Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 113/
Ședința publică de la 10 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta - SRL S împotriva Sentinței comerciale nr.63/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta apelantă, consilier juridic pentru pârâta intimată Banca Comercială Română SA - Sucursala S și consilier juridic pentru pârâta intimată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul BCR SA -Sucursala S depune la dosar întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu mandatarul apelantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru reclamanta apelantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Arată că prin sentința atacată s-a respins acțiunea - SRL, întrucât aceasta s-ar fi făcut vinovată de nerespectarea obligației prevăzute la pct.4 din convenție.
Învederează instanței că reclamanta a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin Contractele de credit nr.402 și 403 și prin Convenția nr. 2850/2003 și deci, să fie exonerată de la plata sumei indicate la pct.11 din convenția susmenționată.
Arată în continuare că, într-adevăr procesul-verbal de control încheiat de AJOFM Aaf ost atacat în contencios administrativ, față de modul defectuos de îndeplinire al acestuia.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru pârâta intimată AJOFM A, solicită respingerea apelului, invocând faptul că în cauză există putere de lucru judecat.
Învederează instanței că litigiul dedus judecății a fost soluționat irevocabil de către instanța de contencios administrativ, stabilită ca fiind competentă să judece astfel de litigii.
Consilier juridic, pentru pârâta intimată BCR SA - Sucursala S, solicită respingerea apelului.
Apreciază că instanța de fond s-a pronunțat temeinic și legal.
Mandatarul reclamantei apelante, în replică susține că în sentință s-a respins autoritatea de lucru judecat.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față,
Constată că, prin Sentința comercială nr. 63/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta BCR - Sucursala S și acțiunea comercială formulată de reclamanta - SRL S împotriva pârâților Banca Comercială Română SA - Sucursala S și AJOFM A, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1087/CA/2007 pronunțată la data de 12.09.2007 în dosar nr- Tribunalul Albaa respins acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în anul 2003 societatea reclamantă a beneficiat de 2 credite cu dobândă subvenționată din bugetul asigurărilor pentru șomaj în condițiile Legii nr.76/2002.
Prin contractele încheiate cu BCR și convenția încheiată cu AJOFM A, împrumutatul se obliga ca pe o perioadă de 3 ani de zile să nu desființeze locurile de muncă existente la data contractării creditului, în caz contrar urmând a fi obligat la plata unei penalități egale cu mărimea creditului plus dobânda aferentă.
La data de 08.04.2005 organele de control din cadrul AJOFM au constatat că reclamanta nu a menținut locurile de muncă la data contractării creditelor, fiind obligată la plata unei penalități de 98.000 lei RON. Societatea a contestat măsurile dispuse de organele de control, iar prin Decizia nr. 967/CA/2006 pronunțată de Curtea de Apel I s-a dispus respingerea acțiunii și menținerea actului sancționator contestat reținându-se că reclamanta era în culpă contractuală pentru nemenținerea numărului locurilor de muncă existente la data acordării creditelor.
În aceste condiții, solicitarea ulterioară a reclamantei de a se constata că și-a îndeplinit obligația menționată la punctul 4 din convenția nr. 2580/21.07.2003 și deci de a fi exonerată de plata penalității prevăzută la punctul 11 nu a mai putut fi analizată, deoarece stabilirea neîndeplinirii acestei obligații a fost statuată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă care beneficia de autoritate de lucru judecat.
În consecință, asupra chestiunilor menționate anterior, instanța nu a mai putut pronunța o altă soluție, întrucât aceasta ar fi însemnat încălcarea principiului conform căruia nu mai poate fi pus în discuție un aspect cu privire la care instanța s-a pronunțat cu putere de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL, solicitând în principal desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre o nouă rejudecare în fața instanței de fond, iar în subsidiar modificarea sentinței apelate, iar în urma administrării probelor respinse de instanța de fond pronunțarea unei soluții de admitere a acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanta a arătat că în varianta principală a solicitat desființarea hotărârii, întrucât, deși instanța de fond prin încheierea din 5.09.2007 a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, hotărârea pronunțată a fost motivată în întregime pe existența autorității de lucru judecat, existând o contradicție evidentă.
