Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Încheierea 145/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
INCHEIEREA CIVILĂ NR. 145/2008
Ședința publică de la 16 Iulie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare cererea de suspendare formulată de către apelanta SC SRL în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G din cadrul Baroului M, care depune delegație de reprezentare la dosar, în reprezentarea intereselor apelantei și avocat din cadrul Baroului M, în reprezentarea intereselor intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul apelantei depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbrul judiciar de 0,30 lei, aspect față de care instanța constată că la acest termen cererea de suspendare este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 9 iulie s-a înregistrat o cerere de comunicare a cererii de suspendare, astfel încât aceasta a fost transmisă prin fax intimatului.
Reprezentantul apelantei depune la dosarul cauzei o recipisă de consemnare a cauțiunii în sumă de 1.000 lei, în original și în copie.
Curtea dispune depunerea originalului recipisei de consemnare la registrul de valori al instanței.
Reprezentanta intimatului confirmă faptul că i-a fost comunicată cererea de suspendare formulată în cadrul motivelor de apel, cu o zi înainte și depune la dosarul cauzei o întâmpinare față de această cerere de suspendare, întâmpinare pe care o comunică și reprezentantului apelantei.
Reprezentantul apelantei depune la dosar fotografii ale spațiului închiriat prin care dorește să dovedească amenajările pe care le-au făcut cu privire la acest spațiu.
Reprezentanta intimatului, după vizualizarea fotografiilor, confirmă faptul că aceste fotografii sunt din interiorul și grădina restaurantului în litigiu.
La întrebarea instanței, reprezentantul apelantei invederează faptul că aceasta este unica locație în care își desfășoară activitatea comercială apelanta și, în măsura în care s-ar dispune evacuarea lor din acest spațiu, societatea ar intra automat în incapacitate de plată. Mai arată că această unitatea are mai multe persoane angajate și depune la dosar un stat de plată pentru dovedirea acestui aspect.
Cu privire la cererea de suspendare, reprezentantul apelantei și reprezentanta intimatului invederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea cererii de suspendare.
Reprezentantul apelantei solicită instanței admiterea cererii de suspendare și apreciază că această cerere este întemeiată, având în vedere faptul că măsura evacuării din spațiul închiriat, înainte de a avea o soluție definitivă în cauză, ar determina practic intrarea societății în incapacitate de plată, mai mult având în vedere specificitatea activității desfășurate în acest spațiu, respectiv în acest spațiu funcționează un restaurant în care se organizează diferite evenimente planificate pe o perioadă mai îndelungată, ( nunți, botezuri etc.), evacuarea din acest spațiu ar perturba semnificativ activitatea societății apelante. Totodată, mai arată că la data închirierii acestui imobil acesta era într-o stare de degradare accentuată, fiind nevoie de lucrări de reparații și amenajări substanțiale, lucrări, care așa cum se poate observa din fotografiile depuse la acest termen, au fost făcute deja, costurile acestora fiind suportate exclusiv de apelantă. Mai arată faptul că imobilul este dotat cu mai multe bunuri mobile, foarte valoroase, opere de artă, imobilul fiind catalogat ca fiind monument istoric și orice modificare adusă acestuia se realizează cu acordul expres al autorităților competente.
Reprezentanta intimatului solicită instanței respingerea cererii de suspendare ca fiind nefondată întrucât, deși cererea nu este întemeiată în drept, consideră că aceasta nu putea fi formulată decât în temeiul art. 280.pr.civ. Mai arată că, în opinia sa, cererea de suspendare și motivele invocate de către apelantă nu pot constitui un temei pentru a dispune suspendarea, în continuare, a executării hotărârii ce constituie titlu executoriu. Susținerile și motivările aduse cererii de suspendare nu pot fi probate și ele vor produce aceleași consecințe și la acest moment, dar și la momentul soluționării apelului. Mai precizează faptul că apelanta și-a asumat riscul rezilierii de drept a contractului de închiriere atunci când l-a semnat, când a semnat clauza potrivit căreia "proprietarul este îndreptățit să denunțe unilateral contractul de închiriere, cu o perioadă de notificare, care se face cu cel puțin 90 de zile înainte". Apelanta nu și-a executat obligațiile asumate prin contract, anexele acestuia și actele adiționale, referitoare la termenele și finalizarea unor lucrări și după mai multe discuții între cei doi administratori, proprietarul s-a văzut nevoit să îi notifice. Această notificare s-a făcut în data de 19.01.2007 când s-a stabilit că la data de 22.04.2007 contractul de închiriere își încetează efectele, ca urmare a pactului comisoriu, iar proprietarul i-a cerut chiriașului să elibereze spațiul. Din data de 22.04.2007 și până în prezent spațiul este folosit fără un titlu locativ. Apreciază că de la acea dată chiriașul putea să-și ia măsuri și să nu ajungă în situația de a fi executat silit. Mai arată că, în opinia sa, dacă apelanta nu ar abuza de drepturile sale procesuale astăzi hotărârea instanței de fond ar fi fost pusă în executare, și face trimitere la contestația la executare formulată de apelantă și înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare sub nr-, a cărei copii o depune la dosar. arată că apelanta, în opinia sa, dă dovadă de rea credință și urmărește tergiversarea soluționării cauzei.
instanței și împrejurarea că cel prejudiciat prin admiterea cererii ar fi reclamantul, întrucât nu s-au efectuat lucrările de consolidare necesare, imobilul fiind în pericol de prăbușire. Mai mult, nu există autorizație, în spațiu izbucnind un incendiu, împrejurare ce se poate repeta.
La întrebarea instanței, legată de actele prin care se face dovada acestor ultime susțineri, reprezentanta reclamantului arată că se referă la procesul verbal de inspecție întocmit de către și la cel din cuprinsul căruia rezultă că nu există autorizație, acte care au fost depuse la fond.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 661 din data de 14.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul, constatându-se că, la data de 22.04.2007, a intervenit rezilierea de drept a contractului de închiriere încheiat cu pârâta B M la 01.11.2004, a anexelor 1 și 2 la contract și a actelor adiționale.
De asemenea, s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în B M, P-ța -, nr. 16, înscris în nr. 1.357 B
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că între cele două părți s-a încheiat contractul de închiriere având ca obiect imobilul identificat mai sus, pârâta obligându-se ca, pe lângă plata unei chirii lunare, să efectueze și lucrări de renovare ale spațiului, expres individualizate în anexa 1 și 2 la contract.
Au fost stabilite și termene ferme de finalizare a acestor lucrări, fiind inserat și un pact comisoriu, apreciat de către prima instanță ca fiind de grad 3, conform căruia, în cazul în care una dintre părți nu-și execută obligațiile, contractul se consideră rezolvit de drept, prevăzându-se și că denunțarea unilaterală a contractului din partea proprietarului se va putea face cu o perioadă de notificare de 90 de zile.
Or, în condițiile în care lucrările efectuate de pârâtă s-au executat fără expertiză, fără proiect și fără autorizație, nerespectându-se nici termenul stabilit pentru închiderea terasei exterioare, la data de 19.01.2007, reclamantul a comunicat pârâtei două notificări prin care i-a adus la cunoștință faptul că actul încheiat este reziliat începând cu data de 22.04.2007.
Prima instanță a făcut aplicarea pactului comisoriu de grad 3, pronunțându-se conform dispozitivului mai sus enunțat.
Pârâta a înregistrat apel împotriva acestei hotărâri, prin intermediul căruia a solicitat și suspendarea executării sale până la soluționarea căii de atac.
