Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 13
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Urlețeanu Alexandrina
JUDECĂTOR 2: Nițu Teodor
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta - Drumuri și Poduri D -, cu sediul în Târgoviște, str. -. -, nr. 1, jud. D împotriva sentinței nr. 638 din data de 22 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei D, jud. D.
Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 39 lei, potrivit chitanței nr. -/23.06.2008 și timbru judiciar de 0,45 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit apelanta-reclamantă - Drumuri și Poduri D - și intimatul-pârât Consiliul Local al comunei
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimatul-pârât, în cuprinsul întâmpinării, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act de solicitarea intimatului-pârât de judecare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, prin declinare de la Judecătoria Târgoviște, conform sentinței civile nr. 1513/18 aprilie 2007, reclamanta - D - a solicitat instanței ca în contradictoriu cu Primăria comunei D să se constate existența dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 21.831,74 aparținând filialei Reclamanta a motivat că în anul 1969 s-a înființat Direcția Județeană de Drumuri și Poduri care a asigurat administrarea, exploatarea, înreținerea, reparația și construirea drumurilor publice locale și a podurilor din județul D, având secții în D, P, G, După anul 1990, direcția s-a constituit în administrație județeană de drumuri, apoi în regie autonomă, ulterior în societate comercială, ca urmare a reorganizării regiei.
Prin decizia nr. 391/4.11.1972 s-a transmis o suprafață de 15.000 de teren de către Consiliul Popular al comunei D în administrarea definitivă a Direcției Județene de Drumuri și Poduri D, necesară funcționării șantierului D, suprafață de teren pentru care s-au plătit taxele și impozitele anuale și pe care s-a exercitat posesia cu bună-credință. În temeiul art. 1895-1898 cod civil și art. 111 Cod pr.civilă s-a solicitat admiterea acțiunii și constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 21.831,74 aparținând filialei
După declinarea dosarului la tribunal, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Consiliului Local al comunei D, în calitate de pârât în locul primăriei și a solicitat administrarea probei cu expertiză topografică pentru identificarea terenului aflat în folosința reclamantei. Această autoritate a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin.1 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu; acestea sunt titulare de drepturi și obligații ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor ce aparțin domeniului public și privat, în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice și juridice, în condițiile legii.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii reglementate de art. 1895 și 1898 Cod civil. Prin decizia Consiliului Popular al comunei D nr. 391/4.11.1972 s-a transmis reclamantei dreptul de adminsitrare pentru 15.000, dar pentru suprafața de teren de 6831,74, reclamanta nu posedă niciun titlu și ocupă terenul în mod abuziv. Pentru terenul încredințat spre administrare, care își are sorgintea în dreptul de proprietate, s-a susținut că dreptul comunei este inalienabil, imprescriptibil și insesizabil.
În ședința publică din data de 22 aprilie 2008, tribunalul a pus în discuția părților admisibilitatea acțiunii în constatare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, art. 111 Cod pr.civilă și cele referitoare la prescripția achizitivă, reglementată de art. 1895-1898 Cod civil, în contextul în care legiuitorul a prevăzut o cale specială pentru atestarea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în administrarea societăților comerciale.
Prin sentința nr. 638 din data de 22 aprilie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins acțiunea formulată de reclamanta - Drumuri și Poduri D - în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei D, jud. D, privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 21.831,74, aparținând filialei
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a constatat că potrivit art. 1 din nr.HG 834/1991, privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale, cu modificările ulterioare, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării obiectului lor de activitate, se determină de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organelor administrației publice locale de stat, de către autoritatea publică județeană. Potrivit art. 5 din hotărâre, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se eliberează de către organele prevăzute la art. 1, după caz; aceste certificate sunt supuse regimului de proprietate imobiliară.
Prin modificările aduse hotărârii prin nr.OG 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999 (art.32/2 alin.3) s-a consacrat posibilitatea ca aceste certificate de atestare a dreptului de proprietate să fie emise și ulterior privatizării, dispoziția fiind reluată și de art. 12 din Legea nr. 137/2002, cu suprafețele de teren astfel dobândite, urmând să se procedeze la majorarea capitalului social al societății respective. Instanța de fond a constatat că în anul 1998 reclamanta a inițiat procedura de atestare a dreptului de proprietate prin completarea procesului-verbal de vecinătate, însă nu a continuat procedura până la obținerea atestatului.