În varianta subsidiară, apelanta a arătat că din probele dosarului rezultă că și-a respectat obligația indicată în petitul acțiunii, doar nerespectarea acesteia fiind sancționată cu sancțiunea prevăzută de pct.11 din convenție, și nu a altor obligații asumate prin aceasta, astfel că cererea se impunea să fie admisă.
În drept s-au invocat dispozițiile art.282 și următoarele pr.civ.
Apelul a fost legal timbrat.
Pârâta AJOFM Aaf ormulat cerere de aderare la apel solicitând desființarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că acțiunea în constatare formulată de reclamantă era inadmisibilă.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâta AJOFM Aas usținut că potrivit art. 111.pr.civ. o acțiune în constatare poate fi admisă doar în situația în care nu există posibilitatea realizării dreptului pretins, iar reclamanta a uzitat de calea directă de realizare a dreptului pretins, respectiv exonerarea de plata penalităților, aspecte care au fost dezlegate irevocabil.
Aceeași pârâtă a formulat și întâmpinare, solicitând în subsidiar respingerea apelului reclamantei și menținerea sentinței instanței de fond.
Prin Decizia comercială nr. 108/A/2007 pronunțată la data de 14.12.2007 de Curtea de APEL ALBA IULIAa fost admisă cererea de aderare la apel formulată de pârâta AJOFM A și a fost admis apelul declarat de reclamanta - SRL S, a fost desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Alba.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din 5 septembrie 2007, instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta AJOFM A cu motivarea că părțile care au participat în litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. 7175/2005 al Tribunalului Alba nu sunt identice, iar obiectul este diferit.
Deși tribunalul a soluționat o excepție peremptorie prin încheierea interlocutorie mai sus indicată în sensul respingerii excepției, întreaga motivare a hotărârii a fost fundamentată pe incidența autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 967/CA/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA, reținându-se că neîndeplinirea obligației reclamantei a fost statuată prin respective decizie care beneficiază de autoritate de lucru judecat, iar pronunțarea altei soluții ar însemna încălcarea puterii lucrului judecat.
După pronunțarea unei încheieri interlocutorii, instanța nu mai poate reveni asupra problemelor dezlegate, aceasta fiind susceptibilă să fie atacată doar odată cu fondul, iar în speță încheierea din 5.09.2007 nu a fost atacată de părți.
Astfel s-a reținut că, în mod eronat, a fost soluționată cauza fără a intra în cercetarea fondului.
Cu ocazia rejudecării, cauza a fost înregistrată sub dosar nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Având la bază Convenția nr. 2580/21.07.2003 încheiată cu AJOFM A, reclamanta - SRL Sao bținut credite cu dobândă subvenționată din bugetul asigurărilor sociale de șomaj, acordate de către BCR sucursala S prin Contractele de credit nr. 402 și 403 din 07.08.2003, obligându-se în principal, să creeze și să mențină 10 locuri noi de muncă, din care pe cel puțin 50 % din acestea să încadreze șomeri înregistrați la AJOFM.
La data de 08.04.2005 organele de control ale AJOFM au constatat prin proces-verbal că reclamanta nu a respectat obligația de menținere a locurilor de muncă, motiv pentru care a dispus restituirea creditului și a dobânzilor aferente.
Procesul-verbal a fost contestat pe calea contenciosului administrativ, însă prin Decizia nr.967/CA/2006, pronunțată la data de 12.06.2006 a fost respinsă în mod irevocabil acțiunea reclamantei, reținându-se că aceasta era în culpă contractuală, nerespectând obligația prevăzută la pct.4 din convenția încheiată cu AJOFM, astfel că era justificată exonerarea de plata sumelor prevăzute la pct.11 din convenție.
Cu privire la natura juridică a acțiunii trebuie făcute următoarele precizări:
Reclamanta, în temeiul art. 112 pct.4 pr.civ. a înțeles să o introducă ca și o acțiune comercială.
Prima instanță sesizată, respectiv Judecătoria Alba Iuliaa calificat-o ca o acțiune comercială neevaluabilă atunci când și-a declinat competența. Sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Tribunalul Albaa judecat-o ca pe o acțiune comercială, iar instanța de apel - Secția comercială a Curții de APEL ALBA IULIAa confirmat indirect această natură, atunci când a făcut aplicarea dispozițiilor art.279 pr.civ.
