Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 14/A/2008
Ședința publică de la 01 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta Asociația " B" și de pârâtul împotriva Sentinței nr.753/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Se constată că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise atât din partea reclamantei apelante cât și din partea pârâtului apelant.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 ianuarie 2008, prin care s-a dispus amânarea pronunțării, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față;
Prin Sentința civilă nr. 753/CA/2007 a Tribunalului Albas -a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta "Asociația B" împotriva pârâtului și s-a dispus anularea declarației înscrise de pârât în registrul acționarilor SC R SA B privind transferul dreptului de proprietate de la reclamantă la pârât cu privire la pachetul de 33002 acțiuni și radierea din registrul acționarilor și Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașova mențiunii privind calitatea de acționar a pârâtului la SC R SA S-a respins în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că:
Pârâtul a considerat că petitele 2 și 3 ale acțiuni reclamantei au rămas fără obiect în condițiile în care la momentul actual calitatea de acționar nu se dobândește prin efectuarea mențiunilor respective în registrul acționarilor, ci prin tradițiunea acțiunilor la purtător.
Aceste susțineri nu pot determina lipsirea de obiect a acțiuni, pe de-o parte, datorită faptului că executarea hotărârii a SC " R" SA din data de 7.06.2006 (prin care a fost aprobată acțiunilor nominative dematerializate în acțiuni la purtător) a fost suspendată prin decizia civilă nr. 575/R/C/17.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosar nr-, până la soluționarea acțiunii în anulare ce formează obiectul dosarului nr-(în prezent suspendat). Pe de altă parte, chiar și în situația în care hotărârile în cauză s-ar fi aplicat, obiectul acțiunii ar fi actual datorită interesului reclamantei ca mențiunile existente în registrele publice (registrul acționarilor, registrul comerțului) să reflecte structura reală a acționariatului în contextul în care pârâtul figurează în aceste registre ca acționar majoritar.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că la data constituiri SC " R" SA, acționarul majoritar, respectiv Asociația B nu deținea fonduri financiare suficiente pentru a subscrie acțiunile ce îi reveneau din capitalul social, motiv pentru care s-a apelat la contractarea unui împrumut de la președintele de la acel moment, pârâtul.
Astfel, la data de 9.02.2004 Consiliul Director al Asociației a aprobat contractarea împrumutului în cauză, suma respectivă fiind vărsată ca aport al Asociației la capitalul social al SC " R" SA.
Potrivit art. 55 din Statutul Asociației contractarea de împrumuturi este de competența Adunării Generale a Asociației, consiliul director neavând atribuții proprii în acest sens și nici Adunarea Generală nu i-a delegat astfel de competențe.
În aceste împrejurări, potrivit dispozițiilor art. 948 Cod civil, lipsa consimțământului valabil exprimat al persoanei care se obligă constituie o cauză de nulitate, sancțiune care ar trebui să fie incidentă cu privire la contractul de împrumut încheiat între părți.
Însă, evenimentele survenite ulterior încheierii contractelor au demonstrat asanarea nulității relative, chiar dacă nu exista un act în care să menționeze expres intenția de a ratifica actul juridic anulabil. Astfel, în raportul de activitate al Asociației pe anul 2004 s-a precizat că "-asociația, cu acordul Consiliului Director, ia decizia de a contracta un împrumut de la domnul ", iar în procesul verbal al Adunării Generale a Asociaților din data de 15.06.2004 s-a stipulat că: " cu privire la contractul de împrumut, domnul a specificat că asociația a efectuat plata în termeni contractuali în 30 aprilie."
De asemenea în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1167 Cod civil, reclamanta, procedând la executarea voluntară a obligației de restituire a sumei împrumutate, așa cum rezultă din ordinul de plată emis de asociație la data de 30.04.2004 și ulterior, de oferta reală de plată urmată de consemnațiune.
Situația de fapt expusă anterior relevă faptul că reclamanta a asanat prin actele și faptele juridice ulterioare încheierii contractului de împrumut toate posibilele cauze de nulitate relativă pe care le-ar fi putut astfel invoca, fie prin confirmare tacită neechivocă, fie prin executarea voluntară a obligației sale.
Referitor la clauza conținută de art.3 din contract, care reprezintă un contract de garanție reală imobiliară, se constată că nu era necesară aprobarea a SC " R" SA, conform art.10 pct.1 din Actul constitutiv al societății, întrucât prin actul respectiv reclamanta nu a acceptat cesiunea acțiunilor, ci și-a asumat obligația de a încheia un act de dispoziție juridică, respectiv de cesiune în cazul în care nu-și executa obligația de restituire a sumei împrumutate. Așadar, contractul în cauză a dat naștere unei obligații de a face în sarcina reclamantei și nu unei obligații de a da, pârâtul având posibilitatea să solicite perfectarea cesiunii dacă reclamanta nu-i înapoia împrumutul.
Evident, perfectarea cesiunii implica aprobarea prealabilă a acestei operațiuni juridice de către în condițiile precizate de art.10 pct.1 din actul constitutiv, însă în cazul în care nu se solicita acordul acesteia, neregularitatea respectivă putea fi invocată doar de persoanele vătămate, respectiv de către ceilalți acționari, pentru protejarea intereselor cărora a fost instituită această prevedere în actul constitutiv.
În cazul în care reclamanta, în ipoteza în care nu restituia suma împrumutată, refuza să încheie cesiunea, în condițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 republicată, pârâtul putea să se adreseze instanței pentru a pronunța o hotărâre care să suplinească consimțământul reclamantei pentru realizarea cesiunii și să aibă ca efect obligației de a face în obligație de a da.
Pentru considerentele susmenționate, instanța a constatat că nu subzistă niciun motiv care să determine nulitatea relativă a contractului de garanție mobiliară.
În ce privește petitul 2 al acțiunii, reclamanta a învederat că declarația înscrisă de pârât în registrul acționarilor SC " R" SA, privind calitatea de acționar majoritar al acesteia este nelegală datorită faptului că asociația s-a încadrat în termenul de restituire stabilit prin contractul de împrumut.
Înscrisurile existente la dosarul cauzei dovedesc faptul că reclamanta și-a executat în mod benevol obligația de rambursare a împrumutului în scopul stingerii raportului obligațional și a liberării sale.
În concret, la data de 30.04.2004 reclamanta a luat legătura cu un reprezentant al pârâtului pentru a-i comunica numărul de cont în care urma să fie virată suma împrumutată. Urmare a acestui fapt, prin ordinul de plată emis la data de 30.04.2004 reclamanta a dispus virarea sumei împrumutate din contul său în cel indicat ca fiind al pârâtului. Banca destinatară a operațiunii de transfer, constatând că contul indicat de plătitor nu corespundea cu titularul (pârâtul ) a procedat la modificarea contului și a acceptat operațiunea de creditare a contului pârâtului.
În cazul plății prin monedă scripturală plata se consideră efectuată în momentul în care suma datorată a fost înscrisă de unitatea bancară în contul creditorului. Acest fapt este prevăzut și de art. 8 din Regulamentul BNR nr.8/1994, unde se stipulează că momentul acceptării unui ordin de plată de către o societate bancară destinatară este momentul în care a creditat contul beneficiarului.
Astfel se observă că reclamanta și-a executat obligația de restituire la data de 30.04.2004, respectând termenul scadent - 1.05.2004.
După data de 30.04.2004, respectiv la 5.05.2004, pârâtul a dispus returnarea sumei ca fiind "necuvenită", deoarece contul din documentul de plată nu corespundea cu simbolul contului său deschis la BCR
În aceeași zi reclamanta a reinițiat plata în contul corect al pârâtului, iar acesta a dispus restituirea, aceste fapte desfășurându-se până la data de 30.07.2004, când reclamanta a consemnat suma la CEC pe recipisă față de refuzul pârâtului de a accepta oferta reală de plată.
