Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.121
Sedința publică de la 19 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dana Arjoca
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
GREFIER - - -
Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă - EXPORT SA prin -, și Asociații, împotriva sentinței comerciale nr. 13006/09.11.2007 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă RA APPS prin SUCURSALA PENTRU ADMINISTRAREA ȘI ÎNTRETINEREA FONDULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta reclamantă prin avocat care depune împuternicire avocațială colectivă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții, că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, dovada achitării taxei de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar mobil de 0,30 lei, pentru apel.
Apelanta reclamantă prin apărător, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul apelantei reclamante.
Apelanta reclamantă prin apărător, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. oral, concluziile scrise depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială la data de 30.05.2007, reclamanta - EXPORT SA a chemat în judecată pe pârâta RA APPS, solicitând a se constata inexistența dreptului acesteia de majora valoarea chiriei în modalitatea exercitată prin decizia Consiliului de administrație, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr. 13006 din 9.11.2007, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând că la data de 16.04.2002 s-a încheiat între părți contractul de locațiune și prestări servicii nr.397 privind imobilul situat în-, sector 1, reclamanta în calitate de locatar-beneficiar iar pârâta RA-APPS în calitate de locator-prestator.
Spațiul a fost închiriat în schimbul unei sume de bani numită chirie, conform art. 2 aceasta fiind de 131.139.172 lei/lună, la care se adaugă TVA.
Părțile au convenit expres (alin.2 din art.2) asupra calculului chiriei, și anume pe baza tarifului stabilit de RA-APPS și se va indexa periodic, în funcție de rata inflației și/sau de alți factori obiectivi.
Prin actul adițional nr.163/2005 au fost modificate prevederile art.8 și 13 din contract (fila 13), termenul contractual fiind prelungit până la 08.11.2012.
La data de 01.04.2005, prin Hotărârea nr.3 a Consiliului de Administrație al RA-APPS, s-a aprobat, între altele, ca noul tarif pentru spațiile cu altă destinație decât cea de locuință, practicate în relațiile contractuale încheiate cu anumiți beneficiari (societăți comerciale), să fie, începând cu data de 01.05.2005, de 6 euro/lună (fila 16-17, art.16).
Hotărârea a fost adusă la cunoștința reclamantei, aceasta refuzând, însă, constant, să plătească noul tarif, așa cum reiese din toată corespondența purtată între părți. S-a motivat că pârâta încalcă clauzele contractuale, că tariful nu putea fi modificat ci doar indexat în raport de rata inflației.
Tribunalul a fost investit cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod pr.civ. respectiv constatarea inexistenței dreptului pârâtei de a majora valoarea chiriei în modalitatea exercitată prin Decizia Consiliului de Administrație al.
Considerentele reclamantei privitoare la "indexarea" tarifului în raport de indicii comunicați de Institutul Național de Statistică sunt întemeiate, mai ales în raport de adresele 530/2005 și 3820/2005 emise chiar de RA-APPS (filele 14, 15), însă celelalte argumentații nu au fost reținute de tribunal față de interpretarea coroborată a tuturor clauzelor contractuale.
Astfel, prevederile alineatului 2 al art.2 din contract sunt ferme în ceea ce privește calcularea chiriei pe baza tarifului stabilit de RA-APPS care se va indexa periodic, însă prin art.21 părțile au convenit că modificările contractuale sunt valabile numai în măsura acceptării lor prin acte adiționale, cu excepția prevederilor art.2 (care se referă tocmai la chiria pentru spațiul închiriat) și art.3.
Dreptul - de a modifica chiria decurge, în consecință, din chiar clauzele contractului, nefiind vorba de o aplicare abuzivă și arbitrară a prevederilor art.2 alin.2 din convenție. Instanța are în vedere și obiectul de activitate al Regiei care a fost înființată pentru administrarea, păstrarea integrității și protejării bunurilor aparținând domeniului public al Statului, precum și a bunurilor aparținând domeniului privat al statului pe care le are în administrare. - are obligația de a exploata în condiții de eficiență economică, bunurile proprietatea Regiei sau administrate de aceasta și valorificarea lor în modalitățile permise de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - EXPORT SA, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr-.
În motivarea apelului, se arată că în temeiul contractului nr.397/2002, intimata se obliga să asigure utila și liniștita folosință a imobilului situat in B,-, sector 1 și să presteze o serie de servicii în favoarea apelantei, în contrapartidă apelanta obligându-se la plata unor sume de bani, reprezentând chirie si contravaloarea prestațiilor.
Contractul s-a derulat reciproc avantajos până în anul 2005, societatea efectuând investiții în acea clădire, cu acordul scris al proprietarului, evaluate la peste 20 % din valoarea imobilului.
In luna aprilie a anului 2005, s-a comunicat prin adresa nr.4377/26.04.2005 că, în conformitate cu Decizia Consiliului de Administrație al -, începând cu data de 01 mai 2005, tariful de închiriere se modifică la valoarea de 6 euro/, o valoare de peste trei ori mai mare decât cea negociată.
În locul unei atitudini constructive, comerciale, conforme cu istoricul colaborării celor doi parteneri, A-AP. a adoptat o poziție intransigentă, solicitând aplicarea noului tarif începând cu data de 01 mai 2005, sub sancțiunea intentării unei acțiuni în justiție pentru rezilierea contractului.
Se apreciază că interpretarea dată de intimată clauzei contractuale referitoare la indexarea chiriei este în fapt o modificare brutală a prevederilor convenției. Astfel, se consideră că executarea corectă a acestei clauze presupune aplicarea unui indice la tariful de închiriere negociat cu ocazia semnării contractului, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 2 aliniat 2 Capitol III din Contractul de locațiune și prestări servicii înregistrat sub nr.397/16.04.2002, chiria aferentă spațiului închiriat se calculează pe baza tarifului stabilit de A AP. și se va indexa periodic, în funcție de rata inflației și/sau de alți factori obiectivi.
Este de notorietate faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 aliniat 1 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte, orice contract încheiat pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. Contractul supus atenției este un contract de locațiune și prestări servicii. În ceea ce privește locațiunea, atât Codul civil, cât și restul legislației în vigoare la acest moment, o consideră prestare de servicii. În sprijinul afirmației vin și dispozițiile art. 129 din Codul fiscal al României, conform cărora se consideră prestare de servicii orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri.
În consecință, se apreciază ca întregul contract se supune dispozițiilor art. 1 aliniat 1 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte, conform cărora orice contract încheiat pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
În această ordine de idei, se apelează la lămurirea dată de Explicativ al Romane () termenului a indexa și se observă că acesta înseamnă în contextul nostru a corela variațiile unei valori cu valoarea elementului de referință .
Rezultă cu claritate faptul că un index nu poate fi stabilit în cifre absolute, ci numai în valori procentuale. Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 2 aliniat 2 Capitol III din Contractul de locațiune și prestări servicii înregistrat sub nr.397/16.04.2002, algoritmul de calcul al chiriei este: chiria este egală cu tariful, la care se aplică un index (valoare procentuală).
În acest algoritm, tariful este fix, locatorul nefiind abilitat conform convenției decât să aplice un index (procent variabil în funcție de rata inflației și/sau alți factori obiectivi). În ceea ce privește factorii obiectivi, se apreciază că aceștia nu pot fi identificați doar de una din părți, deoarece ar deveni astfel factori subiectivi. Rezultă deci că, referitor la factorii obiectivi, pentru a-și păstra caracterul de obiectivitate, aceștia ar trebui să fie constatați și făcuți publici de instituții special abilitate în acest sens, cum este și cazul indicelui de inflație.
Aceasta este aplicarea pe care inclusiv - a înțeles să o dea acestei clauze contractuale, până la momentul mai 2005.
În desconsiderarea prevederilor contractuale, intimata a decis să modifice elementul fix, negociat, al chiriei, respectiv să majoreze tariful, nu să aplice un index la acesta.
Aplicarea dată de intimată prevederilor art. 2 aliniat 2 Capitol III din Contractul de locațiune și prestări servicii înregistrat sub nr.397/ 16.04.2002 este abuzivă și arbitrară. Până la momentul mai 2005, părțile au acceptat ca și posibilitate de mărire a valorii chiriei aplicarea unui procent (sub forma unui index, astfel cum s-a detaliat mai sus) la tariful de închiriere.
Acesta este și spiritul legislației romane în vigoare incidentă în materie: o clauza contractuală care creează un dezechilibru major între drepturi și obligații și care nu permite consumatorului să influențeze natura ei este considerată abuzivă ( a se vedea dispozițiile art. 4 Capitolul II din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive în contracte) și nu-și poate produce efectele (a se vedea dispozițiile art. 6 - art. 7 Capitolul II din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive in contracte).
Mai mult decât atât, în cazul în care s-ar lăsa posibilitatea locatorului să decidă modificarea valorii chiriei conform unor factori obiectivi numai de el știuți, atunci locatarul ar fi în prezența unei clauze care l-ar obliga să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la semnarea contractului.
Pretențiile legate de corecta interpretare și executare a contractului amintit sunt susținute și de prevederile Legii nr.296/2004 privind Codul consumului, precum și de dispozițiile Codului civil. Astfel, conform dispozițiilor Codului civil referitoare la convenții și la închiriere, prețul unui contract (deci inclusiv al celui de închiriere) trebuie să fie printre altele determinat sau măcar determinabil. În cazul în care acesta este determinabil, valoarea lui poate fi dată doar de un terț. Rezultă deci că nu se permite părților să stabilească determinarea prețului în mod arbitrar, prin dispoziție leoniană.
În drept, se invocă articolele 282 și următoarele Cod Procedură Civilă.
Intimata legal citată nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolului 295 Cod Procedură Civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Legea nr.193/2000 nu este aplicabilă în speță, ea referindu-se la vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii către consumatori, categorie din care apelanta - reclamantă nu face parte, ea însăși fiind un agent economic.
Așa cum a reținut și instanța de fond, potrivit articolului 2 alin. 2 din contractul nr.397/16.04.2002 încheiat între părți, chiria aferentă spațiului închiriat se calculează pe baza tarifului stabilit de RA- APPS și se va indexa periodic, în funcție de rata inflației și/sau de alți factori obiectivi, fără ca pentru aceasta să fie nevoie de acceptarea locatarului prin act adițional (articolul 21).
Chiria se percepe pe baza tarifului stabilit de RA APPS, neavându-se în vedere numai cel din momentul încheierii contractului ci și cele stabilite ulterior, pe parcursul derulării acestuia. De altfel, majorarea tarifului este pe deplin justificată având în vedere evoluția pieței imobiliare, acesta fiind un factor obiectiv la care se face referire și în contact, fără a se ajunge la un dezechilibru major între drepturi și obligații.
Față de cele arătate, conform articolului 296 Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă - EXPORT SA prin -, și Asociații, B, cu sediul în sector 1,-, împotriva sentinței comerciale nr.13006/09.11.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă RA APPS prin SUCURSALA PENTRU ADMINISTRAREA ȘI ÎNTRETINEREA FONDULUI cu sediul în B, sector 2,-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4
25.03.2008
Președinte:Dana ArjocaJudecători:Dana Arjoca, Decebal Taragan