În consecință, cu ocazia rejudecării, acțiunea reclamantei a fost analizată ca și o acțiune comercială.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive invocată de BCR - Sucursala S prin întâmpinare, s-a constatat că aceasta era nefondată și a fost respinsă.
Din analiza petitului acțiunii rezultă că reclamanta a înțeles să solicite instanței să constate că și-a îndeplinit obligațiile rezultate din cele 2 contracte de creditare încheiate cu BCR - Sucursala
În atare condiții, această pârâtă fiind parte în contractele a căror executare trebuia constatată de instanță, avea în mod evident legitimare procesuală pasivă.
În ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că acțiunea reclamantei nu putea fi primită.
Pe de o parte, datorită naturii raportului juridic, litigiile privitoare la executarea obligațiilor asumate prin convenția încheiată de reclamantă cu AJOFM se soluționează de instanța de contencios administrativ.
Pe de altă parte, această instanță a stabilit în mod irevocabil că reclamanta s-a făcut vinovată de nerespectarea obligației prevăzută la pct.4 din convenție, astfel că datorează sumele indicate la pct.11 din aceasta.
Având în vedere că cele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă se bucură de prezumția absolută de adevăr și față de dispozițiile art.1202 civ. s-a recunoscut efectul erga omnes produs de Decizia nr. 967/CA/2006, respectiv cel de stabilire a culpei contractuale a reclamantei și implicit a obligației de plată a penalităților.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că repunerea în discuție a îndeplinirii obligațiilor asumate la pct.4 din convenția nr. 2580/2003 în cadrul unei acțiuni comerciale, după ce a fost lămurit de instanța de contencios administrativ este inadmisibilă, astfel că cererea reclamantei a fost respinsă.
Având în vedere caracterul accesoriu al contractelor de credit față de Convenția nr.2580/2003, petitul conținând cererea în constatarea îndeplinirii obligațiilor asumate prin contractele de credit este lipsit de finalitate, cererea în realizare fiind declarată inadmisibilă, astfel că a fost respins și acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL S solicitând desființarea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii formulate de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta arată că soluția instanței de fond este rezultatul unei interpretări eronate a probelor administrate, precum și a instituției de drept dedusă judecății.
Se susține de către reclamantă că a ales în mod corect calea unei acțiuni în constatare, iar din actele depuse reiese cu certitudine faptul că societatea și-a menținut locurile de muncă așa cum și-a asumat această obligație prin convenție.
Apelanta învederează că procesul-verbal de control încheiat de AJOFM Aaf ost contestat în contencios administrativ, criticându-se modul defectuos al întocmirii actului de control, iar acțiunea în constatare ar tinde la clarificarea clauzelor convenției care nu poate fi realizat de instanța de contencios administrativ.
Intimatele AJOFM și BCR SA au formulat întâmpinări solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate (filele 7, respectiv 17).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de reclamantă, raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Critica apelantei privind eronata interpretare de către tribunal a probelor administrate, în sensul că reclamanta și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate este nefondată, întrucât prin decizia nr.967/CA/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - secția contencios administrativ și fiscal s-a stabilit irevocabil că reclamanta este în culpă contractuală ca urmare a nerespectării pct.4 din Convenția nr.2580/27.07.2003, iar sancțiunea aplicabilă este cea prevăzută la art. 11, astfel că acțiunea în constatare promovată de reclamantă este inadmisibilă.
Contractele de creditare încheiate cu BCR SA - Sucursala S au conținut, pe lângă obligații generale legate de suma împrumutată și clauze specifice potrivit Legii nr. 76/2002 inserate la art. 30.
Dacă obligația de rambursare a creditului a fost respectată de reclamantă, aspect recunoscut de intimata BCR SA în întâmpinare (fila 20), în schimb obligația de menținere a numărului locurilor de muncă existent la data acordării creditului prevăzut de art.30 lit. b din contractele de credit nu s-a realizat - aspect tranșat irevocabil prin Decizia nr.967/CA/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este temeinică și legală, la adăpost de criticile formulate de reclamantă, urmând ca, în baza art. 296.pr.civ. să fie respins apelul declarat de reclamanta - SRL.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - SRL S împotriva Sentinței comerciale nr.63/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.10.2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.5/11.11.2008
Jud. fond.
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Doina Hârceagă