Considerentele prezentate anterior dovedesc reaua credință manifestată de pârât și dezvăluie intenția acestuia de a obține prin abuz proprietatea acțiunilor deținute de reclamantă, cu atât mai mult cu cât acesta nu susține că reclamanta nu a plătit în termen, ci doar că suma de bani datorată a fost virată într-un alt cont decât cel indicat.
În consecință, obligația de plată fiind executată la scadență, devin incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 99/1999 - Titlul VI, conform cărora garanția reală încetează odată cu îndeplinirea obligației garantate. Deci, dreptul de garanție reală asupra pachetului de 80% din acțiunile SC " R" SA stingându-se prin executarea obligației de plată, pârâtul a efectuat în mod nelegal, în registrul acționarilor, mențiunea privind dobândirea calității de acționar majoritar.
Argumentele prezentate pentru justificarea susținerilor privind nelegalitatea executării garanției de către pârât nu au mai fost analizate, datorită caracterului subsidiar al acestora, examinarea lor impunându-se numai dacă instanța ar fi constatat că Asociația B nu și-a executat la termen obligația de rambursare a împrumutului.
Ca atare, instanța a constatat că acțiunea precizată a reclamantei s-a dovedit a fi parțial întemeiată, sens în care o admite, dispunând anularea declarației înscrise de pârât în registrul acționarilor SC " R" SA privind transferul dreptului de proprietate de la Asociația B la asupra unui pachet de 33.002 acțiuni, și în consecință, radierea din registrul acționarilor și din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașova mențiunii ilegal făcute privind calitatea de acționar a pârâtului la SC " R" SA.
Față de dispozițiile art.274 Cod pr.civilă. și poziția exprimată de reclamantă prin concluzii scrise depuse la data de 21.05.2004 instanța a luat act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată în cadrul acestui proces.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâtul.
Reclamanta a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de anulare a contractului de împrumut și a contractului de garanție reală mobiliară, încheiate între părți.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că lipsește consimțământul său la încheierea acestor contracte, întrucât au fost semnate de o persoană care nu avea competențe în acest sens, s-au încheiat fără aprobarea adunării generale a reclamantei și nu sunt semnate de președintele și directorul executiv sau înlocuitorii acestuia desemnați potrivit statutului reclamantei. Plata sumei de 165.000 lei în contul pârâtului nu reprezintă o restituire a împrumutului, ci o restituire a unei sume avansate de pârât în lipsa unui titlu valabil.
În drept s-au invocat dispozițiile art.35, alin. 1și 2 din Decretul nr. 31/1954.
Apelul reclamantei a fost legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Pârâtul în apelul său a solicitat modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii în întregime a cererii reclamantei.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că instanța de fond s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv a dat mai mult decât s-a cerut, atunci când a admis petitele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată. Pârâtul a arătat că în urma precizărilor cererii de chemare în judecată a reclamantei și a renunțării la judecată din data de 6.10.2004, instanța de fond nu mai putea verifica valabilitatea restituirii împrumutului. Capetele de cerere admise au rămas fără obiect, întrucât acțiunile emise de SC " R" SA B s-au transformat din acțiuni nominative în acțiuni la purtător. acțiunilor nominative în acțiuni la purtător nu a fost suspendată, întrucât Decizia civilă nr. 575/R/C/2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașova fost anulată la data de 17.01.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca efect al strămutării judecării cauzei la Curtea de Apel Pitești, conform art.40, alin.5 Cod pr.civilă. Plata făcută de reclamantă nu este valabilă, culpa revenindu-i exclusiv reclamantei. Plata a fost făcută de reclamantă într-un cont greșit la 30.04.2004. Suma a fost restituită la data de 5.05.2004, când s-a constatat neconcordanța între contul trecut în ordinul de plată dat de reclamantă și înregistrarea contabilă făcută la BCR - Sucursala Reclamanta a și repetat plata, însă pârâtul a restituit suma, ca nedatorată. Reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul a indus-o în eroare cu privire la cont. Pentru a fi acceptată, plata trebuie să fie valabilă. Plata nu este valabilă, întrucât ordinul de plată nu conținea toate mențiunile obligatorii, în speță numărul contului, beneficiarul. Dacă transferul nu este finalizat, banca e obligată să returneze suma primită.
