Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.115
Ședința Publică de la 9.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind pronunțarea cererilor de apel formulate de apelantele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței comerciale nr.5947 din 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC R SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 2.03.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9.03.2009.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 5947/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta R în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Ministerul Finanțelor Publice. Au fost obligați pârâții la 16,15 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș sub nr-, reclamanta Ras olicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestora la rectificarea Ordinului Comun nr. 40 prin încheierea unui act adițional la acesta care să cuprindă și restul înlesnirilor la plată, conform ajutorului de stat avizat de Consiliul Concurenței prin Decizia nr. 143/21.06.2006 și obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin comun care să cuprindă diferența înlesnirilor la plată, care nu au fost cuprinse în totalitate conform ajutorului de stat avizat de Consiliul Concurenței prin Decizia nr. 143/21.06.2006. Cererea a fost motivată în sensul că prin ordinul menționat societatea a beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor bugetare, dar că acesta nu a cuprins toate obligațiile de plată, rămânând o diferență de 9.381.480,5046 lei, recunoscute de Ministerul Finanțelor Publice - M, care a emis un al doilea certificat de obligații bugetare pentru această diferență, care a și fost de altfel avizată de Consiliul Concurenței.
a formulat întâmpinare în care a invocat excepția de necompetență materială și teritorială a Curții de Apel Târgu Mureș, față de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a și art. 7 alin. 1.pr.civ. art. 40 alin. 1 din Legea nr. 137/2002, pe fond solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin sentința nr. 77/05.10.2007 Curtea de Apel Târgu Mureșa admis excepția de necompetență materială, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a, art.7 alin. 1.pr.civ. și a art. 40 din Legea nr. 137/2002.
Prin sentința civilă nr. 1508/19.12.2007 a fost admisă excepția de neompetență funcțională a Secției de contencios Administrativ, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a VI-a Comercială a Tribunalului București, față de prevederile art. 40 alin. 1 din Legea nr. 137/2002.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că s-a depus la data de 22.02.2008 de către actul adițional nr. 90/20.12.2007 de modificare a Ordinului Comun nr. 40/22.07.2004 și nr. 1107/22.07.2004 al și privind acordarea de înlesniri la plata obligațiilor bugetare datorate și neachitate de R, avându-se în vedere certificatul de obligații bugetare nr. 129/07.02.2005 eliberat de către Prin acest act adițional au fost acordate înlesnirile la plată solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a recunoscut și reclamanta prin notele scrise.
Față de cele arătate, tribunalul a constatat acțiunea promovată de reclamantă ca rămasă fără obiect și a respins- În baza art. 274.pr.civ. reținând culpa procesuală a pârâților, tribunalul i-a obligat pe aceștia la plata sumei de 16,15 lei taxă de timbru și timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.
Împotriva sentinței comerciale nr. 5947/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat apel pârâta
Aceasta a susținut că prima instanță a reținut greșit în considerentele hotărârii apelate că ambii pârâți se află în culpă procesuală și a obligat-o, împreună cu Ministerul Economiei și Finanțelor, la plata sumei de 16,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, și pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat apel împotriva aceleiași sentințe, solicitând respingerea cererii sale de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Din oficiu, Curtea a invocat excepția de necompetență materială a primei instanțe, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială de a soluționa cauza, în raport de natura litigiului dedus judecății.
Soluționând cu prioritate această excepție de ordine publică, potrivit art. 137 alin. 1.pr.civ. constată că este întemeiată.
Prin cererea de chemare în judecată Ras olicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestora la rectificarea Ordinului Comun nr. 40, prin încheierea unui act adițional care să cuprindă și restul înlesnirilor la plată, conform ajutorului de stat avizat ed Consiliul Concurenței prin Decizia nr. 143/21.06.2006 și obligarea pârâților la emiterea unui nou Ordin comun care să cuprindă diferența înlesnirilor la plată, care nu au fost cuprinse în totalitate, conform ajutorului de stat avizat de Consiliul Concurenței prin decizia de mai sus. În motivarea cererii s-a arătat că prin Ordinul comun încheiat ca urmare a privatizării societății reclamante între Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Ministrul Finanțelor Publice, s-au acordat înlesniri la plata obligațiilor bugetare. În acest ordin nu au fost cuprinse integral obligațiile bugetare rămânând o diferență de 9.381.480, 5046 lei (RON) care a fost avizată de Consiliul Concurenței, dar pârâtele tergiversează recunoașterea acestor drepturi legale. În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 137/2002, ale nr.HG 577/2002 etc.
