Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 147/2008
Ședința publică din 01 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- împotriva sentinței civile nr. 1535 din 19 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimatul-pârât SC SRL, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a constatat lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 461,50 lei și timbru judiciar in valoare de 5 lei
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, în data de 29 august s-a înregistrat la dosarun înscrisla care a anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru apelul promovat în cauză (11-13).
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând, reține că,
Prin sentința comercială nr. 1.535, pronunțată la data de 19 iunie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj au fost respinse petitele 1 și 2 ale cererii de chemare în judecată, ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității față de aceste petite. Totodată, a fost respinsă prima parte a petitului 3 al cererii de chemare în judecată, respectiv s-a dispus încetarea locațiunii tacite prin denunțare unilaterală, ca urmare a admiterii excepției lipsei de interes față de acesta.
Prin aceeași hotărâre a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, împotriva pârâtei C-N și, în consecință:
S-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață de 44,48 mp situat în C-N, nr. 14 și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 26.668,49 lei, reprezentând chirie aferentă perioadei 01.05.2004 - 28.02.2006 și rata inflației aferentă aceleiași perioade precum și dobânda legală aferentă plăților efectuate cu întârziere și chiriei restante, în cuantum de 3.561,72 lei, pentru perioada august 2002 - februarie 2006.
De asemenea, pârâta a fost obligată la plata dobânzii legale în materie comercială, aplicabilă asupra debitului principal, de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a acestuia și au fost respinse restul pretențiilor solicitate de reclamant.
În final, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în cuantum de 4.133,60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, proporțional cu admiterea acțiunii și onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul, pe baza probatoriului administrat în cauză, a reținut următoarele:
La data de 15.05.2001 între părți s-a încheiat contractul de asociere nr. 213 având ca obiect spațiul situat în C-N, nr. 14, respectiv spațiu alcătuit din 4 încăperi în suprafață de 44,48 mp, din care 2 încăperi în suprafață de 32,14 mp ca suprafață locativă principală necesară desfășurării activității de bază - casa de amanet și 2 încăperi în suprafață de 12,34 mp ca dependințe, durata contractului fiind de 5 ani, calculată de la data de 04.05.1002, cota de asociere fiind stabilită la suma de 7.000.000 lei/lună, indexabilă cu rata inflației, plătibilă până la data de 10 fiecărei luni, fiind stabilită prin nr. 158/03.05.2001, contract recalificat de instanța de control judiciar, în contract de închiriere.
La data expirării contractului, respectiv 03.05.2006, locațiunea a continuat în temeiul tacitei relocațiuni, iar prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat constatarea încetării locațiunii, cu consecința evacuării pârâtei din spațiu și obligarea la plata chiriei restante, a penalităților și dobânzilor.
Față de probațiunea astfel administrată, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei de interes față de prima parte a petitului 3 din cererea de chemare în judecată, iar față de petitele 1 și 2 fost invocată excepția inadmisibilității raportat la disp. art. 111.pr.civ. excepții ce au fost soluționate în ședința publică din 19.06.2008.
Ca atare, instanța apreciind că, raportat la dispozițiile art. 1452 Cod civ. prin cererea de chemare în judecată, reclamanta i-a notificat pârâtei concediul, aceasta din urmă nu mai deține un titlu valabil care să justifice folosința spațiului în litigiu, dispunându-se evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață de 44,48 mp situat în C-N, nr. 14.
În ceea ce privește petitul 4 al cererii de chemare în judecată, instanța a reținut poziția procesuală a pârâtei exprimată prin întâmpinarea formulată în sensul că o parte din sumele solicitate ar fi prescrise, reținând, totodată, că această problemă a fost tranșată de instanța de control judiciar, prin decizia civilă nr. 82/2007, prin care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, după ce, prima instanță învestită cu judecarea fondului pricinii, admițând excepția prescripției, a respins acțiunea.
Mai mult, instanța a reținut faptul că pârâta nu se opune admiterii acțiunii, în măsura în care sunt legale și nu sunt prescrise.
Așadar, față de poziția procesuală exprimată, în temeiul disp. art. 969.civ. tribunalul a admis acest petit și a dispus obligarea pârâtei să-i plătească reclamantului suma de 26.668,49 RON reprezentând chirie aferentă perioadei 01.05.2004 - 28.02.2006 și rata inflației aferentă aceleiași perioade astfel cum rezultă din calcul efectuat de expertul desemnat în cauză, pentru perioada sus arătată, actualizată cu rata inflației, potrivit art. 4 lit. h din contractul părților.
Referitor la dobânzile și penalitățile solicitate prin același petit, instanța a constatat că prin precizările ulterioare de acțiune, reclamantul a arătat că acestea sunt cele prevăzute de nr.HG 874/2002, nr.HG 1513/2002, Legea nr. 210/2005 și nr.OG 26/2001, însă aceste acte normative sunt aplicabile în materie fiscală, or, debitul solicitat de reclamant provine din raportul juridic încheiat între părți și materializat în contractul nr. 213 din 15.05.2001.
Acest înscris, a apreciat tribunalul, reprezintă o convenție comercială, iar faptul că acest contract a fost încheiat în temeiul unei hotărâri de consiliu local, respectiv nr. 158/2001 nu poate conduce la teza potrivit căreia este supus legislației administrative sau fiscale, aceasta fiind forma de exprimare valabilă a consimțământului municipiului, ca persoană juridică. Astfel, din această perspectivă, a rezultat cu evidență că acest contract este guvernat de dispozițiile dreptului privat și nu legislației fiscale.
În aceste condiții, reținându-se că reclamantul a solicitat și dobânzi asupra debitului restant, instanța a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente plăților efectuate cu întârziere și chiriei restante, în cuantum de 3.561,72 lei, pentru perioada august 2002 - februarie 2006, calculată prin expertiza contabilă dispusă, alături de dobânda aferentă debitului, solicitată prin petitul 5 al cererii de chemare în judecată, reținându-se ca și temei al acestor pretenții art. 3 din nr.OG 9/2000.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, reclamantul Consiliul Local al Municipiului C-N, solicitând, în temeiul art. 296.pr.civ. admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii în întregime a petitului 4 din acțiunea introductivă precizată și a cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, cu cheltuieli de judecata în apel.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că dobânzile si penalitățile solicitate sunt cele prevăzute de nr.HG 874/2002, nr.HG 1513/2002, Legea nr. 210/2005 si nr.OG 26/2001, deoarece aceste acte normative sunt aplicabile în materie fiscală, în condițiile în care debitul solicitat de reclamant provine din raportul juridic încheiat între părți si materializat în contractul nr. 213/15.05.2001, acest înscris reprezentând o convenție comercială, iar faptul că a fost încheiat în temeiul unei hotărâri de consiliu local, respectiv nr. 158/2001, nu poate duce la teza potrivit căreia este supus legislației administrative sau fiscale, aceasta fiind forma de exprimare valabilă a consimțământului, ca persoană juridică, perspectivă din care rezultă cu evidență ca acest contract este guvernat de dispozițiile dreptului privat si nu de cele ale legislației fiscale.
S-a mai arătat de reclamant că instanța în mod greșit a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente plăților efectuate cu întârziere si chiriei restante, în cuantum de 3.561,72 lei, pentru perioada august 2002 - februarie 2006 calculata prin expertiza contabilă dispusă, alături de dobânda aferentă debitului, solicitată prin petitul 5 al cererii de chemare în judecată reținând ca si temei al acestor pretenții art. 3 din nr.OG 9/2000.
Pentru aceste considerente, reclamantul consideră că sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea disp. art. 8 coroborat cu art. 56 Cod com. precum și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 273/2006 coroborat cu nr.HG 1513/2002, Legea nr. 210/2005, OG nr. 26/200, și a disp. art. 969.civ. si ale prevederilor art. 1.3 din contract.
Astfel, reclamantul precizează că art. 8 Cod com. prevede ca tatul, județul si comuna nu pot avea calitate de comercianți, iar art. 56 Cod com. dispune ca atunci când un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în ce privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana, chiar a comercianților si de cazurile în care legea ar dispune altfel.
In ceea ce privește natura veniturilor obținute de municipiul C-N ca urmare a încheierii contractului nr. 213/15.05.2001, reclamantul arată că potrivit art. 28 alin. 3 din Legea nr. 273/2006, sumele încasate din concesionarea sau din închirierea unor bunuri aparținând domeniului public sau privat al unităților administra teritoriale constituie venituri ale bugetelor locale. Or, apreciază reclamantul, toate actele normative în baza cărora s-au calculat dobânzile si penalitățile aferente solicitate prin acțiunea introductivă precizată sunt aplicabile veniturilor bugetare.
De asemenea, reclamantul a relevat că potrivit art. 1 din nr.HG 874/2002, cota majorărilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare constând în impozite, taxe, contribuții si alte sume reprezentând potrivit legii, venituri bugetare este de 0,07%, iar conform art. 1 din nr.HG 1513/2002, nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare constând în impozite, taxe, contribuții si alte sume reprezentând potrivit legii, venituri bugetare restante este de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere sau zi calendaristică, după caz. Totodată, dispozițiile Legii nr. 210/2005 si nr.OG 26/2001, stabilesc majorări de întârziere si penalități tot cu privire la veniturile bugetare, așa cum sunt ele definite de lege.
În aceste condiții, reclamantul consideră că pentru veniturile bugetare pe care le realizează ca urmare a încheierii unor contracte comerciale, legea dispune expres cu privire la modalitatea de calcul a dobânzilor si penalităților de întârziere.
In consecință, reclamantul apreciază că este îndreptățit să solicite dobânzile si penalitățile calculate în temeiul actelor normative mai sus indicate, nu pentru că ar fi guvernat contractul de legislația fiscală, ci pentru că, Consiliul Local al Municipiului C-N este necomerciant și există dispoziții legale care, în materie de cuantum al dobânzilor si penalităților, dispun altfel decât legislația comercială.
Analizând apelul declarat de către reclamantul Consiliul Local al Municipiului C-N prin prisma prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.292 și urm. pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 15 mai 2001, între părți s-a încheiat contractul de asociere nr. 213 având ca obiect spațiul situat în C-N, nr. 14, respectiv spațiu alcătuit din 4 încăperi în suprafață de 44,48 mp, din care 2 încăperi în suprafață de 32,14 mp ca suprafață locativă principală necesară desfășurării activității de bază - casa de amanet și 2 încăperi în suprafață de 12,34 mp ca dependințe, durata contractului fiind de 5 ani, calculată de la data de 04.05.1002, cota de asociere fiind stabilită la suma de 7.000.000 lei/lună, indexabilă cu rata inflației, plătibilă până la data de 10 fiecărei luni, fiind stabilită prin nr. 158/03.05.2001; obiectul acestui contract l-a constituit asocierea în participațiune a părților contractante în vederea exploatării spațiului menționat anterior.
Această convenție este, după cum în mod corect a reținut tribunalul, o convenție comercială care a fost încheiată în temeiul unei hotărâri de consiliu local, respectiv nr. 158/2001; această împrejurare nu poate conduce la teza potrivit căreia contractul este supus legislației administrative sau fiscale fiind doar forma de exprimare valabilă a consimțământului proprietarului, ca persoană juridică. Prin urmare, din această perspectivă, rezultă cu evidență că acest contract este guvernat de dispozițiile dreptului privat și nu de cele ale legislației fiscale.
Mai mult chiar, otrivit p. art.28 alin.3 din Legea nr.273/2006, sumele încasate dinconcesionarea sau din închiriereaunor bunuri aparținând domeniului public sau privat al unităților administrativ-teritoriale constituie venituri ale bugetelor locale, însă, în speță ipoteza normei legale amintite nu este incidentă astfel că nu se poate discuta despre venituri bugetare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia apelul declarat de către reclamantul Consiliul Local al Municipiului C-N ca fiind nefondat, iar în temeiul art. 296.pr.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E IDE
Respinge apelul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- împotriva sentinței civile nr. 1535 din 19 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - - - -
Red.
Dact./5 ex./03.09.2008.
Jud.fond:
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Mihaela Sărăcuț