Încercările de returnare a împrumutului după 3.05.2004 sunt lipsite de relevanță întrucât pârâtul a executat garanția asupra acțiunilor proprietatea reclamantei. Creanța s-a stins prin executare silită. Pârâtul a mai motivat apelul prin aceea că acțiunea reclamantei fiind una evaluabilă în bani, conform art.6, alin.1, lit.b, din Ordinul nr.760/C/1999 emis în aplicarea Legii nr.146/1997 se impunea achitarea taxei judiciare de timbru, raportat la valoarea acțiunilor. Cum acțiunea nu a fost legal timbrată se impunea obligarea reclamantei la plata taxei judiciare de timbru. Pârâtul a mai solicitat să se respingă cele două capete de cerere vizând anularea mențiunilor din registrul acționarilor și registrul comerțului - drept premature. Invocând caracterul evaluabil în bani al capetelor 2 și 3 de cerere pârâtul a susținut că reclamanta era obligată să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă, în conformitate cu dispozițiile art.720 indice 1 - 720 indice 6 Cod pr.civilă. Cum reclamanta nu a îndeplinit această procedură, acțiunea acesteia trebuia respinsă pe cale de excepție, ca fiind prematură. Pârâtul a mai arătat că instanța de fond a încălcat și dispozițiile art.105 Cod pr.civilă, întemeindu-și convingerea pe acte care nu au fost comunicate pârâtului. Pârâtul nu contestă că avea cunoștințe despre decizia civilă nr.575/R/C/2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, ci susține că nu a putut produce contraprobă, că această hotărâre a fost anulată la 17.01.2007 de Înalta Curte de casației și Justiție ca efect a strămutării cauzei la Curtea de Apel Pitești. Pârâtul a solicitat și suspendarea executării hotărârii apelate, însă nu și-a mai susținut această cerere în fața instanței de apel, așa cum rezultă din dezbaterile ședinței publice din 25.01.2008.
Apelul pârâtului a fost legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Verificând apelurile reclamantei și pârâtului prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 295 Cod pr.civilă, Curtea de Apel constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la apelul reclamantei, Curtea de Apel constată că acesta vizează doar respingerea de către instanța de fond a capătului de cerere privind anularea contractului de împrumut și de garanție reală mobiliară încheiat între părți.
Curtea de Apel constată că în mod corect instanța de fond a reținut valabilitatea contractului respectiv încheiat la 9.02.2004, ca urmare a aprobării împrumutului de către pârât în calitate de creditor și reclamanta în calitate de debitoare, reprezentată de consiliul director ( fila 64 dos.nr.2083/COM/2004 al Tribunalului Brașov ). Pârâtul a împrumutat efectiv reclamantei suma de - lei, iar reclamanta a vărsat această sumă la 10.02.2004 în contul de capital social al SC R SA B (fila 66, același dosar). Împrumutul a fost garantat cu un număr de 33002 acțiuni, pe care reclamanta le deținea la SC R Garanția a și fost înscrisă la 12.02.2004 în arhiva electronică de garanții reale mobiliare la avizarea Camerei de Comerț și Industrie B (filele 67 - 70, dosar menționat).
Reclamanta a invocat lipsa consimțământului său la încheierea contractului de împrumut, arătând că atribuția de a încheia astfel de contract nu revenea consiliului director. Împrumutul trebuia aprobat de adunarea generală a reclamantei. Susținerea reclamantei este nefondată. Reclamanta avea posibilitatea de a solicita anularea hotărârii consiliului director din 9.02.2004, în conformitate cu dispozițiile art. 25 raportat la art.23 din nr.OG26/2000, însă nu a făcut dovada că ar fi făcut vreun demers în acest sens. În aceste condiții, hotărârea consiliului director al reclamantei din 9.02.2004 se bucură de prezumția de valabilitate.
Consiliul director al reclamantei avea potrivit art. 42 lit.f din statut ( filele 81, 82 din dosarul menționat) atribuția de a încheia acte juridice în numele și pe seama societății. Nu este condiționată validitatea acestor acte de aprobare în adunarea generală. Constatăm că prin hotărârea din 9.02.2004 s-a acceptat încheierea contractului de împrumut cu garanția reală mobiliară asupra 80 % din acțiuni. Practic, de la acel moment, prin aprobarea în unanimitate a ofertei de împrumut s-a realizat acordul de voință între părți. Susținerea reclamantei potrivit căreia nu a existat un contract de împrumut valabil încheiat este contrazisă și de conduita acesteia ulterior datei de 9.02.2004. Reclamanta a folosit banii pentru a vărsa cota sa de capital social la 10.02.2004. Dacă ar fi constatat că suma ar fi intrat în contul său din eroare, ar fi trebuit să o restituie din acel moment și nu să o folosească. Reclamanta s-a folosit de bani și abia la 30.04.2004 a restituit suma pârâtului, întrucât scadența acestuia era la 1.05.2004. Relevantă este împrejurarea că, deși nu se afla pe ordine de zi a adunării generale a reclamantei din 15.06.2004 un punct vizând împrumutul, conducerea reclamantei, în speță numitul face referire la contractul de împrumut, afirmând că "Asociația a efectuat plata în termenii contractuali,în 30.04.2004. " (filele 109,110, dos. Tribunalul Brașov ). Este relevant că această afirmație s-a făcut după declanșarea neînțelegerilor dintre părți, ca urmare a restituirii de către pârât a sumei virate de reclamantă la 30.04.2004. Curtea de Apel constată că susținerea reclamantei privind lipsa consimțământului la încheierea contractului de împrumut cu garanție reală mobiliară din 9.02.2004 este nefondată. Așa cum am arătat, chiar dacă în contract nu s-a trecut data, este evident că data încheierii acestui contract este 9.02.2004, iar acordul a fost exprimat atât de vicepreședinți, cât și de directorul executiv întruniți în consiliul director.
Față de cele reținute, constatăm că în urma verificării apelului reclamantei, acesta apare ca nefondat, urmând ca în temeiul art. 296 Cod pr.civilă să fie respins ca atare.
Cu privire la apelul pârâtului, Curtea de Apel reține:
Primul motiv de apel vizează împrejurarea că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, întrucât în motivarea admiterii parțiale a acțiunii reclamanta s-a întemeiat pe cererea de constatare a valabilității plății prin ordin de plată, la care reclamanta a renunțat în mod expres.
Faptul că reclamanta și-a precizat acțiunea succesiv la 15.09.2004 și 6.10.2004 și a renunțat la soluționarea cererii în constatarea dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni în litigiu nu împiedică instanța să verifice întrutotul starea de fapt și toate apărările părților, relevante în soluționarea capetelor de cerere cu care instanța a rămas sesizată. Împrejurarea că în susținerea capătului de cerere în constatare la care s-a renunțat s-a invocat restituirea împrumutului nu împiedică instanța să verifice această susținere, care a fost invocată și în motivarea capătului de cerere privind anularea declarației înscrise de pârât în registrul acționarilor pârâtei SC R SA De altfel, instanța era obligată să verifice aceste aspecte, având în vedere că mențiunea transferului de proprietate asupra acțiunilor în registrul acționarilor pârâtei SC R SA B s-a făcut în temeiul contractului de garanție reală mobiliară și art.17 din textul 6 al Legii 99/1999, ca urmare a executării garanției pentru neachitarea împrumutului la scadență ( fila 29,dos. Tribunalul Brașov ). Pârâtul face confuzie între petitul cererii la care s-a renunțat și motivul invocat în cerere, care în mod legal a fost verificat, având legătură cu soluționarea capătului 2 al cererii.
Curtea de Apel va verifica în continuare motivele de apel care vizează excepția insuficienței timbrării a cererii reclamantei și a neîndeplinirii procedurii concilierii directe de către reclamantă în conformitate cu dispozițiile art.720 indice 1 - 720 indice 6 Cod procedură civilă.
Cele două motive vor fi verificate împreună, întrucât în susținerea lor pârâtul invocă împrejurarea că cele două capete de cerere privind anularea mențiunilor în registrul acționarilor SC R SA B și în registrul comerțului sunt evaluabile în bani.
Curtea de Apel constată că, prin anularea mențiunilor respective, pârâtul nu intră în mod automat în posesia acțiunilor sale întrucât acestea au fost transformate între timp în acțiuni la purtător. Reclamanta justifică un interes în anularea mențiunilor tocmai pentru a proceda la continuarea demersurilor în vederea recuperării dreptului său asupra acțiunilor. În aceste condiții, Curtea de Apel constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că cele două capete de cerere nu sunt evaluabile în bani, astfel că nu se impunea timbrarea la valoare a acțiunii și îndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzută de art.720 indice 1 - 720 indice 6 Cod pr.civilă.
Pârâtul a mai invocat în apel nevalabilitatea plății făcute de reclamantă la 30.04.2004 din culpa exclusivă a reclamantei. Pârâtul susține că plata făcută de reclamantă la 30.04.2004 nu îndeplinește condițiile pentru a fi valabilă. Reclamanta a indicat un cont greșit care să fie creditat, cont care nu aparținea pârâtului. Prin indicarea greșită a contului ordinul de plată nu ar fi valabil. Susținerile pârâtului sunt nefondate. Indicarea greșită a numărului contului în ordinul de plată nu echivalează cu lipsa numărului de cont. Eroarea privind numărul contului ar fi putut fi invocat dacă, datorită ei, ordinul de plată nu ar fi putut fi executat, în conformitate cu art.7 pct.3 al Regulamentului 8 / 1994 al BNR, modificat prin circulara 33/2002.
În speță, chiar dacă reclamanta a indicat ca plata să se facă în contul 2511.2 - 20878.241/ROL,BCR Sucursala B, constatând că acest cont nu aparține pârâtului, a cerut detalii suplimentare BCR - Sucursala, care a confirmat telefonic că beneficiarul sumei este pârâtul. BCR, sucursala județeană Bai dentificat corect contul pârâtului ca fiind contul 2511.2 - 20866.24/ ROL și a creditat acest cont cu suma de - lei (fila 93,1, dosarul Tribunalului Brașov ). Este evident că eroarea de indicare a contului a fost îndreptată datorită diligențelor băncii, iar ordinul de plată a fost executat, în acest fel acoperindu-se orice viciu al ordinului de plată. Suma reprezentând împrumutul restituit a intrat în patrimoniul pârâtului la 30.04.2004, în jurul orelor 16,30. Din acest moment pârâtul putea să dispună de suma cu care a fost creditat contul său. Edificatoare este și adresa emisă de BCR, sucursala județeană B (fila 72 același dosar al Tribunalului Brașov ) din care rezultă că banca a procedat la modificarea contului și a acceptat operațiunea de creditare a contului pârâtului. Din momentul în care suma împrumutată a intrat în contul pârâtului, doar acesta putea dispune de ea. De altfel, așa cum rezultă din adresa emisă de BCR (fila 93) și nota contabilă (fila 94, dosarul Tribunalului Brașov ) pârâtul în calitate de solicitant, a dispus restituirea sumei ca fiind necuvenită, la data de 5.05.2004.
Curtea de Apel constată că plata făcută de reclamantă la 30.04.2004 în contul pârâtului este valabilă în ce privește restituirea împrumutului. Plata s-a făcut creditorului pârât prin intermediul BCR, sucursala B, cu respectarea dispozițiilor art.1096 Cod civil, fiind liberatoare pentru reclamantă în ce privește obligația prevăzută de art.1584 Cod civil.
Întrucât s-a constatat că plata a fost valabil făcută, Curtea de Apel apreciază că în conformitate cu dispozițiile art.27, titlul VI din Legea nr.99/1999, la momentul restituirii împrumutului, a încetat și existența garanției reale mobiliare asupra acțiunilor. Din acest moment pârâtul nu mai putea executa garanția.
Un alt motiv de apel invocat de pârât a fost acela că anularea mențiunilor în registrul acționarilor și registrul comerțului a rămas fără obiect ca urmare a transformării acțiunilor din acțiuni nominative în acțiuni la purtător. Nici acest motiv de apel nu este întemeiat, întrucât mențiunea făcută ca urmare a executării garanției, are existență de sine stătătoare și se întemeiază, așa cum am arătat, pe aprecierea pârâtului că reclamanta nu a restituit împrumutul, astfel că se impunea executarea garanțiilor.
Ca o consecință a faptului că, în urma verificării motivelor de apel invocate de pârât, Curtea de Apel a constatat că, în mod corect, instanța de fond a apreciat valabilitatea restituirii împrumutului, cu consecința încetării garanției, temeiul pentru care pârâtul a operat transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor în registrul acționarilor SC R SA B nu subzistă. Se impune astfel înlăturarea mențiunii făcute pe acest temei. Mențiunile din registrul acționarilor și registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov referitoare la transferul de proprietate asupra acțiunilor de la reclamantă la pârât există, astfel că nu se poate aprecia că cererile de anulare a declarației pârâtului și de radiere a mențiunilor din cele două registre sunt fără obiect.
Este nefondată și susținerea pârâtului potrivit căreia anularea și radierea mențiunilor ar conduce la anularea actelor ulterioare cu privire la SC R SA Instanța de fond nu a dispus anularea altor acte și hotărâri ale SC R SA B, astfel că pârâtul nu justifică un interes a cărui încălcare să impună anularea sentinței atacate, datorită necomunicării de către instanța de fond a copiilor actelor depuse de reclamantă în termenul de pronunțare. De altfel, din verificarea dosarului Tribunalului Alba rezultă că nu au fost depuse acte noi în termenul de pronunțare. Reclamanta a invocat în concluziile scrise ( fila 44,2), decizia nr.575/R/C/2006 a Curții de Apel Brașov. Pârâtul a învederat Curții de Apel că are cunoștință despre această decizie, dar nu s-a putut apăra, cauza nefiind repusă pe rol. Este de reținut că prin decizia nr.575/R/C/2006 a Curții de Apel Brașov, s-a menținut suspendarea executării hotărârii SC R SA din 7.06.2006, prin care au fost transformate acțiunile nominative în acțiuni la purtător. Într-adevăr, hotărârea respectivă este anulată în temeiul dispozițiilor art.40 alin.5 Cod pr.civilă, ca urmare a strămutării judecării cauzei la Curtea de Apel Pitești. În fața Curții de Apel Pitești reclamanta Camera de Comerț Industrie și Agricultură B, care solicitase suspendarea hotărârii menționate, a renunțat la drept, astfel că nu mai subzistă suspendarea acestei hotărâri. Instanța de fond nu-și întemeiază însă motivarea pe decizia nr.575/R/C/2006, aceasta nefiind menționată în cuprinsul sentinței atacate, astfel că nu se impune anularea sentinței atacate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.105 Cod pr.civilă.
Față de considerentele expuse, Curtea de Apel apreciază că și apelul pârâtului este nefondat, impunându-se respingerea acestuia.
Curtea de Apel urmează ca în temeiul art.296 Cod pr.civilă să respingă drept nefondate atât apelul reclamantei, cât și apelul pârâtului și să mențină în tot sentința atacată ca fiind la adăpost de criticile părților.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamanta Asociația " B" și de pârâtul împotriva Sentinței nr.753/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința din 1.02.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./4.03.2008
Ex.- 4
Jud.fond.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
