Reziliere contract comercial Spete. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.122
Sedința publică de la 19 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dana Arjoca
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
GREFIER - - -
Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de apelanta pârâtă - - împotriva sentinței comerciale nr.10778/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială colectivă la dosarul cauzei, lipsind apelanta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Intimata reclamantă prin apărător, față de nedepunerea declarației de însușire a apelului formulat de apărător, solicită în principal, anularea apelului conform art.161 pr.civ. și în subsidiar, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială în data de 04.07.2007, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta - -, solicitând rezilierea contractului de abonament seria G nr.08961 din 31.05.2004 cu obligarea pârâtei la plata daunelor interese în valoare de 7.328,1 lei, reprezentând penalitatea contractuală pentru încetarea contractului precum și la plata sumei de 28.231,82 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații și penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr.10778 din 1.10.2007, tribunalul a admis cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta și a dispus rezilierea contractului de abonament seria G nr.08961 din data de 31.05.2004. A obligat pârâta la plata sumei de 7.328,1 lei, reprezentând despăgubire pentru rezilierea contractului. A obligat pârâta la plata sumei de 28.231,82 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și penalități. A obligat pârâta la plata sumei de 2692 lei către reclamantă, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin cererea de abonament la serviciul seria G nr.08961/2004, pârâta a devenit abonat al reclamantei, intrând în posesia a 15 telefoane mobile, pentru care s-a obligat să achite contravaloarea la scadență. Perioada de obligativitate pentru contract a fost de 12 luni începând cu 31.05.2004, cu posibilitatea prelungirii în condițiile art.7 din contract respectiv, prelungirea automat pe perioade succesive de 1 an, în aceleași condiții dacă niciuna din părți nu îl denunță cu minim 60 de zile înainte de expirarea duratei acestuia. Contractul a intrat în vigoare la data activării abonatului de departamentul de specialitate al reclamantei.
Fiind pe tărâmul răspunderii civile contractuale, reclamanta probând îndeplinirea obligațiilor prin facturile emise în regim special, incumba pârâtei să probeze îndeplinirea obligației de plată a serviciilor prestate. Cum în speță pârâta nu a făcut dovada plății facturii nr.-/10.06.2006 și nici a cauzelor exoneratoare de răspundere civilă, sunt îndeplinite condițiile rezilierii contractului, ca sancțiune aplicabilă contractelor sinalagmatice pentru nerespectarea culpabilă a clauzelor contractuale.
Totodată, tribunalul a constatat că pârâta s-a angajat să plătească, în cazul încetării contractului înainte de expirarea acestuia - pârâta nu a făcut dovada denunțării contractului cu 60 de zile înainte de expirarea duratei - o penalitate de încetare egală cu echivalentul în lei al sumei de 200 USD.
Având în vedere telefoanele achiziționate și faptul că art.9.2 din contract prevede că penalitatea de încetare poate fi facturată pentru fiecare conectare în parte, în condițiile în care abonatul a solicitat în cadrul aceluiași contract multiple conectări, rezultă că pârâta datorează o penalitate de 3.000 USD.
Totodată reclamanta face dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile pentru suma de 6.232,19 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații, servicii facturate cu factura fiscală -/10.06.2006, pârâta nefăcând dovada plății.
Deoarece în materie contractuală culpa debitorului se prezumă, s-a apreciat de tribunal că pârâta datorează și penalitățile de întârziere de 1 % pe zi întrucât art.9.1 din contract instituie o clauză penală, perfect admisibilă între comercianți și care a fost activată prin neîndeplinirea obligațiilor de către pârâtă.
Față de considerentele expuse, tribunalul a admis acțiunea, a dispus rezilierea contractului de abonament seria G nr.08961 din data de 31.05.2004; a obligat pârâta la plata sumei de 7.328,1 lei, reprezentând despăgubire pentru rezilierea contractului; precum și la plata sumei de 28.231,82 lei reprezentând contravaloare servicii prestate - 6.232,19 lei - și penalități - 21.999,63 lei - calculate de la data scadenței (24.06.2006) până la data de 12.06.2007.
Prin încheierea pronunțată la 12.11.2007, s-a admis cererea formulată de reclamantă și s-a îndreptat eroarea materială strecurată în sentință în sensul că pârâta datorează suma de 3.692 lei cheltuieli de judecată și nu 2.692 lei cum din eroare s-a menționat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâtă - -, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr-.
În motivarea apelului, se arată că cererea anterioară de emitere a somației de plată formulată de reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată. Printr-o acțiune de drept comun reclamanta urma a face dovada certă a creanței sale.
Cu toate acestea, în dosar nr-, înregistrat la Tribunalul București Secția A VI-A Comercială, reclamanta prin apărător solicită admiterea acțiunii privind rezilierea contractului de abonament ca urmare a neexecutării obligațiilor de plată, obligarea pârâtei la plata de daune interese și la plata penalităților de întârziere, fără nici o probă suplimentară probelor invocate în procedura specială pentru care cererea a fost respinsă.
În realitate, pârâta a achitat în termen prețul tuturor serviciilor prestate de către reclamantă, astfel că nu are nici o restanță către reclamantă, cum o dovedește și factura electronică depusă, cu titlu de factură curentă, conținând datorii curente. Nu este depusă nici o dovadă a unor eventuale servicii efectuate și neplătite, deoarece nu se depune nici o factură în care să fie menționate serviciile prestate și contravaloarea lor.
Astfel, nu se impune rezilierea contractului în temeiul art.1020 cod civil și nici nu sunt datorate daune interese compensatorii.
În primul rând, chiar conform clauzei inserate la art. 9.2 din contract, în cazul încetării contractului înainte de expirarea duratei, reclamanta poate solicita o penalitate egală cu echivalentul în lei al sumei de 200 USD la cursul din ziua plății, ceea ce nu echivalează cu o prestație obligatorie. Apoi, contractul nu a încetat înainte de termen, deoarece se solicită prin chiar acțiunea prezentă încetarea lui prin reziliere, iar abia prin sentința atacată se dispune rezilierea contractului de abonament seria G nr.08961 din data de 31.05.2004.
De vreme ce contractul nu încetase anterior pronunțării sentinței, este neaplicabilă clauza inserată la art. 9.2 din contract.
Pârâta a plătit contravaloarea serviciilor oferite, iar din copiile electronice ale facturii fiscale depuse nu rezultă nici un debit actual. Deși reclamanta arată că în baza 1077/2003 are dreptul de a edita într-un singur exemplar facturile fiscale cu regim special de tipărire, exemplarele 1 și 2 ale facturii fiind disponibile pe suport electronic, exemplarul tipărit rămânând în posesia abonatului, conform Ordinului nr.1.077 din 6 august 2003 privind condițiile în care se pot edita, într-un singur exemplar, facturile fiscale cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare, utilizate în activitatea financiară și contabilă, agenții economici care solicită aprobare pentru editarea, într-un singur exemplar, a facturilor fiscale cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare, utilizate în activitatea financiară și contabilă, trebuie ca, din punct de vedere al bazei de date, să asigure posibilitatea reconstituirii în orice moment a conținutului facturii fiscale care reflectă prestațiile, respectiv livrările efectuate, și implicit a veniturilor înregistrate în baza acestui document, iar exemplarul 2 al facturii fiscale care se arhivează pe suport trebuie să fie semnat de persoana care îl întocmește, în conformitate cu prevederile Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică.
Această situație nu se regăsește în cazul facturii depuse ca probă în dosar.
Astfel, acel înscris nu face dovada nici unui debit, deoarece este necesară factura care conține datele prestațiilor și contravaloarea acestora, ceea ce nu e cazul înscrisului depus.
Privitor la penalitățile de întârziere, se arată că nu s-a născut nici dreptul la penalități în sumă de 21.999,63 lei în baza art.9.1 din contract, în lipsa debitului.
Se consemnează că pârâta, citată la adresa de sediu menționată în contractul încheiat între părți, a primit citația la 12.07.2007, dar nu s-a prezentat în fața instanței.
Din dovada de citare rezultă modul de comunicare a citației, care arată un viciu de procedură.
În aceste condiții, instanța nu a pus în discuție competența sa teritorială, pentru a constata că instanța competentă, atât după prevederile art. 5, cât și ale art. 10 din Codul d e Procedură Civilă, este instanța de la domiciliul pârâtei.
În drept se invocă articolele 304 pct. 3 și 9, 3041,115, 274 Cod Procedură Civilă.
Intimata s-a prezentat în instanță prin apărător, a depus înscrisuri la dosar și a solicitat anularea apelului întrucât acesta nu a fost însușit de societate.
Conform articolului 137 Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge excepția invocată având în vedere că din actele dosarului de apel se poate deduce că societatea apelantă și-a însușit apelul declarat de avocat, achitând taxa judiciară de timbru și prezentându-se la termenul din 6.02.2008 din partea societății domnul J, director de vânzări, e adevărat fără delegație dar susținând interesele acesteia.
Analizând, sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolului 295 Cod Procedură Civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la fila 25 a dosarului de fond, la 12.07.2007 pârâta a primit citația pentru termenul din 1.10.2007, la sediul său (indicat de altfel și în cererea de apel), primirea fiind făcută de secretara care a semnat dovada și a aplicat ștampila societății. Prin urmare, procedura de citare a fost legal îndeplinită pentru termenul la care pricina s-a și judecat.
Din condițiile generale de furnizare a serviciului, parte a contractului încheiat de părți, însușite de pârâtă prin semnarea și ștampilarea lor, rezultă că părțile au convenit ca toate litigiile ce decurg din încheierea, validitatea, executarea și încetarea contractului să fie soluționate de instanțele de drept comun de la sediul (articolul 15.1), respectiv Județul I, astfel că Tribunalul Bucureștia fost competent teritorial să judece litigiul.
În ceea ce privește debitul reclamat, din copiile facturilor depuse la dosar în apel d e intimata reclamantă reiese că acesta este datorat.
Factura emisă la 10.02.2006 cuprinde o valoare curentă de 3.389,14 lei, care este reluată ca sold în factura următoare și un sold precedent de 3.241,02 lei achitat până la emiterea facturii din 10.03.2006. În continuare, pârâta nu mai efectuează nici o plată, deși serviciul este utilizat așa cum rezultă din anexele facturilor.
În consecință, sunt datorate și penalități de întârziere conform articolului 9.1 din contract.
Referitor la penalitatea de 200 USD stipulată de articolul 9.2. este adevărat că se percepe la cererea creditoarei, dar aceasta și-a exprimat poziția în sensul solicitării ei, fiind vorba de o încetare a contractului înainte de termen. Contractul se prelungea automat pe perioade succesive de 1 an, în aceleași condiții (articolul 7.1) și cum rezilierea a intervenit în cursul unui asemenea an, clauza este pe deplin aplicabilă.
Față de cele arătate, conform articolului 296 Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat și va face aplicarea articolului 274 Cod Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă - - cu sediul în C N,-, -. 65, Județ C, împotriva sentinței comerciale nr.10778/01.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - cu sediul în, B, nr. 3. Județ
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4
25.03.2008
Președinte:Dana ArjocaJudecători:Dana Arjoca, Decebal Taragan