Întrucât pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care le-au avut în administrare, societățile comerciale, indiferent că acestea dețin sau nu capital de stat, legiuitorul a consființit o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, societatea comercială interesată trebuie să urmeze procedura specială, neavând deschisă calea dreptului comun, iar în măsura în care acest drept este contestat, partea interesată are deschis accesul la justitție prin acțiunea în contencios administrativ împotriva autorității care refuză eliberarea procesului-verbal de vecinătate sau certificatul de atestare a proprietății înseși.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovițaa declarat apel reclamanta - Drumuri și Poduri D -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului se susține că societatea apelantă deține în posesie terenul aparținând Filialei D încă de la înființarea acesteia în anul 1969, sub diferite denumiri: Direcția Județeană Drumuri, D, -. Acest teren nu a fost niciodată revendicat de unitate, iar societatea a dovedit că a fost posesor de bună-credință și bun platnic al taxelor și impozitelor pe teren (înscrisurile fila 8), din acest motiv solicitând pe calea acțiunii în constatare, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului în conformitate cu dispozițiile art. 111 Cod pr.civilă.
Apelanta critică sentința instanței de fond, apreciind că nu a fost cercetat fondul cauzei, instanța limitându-se la a prelua susținerea pârâtului potrivit căreia societatea ar fi încercat să intre în posesia terenului în conformitate cu prevederile nr.HG 834/1991, dar nu a reușit.
În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reținând neaplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 111 Cod pr.civilă. Apelanta precizează că a solicitat constatarea existenței dreptului său de proprietate din rațiuni de ordin financiar și având ca temei de fapt deținerea în posesie a terenului, dar și datorită faptului că acest teren era neproductiv, necesitând foarte mari intervenții materiale pentru a putea fi folosit pentru amplasarea instalațiilor.
Intimatul-pârât Consiliul Local al comunei Daf ormulat întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de apelantă, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că apelul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Din verificarea actelor dosarului, respectiv petitul acțiunii cu care reclamanta a investit instanța, rezultă că aceasta a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 21.831,74, invocând incidența dispozițiilor art. 111 Cod pr.civilă si art. 1895, 1898 Cod civil. Dar, având în vedere că reclamanta este o societate comercială cu capital de stat, art. 20 din legea nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, a prevăzut că bunurile din patrimoniul acestora trec în sunt proprietatea lor, iar ulterior
prin HG834/1991 s-a prevăzut o cale specială pentru atestarea dreptului de propietate asupra terenurilor aflate în administrarea acestor societăți.
Potrivit art.1 din HG834/1991 terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publică județeană.
Art. 5, 6, 7 din același act normativ respectiv HG834/1991 prevăd și procedura de urmat pentru atestarea dreptului de propietate asupra acestor terenuri și eliberarea certificatelor în acest sens.
Ca atare, societatea apelantă avea obligația ca pentru terenurile ce le poseda la data constiturii ca societate comerciala cu capital de stat să urmeze procedura specială prevăzută de HG834/1991, pe care de altfel a și început-o dar nu a definitivat-o pentru a intra în posesia certificatului de atestare a dreptului de proprietate, care potrivit art. 5 alin. 2 este supus regimului de publicitate imobiliară. Procedura dreptului comun de constatare a dreptului de propietate pe care a încercat reclamanta să o urmeze este inadmisibilă, așa cum a stabilit și instanța de fond.
Criticile apelantei în sensul că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului sunt neîntemeiate pe aspectul că atâta timp cât s-a constatat că o acțiune de constatare a dreptului de proprietate pe calea dreptului comun nu este admisibilă cât timp a avut la îndemână procedura specială prevăzută de HG834/1991 - soluție legală - era inutil a se analiza dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile impuse de art. 111 Cod pr. Civilă coroborat cu dispozițiile art. 1895, 1898 Cod civil, temei legal invocat de apelanta în susținerea acțiunii.
Ca atare, Curtea, reținând că sentința apelată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, în baza art. 296 Cod pr.civilă va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - Drumuri și Poduri D -, cu sediul în Târgoviște, str. -. -, nr. 1, jud. D împotriva sentinței nr. 638 din data de 22 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei D, jud. D.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
Președinte Judecător
- - - -
Operator date cu caracter personalGrefier
Număr notificare 3120 - -
Red. / - 4ex./ 18.02.2009
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Urlețeanu AlexandrinaJudecători:Urlețeanu Alexandrina, Nițu Teodor
