, se constată că apelanta a depus prin serviciul registratură la data de 02 februarie 2009 o "tranzacție pentru terminarea procesului".
În raport de actele existente la dosar instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.1720/04.11.2008 Tribunalul Comercial Mureșa respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat constatarea existenței dreptului de proprietate asupra unui număr de 21.300 de acțiuni aparținând SC" România"SA, acțiuni dobândite prin contractul de cesiune de acțiuni din data de 5 ianuarie 2004 încheiat cu pârâtul.
S-a reținut că printr-o acțiune în constatare nu se poate solicita constatarea unei stări de fapt. De asemenea, s-a reținut că este inadmisibilă acțiunea în constatare câtă vreme partea poate cere realizarea dreptului.
S-a apreciat că nu se poate lua act nici de tranzacția depusă la dosar de părți, întrucât și prin aceasta se solicită tot constarea unei stări de fapt.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea sentinței atacate.
În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu greșita aplicare a legii, în cauză fiind solicitată constatarea existenței dreptului de proprietate asupra acțiunilor cesionate și nu constatarea unei stări de fapt.
S-a arătat că acțiunea în realizare nu poate fi exercitată în instanță în contradictoriu cu deoarece drepturile conferite de acțiunile cesionate pot fi exercitate numai în baza înregistrării cesiunii în registrul de acționari și în registrul de acțiuni a societății emitente.
Recurenta a menționat că o acțiune în realizare în contradictoriu cu societatea emitentă nu poate fi exercitată ca urmare a prevederilor art.123 din Legea 31/1990 rep. deoarece ea nu a solicitat constatarea existenței calității de acționar ci pe aceea de proprietar asupra a 21.300 acțiuni.
S-a invocat neobservarea dispozițiilor art.129 alin.6, 270, 131.pr.civ. și încălcarea dreptului reclamantei asigurat prin art.480 Cod civil.
Recurenta reamintit că acțiunea sa a fost întemeiată pe art.98 din Legea 31/1990 rep. art.480 și 1519 Cod civil, și art.111 pr.civ.
Analizând cererea de apel prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.292 pr.civ. instanța reține următoarele:
Între părți s-a încheiat un contract de cesiune de acțiuni, prin care acționarul a cesionat în favoarea reclamantei, 21.300 acțiuni deținute la societatea SC" România"SA.
Pentru ca această cesiune să producă efecte juridice, părțile trebuiau să parcurgă procedura prevăzută de lege în această situație.
ART. 98 din Legea nr.31/1990 rep. reglementează această procedură și prevede că dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise in forma dematerializata se transmite prin declarație făcută in registrul acționarilor, semnata de cedent si de cesionar sau de mandatarii lor.
Având în vedere faptul că registrul acționarilor este ținut de societate, în speță SC" România"SA, atât cedentul cât și cesionarul trebuiau ca să solicite societății să efectueze înscrierea cesiunii, iar numai în situația unui refuz dovedit, aceștia puteau să cheme în judecată societatea comercială, în vederea îndeplinirii acestei obligații.
Nu s-a dovedit efectuarea niciunui demers în acest sens, iar pârâtul din prezenta cauză este chemat în judecată formal, el neavând nicio atribuție cu privire la înscrierea cesiunii în registrul acționarilor.
De altfel, niciuna dintre părți nu contestă cesiunea efectuată între ele, astfel că litigiul se putea desfășura numai în contradictoriu cu societatea comercială vizată, respectiv cea care a emis acțiunile.
Instanța nu poate efectua nicio verificare asupra actelor si registrelor societății câtă vreme societatea comercială este în afara cadrului procesual,deoarece aceasta ar însemna să încalce dreptul societății la apărare.
În mod corect prima instanță nu a luat act nici de tranzacție, deoarece tranzacția între cele două părți poate viza strict existența cesiunii, aspect care este însă recunoscut de ambele părți.
Potrivit prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, instanța este chemată mai întâi să se pronunțe asupra excepțiilor. Instanța s-a pronunțat excepției inadmisibilității acțiunii reclamantei, situație care împiedică cercetarea în fond a pricinii, prin urmare nu putea lua act de o tranzacție asupra fondului cauzei.
Pentru termenul de judecată din 9 februarie 2009, la dosarul instanței de apel, s-a depus un act intitulat "Tranzacție pentru terminarea procesului", conținând două puncte. Prin acest act semnat de ambele părți, se consimte la încetarea procesului.