Conform Ordinului Comun privind acordarea de înlesniri la plata obligațiilor bugetare datorate și neachitate de R, ordin emis de VA. și Ministerul Finanțelor Publice, s-au acordat reclamantei înlesniri la plata obligațiilor bugetare restante, potrivit prevederilor art. 18 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și ale nr.HG 577/2002 referitoare la Normele metodologice de aplicare a legii.
Art. 18 din Legea nr. 137/2002 prevede că instituțiile publice implicate și instituțiile bugetare creditoare, la solicitarea instituției publice implicate, vor acorda societăților comerciale cu capital majoritar de stat înlesniri constând în scutiri la plata obligațiilor bugetare restante reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare, precum și cele reprezentând creanțele proprii și cele provenite din credite bugetare, în eșalonări la plata obligațiilor bugetare și scutiri la plata majorărilor de întârziere și a penalităților aferente.
Cum Ordinul comun cu privire la care se solicită rectificarea prin acțiune este emis de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și de Ministerul Finanțelor Publice și se referă la amânări la plată în vederea scutirii și la eșalonări la plata obligațiilor bugetare restante, obligații constând în impozit pe profit, taxa pe valoarea adăugată, fonduri speciale, amenzi contravenționale, contribuții la asigurările sociale de stat și al fondul de șomaj, impozite pe veniturile din salarii, rezultă că acesta este un act administrativ fiscal.
Natura litigiului este deci de drept administrativ-fiscal, chiar dacă înlesnirile la plata obligațiilor bugetare sunt cuprinse într-o lege de privatizare, respectiv în Legea nr. 137/2002. Aceasta nu schimbă natura raportului juridic de drept dedus judecății, raport juridic referitor la aplicarea facilităților fiscale și la datorarea la bugetul de stat a obligațiilor fiscale cuprinse în aceste facilități.
Nu sunt aplicabile, în ceea ce privește stabilirea competenței funcționale de soluționare a prezentului litigiu, dispozițiile art. 40 alin. 1 din Legea nr. 137/2002 care prevăd competența secțiilor comerciale ale tribunalelor. Din interpretarea acestui text de lege reiese că el se referă la cereri prin care se atacă o operațiune sau un act de privatizare prevăzut de prezenta lege, de nr.OUG 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998 cu modificările și completările ulterioare, precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării.
În ceea ce privește competența materială de soluționare în primă instanță a acțiunii, se constată că dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevăd că "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, chiar dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Totodată, art. 3 pct. 1.pr.civ. prevede "curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale".
Față de aceste dispoziții legale și de obiectul cererii prin care s-a solicitat obligarea pârâților și a Ministerului Finanțelor Publice la rectificarea Ordinului Comun nr. 40 emis de aceștia, ordin referitor la înlesnirile acordate la plata obligațiilor bugetare, se constată că, fiind vorba despre un litigiu administrativ-fiscal privind acte emise de autorități publice centrale, competența materială de soluționare a cererii aparține în primă instanță Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a de Contencios administrativ și fiscal. Trebuie avut în vedere și că, raportat la obiectul apelurilor, cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată are caracter accesoriu cererii principale referitoare la anularea Ordinului Comun arătat, astfel că, potrivit art. 17.pr.civ. este de competența materială a instanței competente să judece cererea principală.
În consecință, în temeiul art. 297 alin. 2.pr.civ. coroborat cu art. 158 și art. 159.pr.civ. vor fi admise apelurile.
Va fi admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului București - Secția Comercială de a soluționa acțiunea în primă instanță.
Va fi anulată sentința atacată și va fi trimisă cauza spre competentă soluționare la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII- a Contencios administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelu formulate de apelantele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței comerciale nr.5947 din 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC R SA.
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului București - Secția Comercială.
Anulează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. /5 ex./08.04.2009
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Cristina Scheaua
