Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 114/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 114
Ședința Publică de la 9.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind pronunțarea cererii de apel formulată de apelanta - INTERNAȚIONAL SA, împotriva sentinței comerciale nr.8865 din 9.09.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - LEASING SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 2.03.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9.03.2009.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.21617/-, pe rolul Tribunalului București, reclamanta - INTERNAȚIONAL SA a chemat în judecată pârâta - LEASING SA solicitând instanței, constatarea nulității absolute a Hotărârii - LEASING SA din data de 2.04.2007, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat, în motivarea cererii, că prin hotărârea a cărei anulare se solicită, s-a probat raportul privind reevaluarea imobilelor construcții, existente în patrimoniul - LEASING la data de 31.12.2006; s-a susținut că suma reținută prin hotărâre nu corespunde celei stabilită de către acționarul majoritar prin expertiză evaluatorie; s-a mai arătat că reclamanta, care deține un procent de 47,15% din acțiunile societății, a votat împotriva adoptării hotărârii.
S-a susținut că prin hotărârea atacată s-a aprobat un raport de evaluare nereal, prin care este stabilită o valoare a activelor inferioară celei reale, în motivare reclamanta invocând existența unui raport de expertiză evluatorie extrajudiciară, întocmit în octombrie 2006, prin care s-a determinat o valoare de piață a imobilelor superioară celei reținute de către Adunarea Extraordinară Acționarilor.
Reclamanta a susținut că prin validarea unui raport de expertiză prin care s-a stabilit o valoare a activelor inferioară celei reale, interesele sale sunt fraudate, consecința constând în diminuarea corespunzătoare a prețului la care acțiunile sale pot fi tranzacționate pe piața de capital.
S-a mai arătat că în adoptarea hotărârii acționarii au urmărit un scop ilicit ce nu poate fi determinat cu precizie de către reclamantă.
În argumentarea susținerilor sale reclamanta a invocat prețul chiriei practicat pentru imobilele supuse reevaluării; prețul mediu pentru imobile comerciale situate în aceleași zone; valoarea de piață a imobilelor așa cum a fost stabilită prin expertiza efectuată la solicitarea reclamantei.
S-a invocat fraudarea legii, pârâta acționând cu intenția de a-și procura un beneficiu nelegitim a încălcat obligații legale și contractuale.
Prin întâmpinarea formulată la 31.08.2007, pârâta - LEASING SA a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului reclamantei care a procedat la semnarea cererii de chemare în judecată cu încălcarea dispozițiilor art.83 pr.civ. fără a anexa la cerere împuternicirea avocațială; lipsa temeiului de drept la cererii de chemare în judecată, dispozițiile art.132 din Legea nr.31/1990 la care reclamanta a făcut referire nereprezentând temei pentru constatarea nulității absolute hotărârii.
Pe fondul litigiului s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, învederându-se că prin raportul de evaluare validat de către adunarea extraordinară a acționarilor s-a stabilit valoarea contabilă reală; cu privire la hotărârea din 2.04.2007 nu pot fi reținute încălcări ale dispozițiilor imperative privind organizarea și ținerea adunării precum și cu privire la adoptarea hotărârii nefiind încălcate normele imperative ce reglementează această procedură.
Prin sentința comercială nr.8865/9.09.2008 pronunțată în dosar -, Tribunalul Bucureștia respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că susținerile ambigui ale reclamantei referitoare la fraudarea legii prin hotărârea adoptată, fără a determina explicit cauza ilicită a actului atacat nu pot fi reținute, chiar reclamanta prin cererea introductivă învederează că adoptarea raportului de reevaluare a activelor societății nu reprezintă,în sine un motiv de nelegalitate a hotărârii ci doar un început de dovadă, fără a preciza în ce constă cauza ilicită, scopul ilegal și imoral urmărit și realizat de către acționarii care au votat pentru adoptarea raportului de reevaluare în forma contestată de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta a susținut că nejustificat instanța de fond a respins acțiunea fără a supune analizei proba esențială administrată în cauză, expertiza contabilă prin care a fost determinată valoarea de piață a activelor supuse reevaluării, astfel că hotărârea atacată se limitează la afirmații sumare și incoerente, ce nu lămuresc soluția pronunțată în cauză.
În ceea ce privește nelegalitatea sentinței atacate au fost reiterate susținerile referitoare la încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează reevaluarea imobilelor construcții, potrivit cărora, se arată în cuprinsul motivelor de apel, înregistrarea în contabilitate se face la valoarea de piață.
S-a susținut că în soluționarea litigiului,prima instanță a ignorat diferența vădită dintre valoarea de piață a imobilelor și cea înscrisă în contabilitate ca urmare a reevaluării; încălcarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.82/1991 raportat la art.253 din codul fiscal privind calcularea impozitului pe clădiri reevaluate.
Apelanta a mai susținut că în mod nejustificat, prima instanță a înlăturat susținerile privind cauzarea unui prejudiciu constând în scăderea patrimoniului cu consecința diminuării valorii acțiunilor,limitarea accesului reclamantei la obținerea de credite bancare, limitarea libertății economice a societății.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge apelul pentru următoarele considerente:
A rezultat că prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare din 02.04.2007au fost aprobate cu majoritate de voturi, reprezentând 51,03% din capitalul social, raportul de reevaluare a imobilizărilor corporale - clădiri - aflate în patrimoniul societății la data de 31.12.2006.
Din cuprinsul procesului verbal întocmit cu acest prilej, rezultă că acționarul - INTERNAȚIONAL SA, deținând 48,97 % din capitalul societății, a votat împotrivă, votul său fiind determinat de valoarea contabilă stabilită, inferioară celei de piață, fiind astfel întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Criticile vizând nelegalitatea hotărârii adunării generale extraordinare a - LEASING SA au purtat exclusiv asupra încălcării dispozițiilor legale ce reglementează reevaluarea anuală a imobilelor.
Valoarea contabilă asigură informații cu privire la poziția financiară a societății, la performanțele acesteia, fiind necesare atât gestionării interne a societății cât și în relațiile cu investitori, creditorii financiari și comerciali, clienții societății și nu în ultimul rând, organele fiscale.
Potrivit art.253 alin.5 Cod fiscal determinarea impozitului datorat pentru cădiri se efectuează prin raportare la valoarea de inventar, care este valoarea înregistrată în contabilitate după reevaluare; dispozițiile sus menționate se coroborează cu art.8 alin.2 din Legea nr.82/1991care prevede obligativitatea reevaluării anuale a imobilelor corporale la valoarea justă de la data bilanțului, determinarea acesteia urmând a se face potrivit dispozițiilor în vigoare.
Dispozițiile în vigoare aplicabile reevaluării imobilizărilor corporale sunt cele prevăzute de art.1 alin.2 și 4 din HG nr.1553/2003 potrivit cărora reevaluarea imobilizărilor corporale, în vederea stabilirii valorii juste, presupune raportarea la indicele de inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței, atunci când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă; în situația în care nu există discrepanțe majore valoarea de reevaluare se determină prin raportare la utilitatea imobilizărilor corporale și la valoarea de piață a acestora.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, reclamanta fiind aceea care stabilește atât cadrul procesual cât și apărarea pe care înțelege să o promoveze.
În primă instanță la solicitarea reclamatei care nu a precizat dispozițiile a căror încălcare a condus la adoptarea unei hotărâri nelegale, prin încheierea de la 04.09.2007, s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile având ca obiect exclusiv stabilirea valorii de circulație, de piață, a imobilizărilor corporale, deși așa cum a rezultat, prin dispozițiile legale privind determinarea valorii contabile juste, s-a prevăzut că stabilirea acesteia presupune raportarea nu numai la valoarea de piață ci și la alți indicatori definitori, indicele de inflație,utilitatea și starea bunului.
În primă instanță, cu respectarea principiului susmenționat s-au încuviințat probatoriile așa cum au fost formulate, apreciind că acestea se raportează la obiectul cauzei și argumentele invocate prin cererea introductivă, prin care s-a criticat exclusiv neconcordanța existentă între valoarea contabilă și valoarea de piață.
Prin raportul de expertiză efectuat s-a dovedit existenta unei neconcordanțe între valoarea contabilă astfel cum a fost reținută, prin Hotărârea din 02.04.2007 și valoarea comercială a imobilizărilor corporale, însă dispozițiile legale incidente privesc neconcordanțele vădite dintre valoarea contabilă și valoarea justă așa cum precizează art.1 alin.2 din HG 1553/2003.
În apel, deși intimata pârâtă, în apărare a precizat temeiul de drept neindicat de către reclamantă și a solicitat efectuarea unei expertize având ca obiect determinarea valorii juste a imobilizărilor corporale, reclamanta s-a opus solicitând respingerea cererii, apreciind că, raportat la cererea introductivă așa cum a fost formulată și față de concluziile raportului de expertiză administrat în primă instanță, nu se impune completarea, cu noul obiectiv propus pârâtă.
Instanța constată că reclamanta nu a invocat nici în adunarea extraordinară a acționarilor, nici prin cererea de chemare în judecată existența unor neconcordanțe vădite între valoarea contabilă și valoarea justă, singura discrepanță ce se cere a fi înlăturată prin dispoziții de ordine publică art. 253 cod fiscal și art.1 HG 1553/2003.
În consecință, în limitele învestirii, apreciază sentința atacată temeinică și legală, în conformitate cu art.296 pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - INTERNAȚIONAL SA cu sediul în B,--27, -.B,.6,. b, sector 2, și cu sediul ales la ȘI ASOCIAȚII B, Intr. nr.5, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.8865 din 9.09.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - LEASING SA cu sediul în B, BD. -, nr.79 A, sector 6 și cu sediul ales în B,-, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud. - 24.03.2009
6 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte:
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Cristina Scheaua