Prin același act, părțile au precizat că ele "constată faptul că o acțiune în realizare, în raport cu cererea de chemare în judecată nu poate fi introdusă", motivând de ce părțile au ajuns la această "constatare" și că, în cauză a fost solicitată constatarea existenței dreptului de proprietate asupra părților sociale cesionate și nu constatarea calității de asociat.
Instanța de apel se vede în situația depunerii unei tranzacții, invocându-se prevederile art. 271 Cod procedură civilă prin care se consimte la încetarea procesului "pe calea recunoașterii de către pârâtul " a obligației sale, pretinse de reclamantă, și părțile înțeleg să convină asupra obiectului cauzei în condițiile în care se constată existența dreptului de proprietate a reclamantei asupra acțiunilor cesionate.
Instanța de apel nu poate da eficiență unei asemenea înțelegeri între părți, din următoarele considerente: Această instanță este investită cu soluționarea unei căi de atac formulate împotriva unei sentințe prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.
Inadmisibilitatea este o excepție peremtorie, iar în cazul dedus judecății, caracterul subsidiar al acțiunilor în constatare față de acțiunile în realizarea dreptului, reprezintă un fine de neprimire. Pentru a tranzacționa asupra obiectului cauzei deduse judecății, se cere ca acțiunea să fie admisibilă, or, în prezenta cauză, calea de atac este formulată împotriva unei sentințe prin care instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind inadmisibilă. În contextul celor arătate, instanța de apel nu poate lua act de o tranzacție a părților cu privire la o acțiune asupra căreia s-a statuat prin hotărâre judecătorească faptul că este inadmisibilă. Aceasta cu atât mai mult cu cât, lecturând conținutul învoielii părților, depusă la dosar, se tinde practic spre a statua de către părți, că cererea lor de chemare în judecată, cu precizările și explicațiile date în cuprinsul tranzacției, este admisibilă și astfel, părțile își pot soluționa singure procesul asupra căreia statuează, invocând principiul disponibilității părților în procesul civil și prevederile art. 271 Cod procedură civilă.
instanța de apel mai întâi trebuie să verifice acest fine de neprimire pentru ca apoi să poată lua act de învoiala părților asupra fondului cauzei deduse judecății. Sub acest aspect, instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a prevederilor art. 111 Cod procedură civilă, deoarece acțiunea privind constatarea existenței dreptului de proprietate al reclamantei asupra unei părți la societatea comercială România SRL cesionată de pârâtul, este inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, existând posibilitatea, contrar susținerilor părților din proces, a intentării unei acțiuni în realizarea dreptului. Chiar dacă părți în contractul de cesiune sunt reclamanta și pârâtul, fiind vorba despre partea socială a unei societăți comerciale care nu a fost chemată în judecată și al cărei act constitutiv ar urma să sufere modificări ca urmare a cesionării părților sociale, nu se poate da eficiență juridică, prin prisma prevederilor Legii nr. 31/1990 republicată și a Legii nr. 26/1990 republicată, cesionarea de părți sociale nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute în lege și actul constitutiv, fiind posibilă acțiunea în realizarea acestui drept.
Faptul că cele două părți din prezenta cauză "constată" că o acțiune în realizare nu poate fi introdusă, nu are nicio relevanță juridică și nu poate fi acceptată de instanță ca modalitate de stingere a litigiului. De altfel, aceste părți au practic aceleași interese și nu-și contestă una alteia drepturile invocate. Altfel spus, instanța nu poate lua act și consfinți învoiala dintre părți, cedent și cesionar cu privire la acțiunile unei societăți comerciale, care nu a fost chemată ca parte în proces, prin care părțile din litigiu, substituindu-se atributelor de judecată conferite instanței, constată că nu este posibilă acțiunea în realizarea dreptului
Este evident că singura modalitate de clarificare a acestor aspecte se poate face numai în cadrul unui act în realizare în care SC" România"SRL să aibă calitatea de parte în proces.
În aceste condiții considerăm că hotărârea primei instanțe este legală.
În consecință, în baza art.296 pr.civ. instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamanta, domiciliată în Tg-M,-, județul M, împotriva sentinței nr.1720/04.11.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored:
12.03.2009.
4 exp.
jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