În susținerea acestei cereri, s-a relevat că punerea în executare a măsurii de evacuare, înainte de pronunțarea în cauză a unei soluții definitive, este în măsură să îi aducă grave prejudicii. Astfel, spațiul în discuție este unicul în care pârâta își desfășoară activitatea comercială, acesta având destinația de restaurant, iar evacuarea sa ar determina intrarea în incapacitate de plăți și, în ultimă instanță, în faliment.
S-a mai relevat că, la data închirierii imobilului, acesta era într-o stare de degradare accentuată, motiv pentru care a fost obligată să execute lucrări de reparații și amenajări substanțiale, cu eforturi financiare considerabile. Restaurantul care este administrat de către pârâtă este unul modern, dotat cu aparatură de ultimă generație, precum și cu opere de artă valoroase, iar orice modificare adusă imobilului trebuie făcută doar cu acordul expres al autorității competente, dat fiind faptul că este vorba despre un monument istoric.
S-a mai arătat că reclamantul a formulat cerere de executare silită a sentinței fondului, termenul de evacuare fiind stabilit pentru data de 19.06.2008.
Dacă pârâta ar da curs somației comunicate de către executor, acest lucru ar însemna și că cei 14 angajați ai pârâtei și-ar pierde locurile de muncă.
Prin întâmpinare, reclamantul s-a opus admiterii cererii, relevând faptul că sentința atacată nu a fost pusă în executare până la acest moment, întrucât pârâta a formulat contestație la executare, în cadrul căreia s-a dispus și suspendarea executării.
S-a subliniat că, în situația admiterii cererii, cel prejudiciat ar fi reclamantul, iar nu pârâta, având în vedere contextul derulării raporturilor contractuale dintre cele două părți.
Astfel, în contractul de închiriere s-a stabilit o chirie modică, raportat la suprafața închiriată, de 500 euro/lună, care nu a fost achitată decât de la momentul la care restaurantul a început să funcționeze.
Acest cuantum se justifică prin prisma faptului că s-a prevăzut obligația pârâtei de a efectua lucrările de renovare și amenajare expres menționate în anexele contractului, despre care nu se contestă că sunt de amploare.
Cu toate că o parte a acestora a fost executată de către pârâtă, ceea ce se impută locatarei este nerespectarea termenului de închidere al terasei exterioare, precum și neexecutarea lucrărilor de consolidare la etajul imobilului, acesta fiind în pericol iminent de prăbușire.
Din această perspectivă, cel prejudiciat prin suspendarea executării hotărârii ar fi reclamantul, cu atât mai mult cu cât pârâta nu are intenția de a continua lucrările de consolidare și amenajare care sunt imperios necesare, sistând și plata chiriei, la momentul la care a fost introdusă acțiunea.
În aceste circumstanțe, cauțiunea de 1.000 lei care a fost fixată de către instanță nu este suficientă nici măcar pentru a acoperi prejudiciul cauzat prin neplata chiriei.
Mai mult, în temeiul pactului comisoriu, contractul și-a încetat efectele încă din data de 22.04.2007, astfel încât a permite pârâtei să folosească în continuare spațiul, ar reprezenta o gravă încălcare a drepturilor proprietarului.
Analizând cererea formulată din prisma motivelor invocate, Curtea a apreciat-o ca fiind fondată din următoarele considerente.
Pârâta a solicitat suspendarea executării vremelnice a sentinței Tribunalului Maramureș, relevând faptul că este prejudiciată prin punerea în executare a măsurii de evacuare, înainte de obținerea unei soluții definitive.
După cum corect a relevat reprezentanta reclamantului, în cazul unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 280.pr.civ. ceea ce trebuie să analizeze instanța este situația părților, prin prisma prejudiciului ce le-ar fi cauzat în situația punerii în executare a titlului executoriu, înainte de soluționarea apelului.
În această fază procesuală, nu se procedează, nici măcar pe cale incidentală, la analiza legalității sau temeiniciei sentinței fondului, acestea fiind premisele de la care pornește Curtea în analiza prezentei cereri.
Astfel, reclamantul nu a contestat faptul că au fost executate lucrări semnificative la o parte a imobilului în litigiu de către o pârâtă, că aceasta administrează un restaurant care a fost dotat cu bunuri mobile de valoare, însă a învederat că etajul imobilului este în pericol de prăbușire ca urmare a intervențiilor constructive de până în prezent și a neexecutării lucrărilor de consolidare necesare, nefiind închisă nici terasa exterioară.
De asemenea, s-a făcut referire la faptul că chiria nu a mai fost achitată începând cu luna decembrie 2007.
Analizând situația celor două părți, Curtea apreciază că pârâtei i s-ar crea prejudicii mai mari prin punerea în executare a sentinței fondului, care ar putea duce, în ultimă instanță, la o situație ireversibilă, respectiv insolvența acesteia.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare că este singura locație în care societatea desfășoară activitatea sa comercială, că a investit sume considerabile de bani în lucrările de amenajare, măsura evacuării ducând și la disponibilizarea unui număr de 14 angajați.
Din această perspectivă, orice prejudiciu invocat de către reclamant nu poate avea decât o natură materială, repararea lui fiind posibilă prin plata unor despăgubiri, ce vor fi stabilite, în lipsa acordului părților, de către instanță.
Astfel, neplata chiriei nu poate fi reținută de către instanță în prezentul cadru procesual, întrucât nu a făcut nici obiectul analizei primei instanțe, iar reclamantul nu a solicitat prin acțiunea introductivă și plata unor sume care să reprezinte contraechivalentul folosinței imobilului. În consecință, nu are relevanță împrejurarea că suma de 1.000 lei, fixată de către instanță în baza disp. art. 7231alin. 2 teza finală pr.civ. nu este suficientă nici măcar pentru plata chiriei lunare.
În al doilea rând, s-a invocat pericolul iminent de prăbușire a etajului imobilului, datorat atitudinii pârâtei, însă aceste aspecte nu au fost dovedite nici prin actele dosarului de fond și nici prin cele invocate de către părți la termenul de astăzi.
Mai mult, s-au depus de către pârâtă o serie de planșe fotografice care relevă faptul că spațiul folosit cu destinația de restaurant este amenajat corespunzător, lucrările având o valoare considerabilă, neexistând nici un indiciu al pericolului iminent de surpare a etajului imobilului.
Pentru a dovedi aceste susțineri, reprezentanta reclamantului a făcut trimitere la procesul-verbal încheiat de către, însă conținutul acestuia rezultă dor că lucrările executate de către pârâtă nu au la bază un proiect, memoriu și autorizație de construire, nefăcându-se referire la alte aspecte.
De asemenea, nu poate fi reținută nici împrejurarea că, la un moment dat, în incinta restaurantului a izbucnit un incendiu, întrucât pârâta a relevat că acesta s-a datorat defectării unui aparat electric, neexistând nici o probă pertinentă care să combată aceste susțineri.
Faptul că pârâta nu a obținut autorizația nu poate constitui, în sine, un motiv de respingere a cererii, întrucât instanța apreciază că, date fiind investițiile făcute de către aceasta, este și în interesul său să exploateze spațiul în condiții de siguranță care să permită prevenirea unor incendii.
De reținut este și faptul că prima instanță a analizat atitudinea culpabilă a pârâtei prin prisma conținutului celor două notificări expediate de către reclamant la data de 19.01.2007, iar în conținutul acestora nu se face nici o referire la iminența surpării etajului imobilului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că se impune admiterea cererii, fiind oportună menținerea stării de fapt actuale, până la pronunțarea unei soluții definitive în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite cererea formulată de către apelanta B- și în consecință:
Dispune suspendarea executării vremelnice a sentinței civile nr. 661 din 14 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, până la soluționarea apelului declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./5 ex./17.07.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș
