Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 127
Ședința publică de la 7 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
GREFIER - -
.
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de apelanta împotriva sentinței comerciale nr. 935 F /22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților, au fost consemnate prin încheierea de ședință din 29.02.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de7.03.2008, când decis următoarele:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 18.12.2006 la Judecătoria Fetești și înaintată spre competentă soluționare la Tribunalul Ialomița unde s-a înregistrat sub nr-, reclamanta Sas olicitat instanței de judecată ca în contradictoriu cu pârâta să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se constate că la data de 09.10.2001 a dobândit dreptul de proprietate asupra unui tern arabil de 16,50 ha, situat pe raza comunei S, județul I, hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr.935/F/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomițas -a respins excepția privind prescrierea dreptului material la acțiune al reclamantei invocată de pârâta.
S-a admis cererea formulată de reclamantă și s-a constatat că între reclamanta în calitate de cumpărător și pârâta în calitate de vânzător, a intervenit vânzarea-cumpărarea terenului arabil extravilan în suprafață de 16,5 ha situat în comuna S, județul I, tarlaua 232/7, parcela 12, având vecinii: N - De 232/6, S - De 232/8, E -, V -, pentru prețul de 15.900 lei noi.
S-a reținut că prezenta sentință ține loc de contract.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 708,50 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că analizând excepția invocată de pârâtă privind prescripția dreptului la acțiune al reclamantei instanța a constat că dreptul reclamantei la acțiune în contradictoriu cu pârâta nu este prescris, deoarece s-a născut la data de 09.08.2005 când i s-a stabilit acesteia dreptul de moștenitor al promitentului prin emiterea certificatului nr.170/09.08.2005, când aceasta a devenit și proprietara bunului obiect al promisiunii de vânzare-cumpărare, ori termenul de prescripție de 3 ani conform art.3 din Decretul nr.167/1958 a început să curgă la 09.08.2005, acesta neîmplinindu-se la data de 20.07.2007 când cererea reclamantei s-a înregistrat la instanța competentă, termenul de prescripție fiind întrerupt pe perioada 18.12.2006 - 20.07.2007 conform art.16 lit.b din același act normativ.
Pe fond s-a reținut că între reclamantă și soțul pârâtei s-a încheiat înscrisul numit "ofertă de vânzare" pentru un teren în suprafață de 10 ha depus la Primăria Comunei S în luna octombrie 2001, teren pentru care acesta avea eliberat titlul de proprietate nr.-/55956 cod - pentru 22 ha.
Că pe perioada octombrie 2001 - septembrie 2002 reclamanta a plătit numitului și soției sale suma totală de 159 milioane cu cele 12 chitanțe depuse la dosar, valoarea unui ha de teren fiind apreciată la 10 milioane la acea vreme, din care 100 milioane lei pentru 10 has-au achitat soțului pârâteiîn perioada 09.10.2001 - 07.03.2002, iar după decesul lui (17.03.2002) reclamantaa achitat restul de 59 milioane pârâteipentru 6,5 ha arabil în acest sens stând mărturie chitanțele semnate de pârâtă în perioada mai 2002 - septembrie 2002; că terenul în suprafață de 16,5 ha a făcut obiectul contractului de arendă nr.27/12.02.2002 motivat de faptul că societatea să aibă un titlu legal pentru a justifica folosința lui.
În speță s-au audiat martori, din a căror depoziție coroborată cu actele de la dosar rezultă că la data decesului lui acesta își asumase obligația vânzării suprafeței de 10 ha teren arabil din totalul de 16,5 ha obligație asumată de defunct și transmisă moștenitoarei acestuia care a preluat în patrimoniu terenul obiect al promisiunii de vânzare-cumpărare, precum și faptul că între reclamantă și pârâtă, după decesul soțului acesteia, a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare și a diferenței de 6,5 ha, motivată de nevoia de bani a acesteia, prețul fiind achitat în perioada 15.05.2002 - 01.09.2002, respectiv 59 milioane.
Susținerea pârâtei că cele 159 milioane ar reprezenta arenda pentru 16,5 ha a fost apreciată de instanță ca neîntemeiată, fiind de notorietate faptul că în perioada 2001 - 2002 drepturile de arendă nu puteau fi de 10 milioane pe hectar.
Pentru cele reținute s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței civile nr.935/F/22.11.2007 a declarat apel pârâta criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece:
- este nulă absolut fiind dată cu încălcarea competenței altei instanțe;
- instanța a omis să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității acțiunii, excepție pe care a invocat-o în fața instanței de fond;
- instanța în mod greșit a respins excepția privind prescrierea dreptului la acțiune al reclamantei.
Pe fondul cauzei instanța a denaturat adevăratul înțeles al convenției încheiate între defunctul și reclamantă, dând convenției o calificare legală greșită.
- instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare și nu a apreciat probele administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Pentru toate aceste motive pe care le-a dezvoltat pe larg în cererea de apel, apelanta cere admiterea apelului, în principal anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar dacă se va considera că nu se impune rejudecarea, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată.
În apel s-a depus întâmpinare de către reclamanta-intimată care cere motivat respingerea apelului ca nefondat.
Apelul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, Curtea constată și reține că: privitor la competență în mod legal acțiunea în fond a fost soluționată de Tribunalul Ialomițaa cărui competență a fost stabilită în mod irevocabil prin decizia de casare nr.506/R/09.07.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița în recurs.
În consecință, sentința atacată cu recurs nu este lovită de nulitate cum în mod greșit susține apelanta.
Referitor la excepția inadmisibilității pe care apelanta susține că deși a invocat-o în fața Tribunalului Ialomița, aceasta ar fi rămas nesoluționată prin sentința atacată astăzi cu apel, Curtea reține că afirmația făcută de apelantă nu este adevărată, prin încheierea din 29.10.2007 în dosar nr- (pag.11 verso) Tribunalul Ialomițaa considerat admisibilă acțiunea reclamantei în temeiul art.1073 Cod civil.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, Curtea reține că în mod legal a analizat instanța de fond această excepție stabilind astfel că acțiunea reclamantei nu este prescrisă, deoarece dreptul reclamantei la acțiune în contradictoriu cu pârâta s-a născut abia la data de 09.08.2005 când i s-a stabilit acesteia dreptul de moștenitor prin emiterea certificatului de moștenitor nr.170/09.08.2005, ocazie cu care a devenit proprietara de drept a terenului în cauză. În atare situație, față de dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958, acțiunea introdusă la 12.12.2006, nu este prescrisă.
Pe fond, din probatoriile administrate în cauză, acte și audieri de martori, respectiv promisiunea de vânzare-cumpărare, act semnat de (pag.53) și confirmată prin depozițiile martorilor (pag.72 și 73) și chitanțele de mână ce atestă plata contravalorii terenului și nu a arendei de către reclamantă semnate atât de soțul reclamantei în prezența martorilor (pag.6-14) și în continuare (pag.15-16) chitanțe semnate de pârâta însăși din care rezultă fără putință de tăgadă faptul că ambii soți au primit "contravaloare teren arabil" și nu contravaloarea arendei, așa cum susține astăzi, în fața instanței, toate aceste probatorii au făcut dovada în fața instanței de fond și a instanței în apel, că între părți s-a încheiato promisiune de vânzare-cumpărarea terenului în cauză, că prin chitanțele de la paginile arătate mai sus unde soțiisemnează cu mâna lor că au primit contravaloare teren acesta este adevărulși că nu poate fi vorba de plata arendei pentru terenul în cauză, pentru că nimic nu i-ar fi putut opri să semneze altfel, dacă alta era realitatea.
În plus este de necrezut faptul că la acea vreme 2001 - 2002, arenda pentru 1 ha de teren agricol să se fi ridicat la 10 milioane lei.
Astfel fiind, acordul de voință al părților fiind realizat, prețul terenului a fost plătit de cumpărător vânzătorului iar cumpărătorul a avut toată această perioadă terenul în liniștită posesie, Curtea consideră că sentința instanței de fond prin care s-a admis acțiunea reclamantei este temeinică și legală.
În consecință, față de cele de mai sus, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta domiciliată în C,-, -6,.4,.2,.4, județul C, împotriva sentinței civile nr.935/F/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu - S cu sediul în municipiul S, str. - -,.41,.A,.4,.12, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.03.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 25.03.2008
Tehnored. - 28.03.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul Ialomița
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia
