Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 157/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECTIA COMERCIALA SI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 157
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Teodor Nițu
Grefier: - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanta, domiciliată în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 536 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimata pârâtăSC SRL,cu sediul în B, B-dul -,. 16 K,. 2, județul
Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei potrivit chitanței nr. - din 16.09.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta C reprezentată de avocat din Baroul Buzău, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimata pârâtă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este motivat, insuficient timbrat, după care,
Apărătorul apelantei C, avocat depune la dosar în completarea taxei judiciare de timbru chitanța nr. -/09.12.2009 în valoare de 2,147.00 lei și timbru judiciar de 5 lei, arătând totodată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea luând act că în cauză nu se formulează alte cereri,constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul apelantei, având cuvântul, solicită admiterea apelului potrivit motivelor arătate pe larg în cererea de apel, susținând în esență că hotărârea dată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fără să motiveze de ce a respins probele propuse de reclamantă.
Față de cererea explicită de probe a reclamantei instanța de fond a concluzionat greșit asupra faptului că obiectul acțiunii este ilicit, atâta timp cât acest fapt nu a fost stabilit prin probe.
De altfel, susține apărătorul apelantei, numai din înscrisurile depuse la dosar rezultă ca până la data de 08.04.2008, când a fost înregistrată cererea de deschidere a procedurii insolvenței societății vânzătoare, reclamanta achitase aproximativ 36% din preț, iar până la data deschiderii procedurii era achitată în jur de 62% din preț. Iar cu privire la seriozitatea prețului, dacă instanța avea îndoieli putea încuviința expertiza propusă.
Concluzionând, apărătorul apelantei, arată că vânzarea cumpărarea bunului a fost și este o operațiune juridică legală și reală, executarea contractului începând cu aproximativ 4 luni înainte de înregistrarea cererii de insolventă, reclamanta și-a îndeplinit cu bună credință și în totalitate obligațiile, iar față de cele arătate solicită admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii, în subsidiar, dacă instanța consideră necesar a se completa probatoriul, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în acest sens. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Judecătoria Buzău, reclamanta Cas olicitat în contradictoriu cu pârâta SC SRL -prin lichidator judiciar, pronunțarea unei sentințe care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a apartamentului înscris în Cartea Funciară a municipiului B sub nr. 2032, cu nr. cadastral 1243/36, situat în municipiul B, str. - -, bloc 2, etaj 8,.36, precum și a cotei indivize în suprafață de 13. din terenul aferent construcției.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată la data de 03.11.2007 a cumpărat apartamentul menționat de la pârâtă în condițiile în care fiica sa - administrator al societății comerciale a hotărât vânzarea în vederea funcționării societății.
De asemenea, reclamanta a precizat că prețul convenit a fost de 210.670 lei care a fost achitat în mai multe tranșe, conform chitanțelor atașate la dosar.
Conform art. 1295 Cod civil, reclamanta a apreciat că dreptul real de proprietate asupra apartamentului a fost transmis la data încheierii contractului când vânzarea bunului a fost perfectat, numai dreptul real de proprietate asupra cotei indivize în suprafață de 13. din terenul aferent construcției nu s-a transmis valabil prin actul sub semnătură privată.
Reclamanta a mai susținut că părțile și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau în calitate de vânzătoare, respectiv cumpărătoare și este fără relevanță că societatea comercială pârâtă a intrat în procedura de insolvență conform sentinței comerciale pronunțate la data de 08.09.2008, atâta timp cât bunul ieșise din patrimoniul vânzătoarei.
Reclamanta a apreciat că prețul plătit pe apartament în sumă de 162.810 lei fără TVA a fost unul ferm și serios, având în vedere că la momentul dobândirii de către pârâtă acesta a fost cumpărat cu suma de 124.370 lei fără TVA.
Pârâta SC SRL prin lichidator judiciar av. a formulat întâmpinare prin care a solicitat declinarea competenței în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ conform art. 2 alin.1 Cod pr. Civilă coroborat cu art. 79 din Legea nr. 85/2006.
Pe fond, pârâta a susținut că acțiunea formulată este neîntemeiată și a solicitat respingerea acesteia, motivând că debitoarea, pârâta din prezenta cauză urmărește sustragerea apartamentului de la valorificarea ce se va efectua în scopul achitării creanțelor creditorilor săi.
Pârâta a apreciat că scopul vădit al acțiunii formulate este demonstrat de faptul că reclamanta este mama fostului administrator al debitoarei, de împrejurarea că suma de 78.000 lei a fost achitată după data deschiderii procedurii de insolvență, când s-a cunoscut că numai creditoarea B are o creanță de peste 3 miliarde Rol, conform cererii de admitere a creanței formulate.
În raport de aceste susțineri, pârâta a considerat ca fiind neîntemeiate aprecierile reclamantei potrivit cărora este lipsită de relevanță împrejurarea că pârâta se află în procedura de insolvență.
Conform art. 20 lit. b și art. 80 lit. e din Legea nr. 85/2006, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la 03.11.2007, motivându-se că acesta a fost încheiat în scopul vădit de a sustrage bunul de la valorificare în dauna creditorilor.
Prin sentința civilă nr. 819 din 05.02.2009, Judecătoria Buzăua admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Buzău, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta C în contradictoriu cu pârâta SC SRL în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că litigiul dedus judecății este de competența instanței comerciale întrucât privește înstrăinarea unui bun ce face parte din fondul de comerț, invocând în acest sens art. 4 Cod comercial și art. 2 pct. 1 lit. a Cod pr. civilă.
Drept urmare, cauza a fost înregistrată sub nr- la Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, la această instanță pârâta depunând lista de inventariere din 10.02.2009 din care rezultă că apartamentul în discuție face parte din bunurile debitoarei SC SRL B ce urmează a fi valorificate în cadrul procedurii de insolvență.
Cu referire la cererea reconvențională se constată că acesta face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Buzău, ca urmare a disjungerii dispuse prin încheierea din 15.01.2009.
Prin sentința nr. 536 din 16.04.2009 Tribunalul Buzăua respins acțiunea comercială, având ca obiect acțiunea în constatare formulată de reclamanta C în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că potrivit sentinței comerciale nr. 658 din 02.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- ( 29-31, dosar nr-) și procesului verbal de inventariere din 10.02.209 (19), că împotriva pârâtei SC SRL a fost deschisă procedura generală de insolvență la cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice B, că pârâta- debitoare se află în etapa de inventariere a bunurilor ca măsură premergătoare lichidării.
De asemenea, în baza ordinului de plată nr. 2 din 07.10.2008 ( 20), instanța a constatat că reclamanta a achitat după deschiderea procedurii de insolvență suma de 78.000 lei către pârâta -debitoare cu titlu de preț apartament. S-a mai constatat că reclamanta este mama administratorului pârâtei SC SRL.
În aceste condiții, este evident scopul formulării prezentei acțiuni - acela de a sustrage bunul reprezentat de apartamentul nr. 36 situat în B, str. - -, bloc 2, etaj 8, de la valorificarea ce se va efectua în cadrul procedurii de insolvență în vederea achitării creanțelor creditorilor, din care aceea deținută de B este în valoare de 302.035 lei.
Raportat la situația de fapt reținută, instanța a constatat că obiectul acțiunii formulate nu este licit, urmând ca acțiunea formulată se fie respinsă ca neîntemeiată.
De altfel, pentru sumele virate conform documentelor de plată depuse la dosar ( 14-21 dosar nr-), reclamanta are un drept de creanță asupra averii pârâtei -debitoare pe care îl poate valorifica în cadrul procedurii de insolvență ce a fost deschisă prin sentința nr. 658 din 02.10.2008 a Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Buzăua formulat apel reclamanta
În opinia reclamantei, hotărârea astfel motivată este data fără administrarea nemijlocită a probelor și cu aplicarea greșită a legii dat fiind faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, nu a administrat nemijlocit probe și nu a motivat de ce a respins probele propuse de reclamantă.
Față de cerea explicită de probe a reclamantei, apelanta susține că instanța a concluzionat greșit asupra faptului că obiectul acțiunii este ilicit, atâta timp cât nu a stabilit prin probe dacă sumele ce au reprezentat prețul au fost evidențiate în contabilitatea societății, dacă sumele încasate au fost folosite sau nu în interesul societății și ce obligații ale acesteia au stins sau dacă au fost efectuate plăți în considerația prețului înainte de înregistrarea cererii de insolvență.
În acest sens susține reclamanta ca numai din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca până la data de 08.04.2008, când a fost înregistrată pe rolul instanței cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva societății vânzătoare pârâte, reclamanta achitase aproximativ 37% din preț, la 16.04.2008 - când cererea de insolvență nu era comunicata încă a mai achitat 16.600 lei, iar la data de 30.06.2008 când nu era pronunțata încă hotărârea de insolventa reclamanta mai achitata suma de3 2.700 lei, astfel încât până la data deschiderii procedurii era achitat aproximativ 61.32% din preț.
De asemenea arată reclamanta că toate aceste plăți au fost menționate expres, cu număr de chitanțe în motivarea cererii de chemare în judecată. Faptul creează premisa celui de-al doilea obiectiv al probațiunii și anume dacă sumele au fost folosite în interesul societății sau în alte scopuri, prin aceasta fiind fraudați creditorii.
Concluzionând reclamanta susține că vânzarea cumpărarea bunului a fost si este o operațiune juridică legală și reală; executarea contractului de vânzare a început cu circa 4 luni înainte de înregistrarea cerii de insolventă și circa 9 luni înainte de pronunțarea hotărârii pentru deschiderea procedurii; prețul a fost serios și ferm și a fost achitat în totalitate; sumele încasate de cumpărătoare cu titlu de preț au fost înscrise în evidențele contabile ale acesteia și folosite pentru plata obligațiilor fiscale, salarii, și alte obligații ale societății, ceea ce înseamnă că operațiunea nu s-a făcut pentru a prejudicia creditorii; deoarece reclamanta și-a îndeplinit roate obligațiile cu bună credință, iar prețul încasat a avut o înregistrare legală și o destinație comercială legală, acțiunea este admisibilă.
Pentru cele susținute mai sus apelanta solicită prelungirea probatoriilor în apel, pentru a se putea determina dacă obiectul cererii este sau nu ilicit și pentru a se aprecia asupra acțiunii pe fond.
Analizând motivele de apel în raport cu legislația incidentă în cauză precum și probele avute în vedere de prima instanță se constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanța a interpretat în mod just și legal cauza dedusa judecații considerând ca nu sunt îndeplinite condițiile admisibilității acțiunii in constatare drept de proprietate in privința apartamentului in cauză.
S-a apreciat in mod legal ca s-a încercat scoaterea apartamentului din patrimoniul societății comerciale intrate in insolvența, mai ales ca reclamanta apelanta a achitata după deschiderea procedurii de insolvența suma de 78.000 lei către pârâta debitoare cu titlul de preț al apartamentului.
Se poate observa ca apartamentul in litigiu a fost dobândit de către societatea debitoare conform contractului autentificat sub nr. 2746/26.09.2005 la BNP iar din prețul apartamentului o mare parte din suma a fost achitata in baza unui contract de credit nr. 2041/2005 de la CEC B către societatea comerciala.
După deschiderea procedurii insolventei prin sentința 658 din 02.10.2008 a Tribunalului Buzău, Secția comerciala si de contencios administrativ, administratorul judiciar si ulterior lichidatorul judiciar a solicitat societății debitoare toate actele si înscrisurile financiar contabile inclusiv lista buznirilor debitoarei, fiind înscris in acest sens si apartamentul in cauză, care aparține societății debitoare.
Se poate sesiza faptul ca inițial administratorul debitoarei, nici cu ocazia predării documentelor si nici cu ocazia inventarierii bunurilor, inclusiv a contractului de vânzare cumpărare către administratorul judiciar, fostul administrator al debitoarei( societatea vânzătoare) nu a adus la cunoștința lichidatorului judiciar ca acest imobil a fost înstrăinat prin promisiune de vânzare cumpărare, ca a fost perfectat cu un înscris sub semnătura privată.
Prima instanța a apreciat in mod just faptul că nu se poate constata vânzarea cumpărarea apartamentului debitoarei, reclamanta apelanta achitând după deschiderea procedurii de insolvență suma de 78.000 lei cu titlu de preț apartament către debitoare, iar reclamanta este mama administratorului pârâtei debitoare, fiind evident faptul ca se încearcă scoaterea bunului din patrimoniul acesteia pentru a nu valorificat in cadrul procedurii insolvenței, in dauna creditorilor, obiectul acțiunii nu este licit.
În atare situație apelanta are un drept de creanță asupra averii pârâtei intimate pe care îl poate valorifica în cadrul procedurii de insolvență.
Nu are importanta dacă prețul a fost plătit in totalitate si ca apelanta a acționat cu buna credință, în astfel de cauze ce vizează procedura insolentei, textul legal înlătură prezumția de buna credința a celui ce a încheiat in mod fraudulos actul juridic supus anulării.
Mai trebuie arătata că, dispozițiile art. 931din Legea 85/2006, privind insolvența și unde se arată că obligațiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul vânzător intră în procedura, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului cumpărător, dacă:
- "prețul contractual a fost achitat integral sau poare fi achitata la data cererii, iar bunul se afla in posesia promitentului cumpărător;
- prețul nu e este inferior valorii de piața al bunului
- bunul nu are o importanta determinanta pentru reușita unui plan de reorganizare", au intrat in vigoare prin modificarea legii insolvenței
începând cu 17.07.2009, deci după încheierea înscrisului sub semnătură privată, legea neretroactivând în acest caz, iar înscrisul nu are o dată certă de la o autoritate publică competentă.
Întrucât sentința atacata este legală și temeinică, în baza art. 296 Cod proc. civ. urmează a se respinge ca nefondat apelul reclamantei
Văzând ca apelul este legal timbrat,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta, domiciliată în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 536 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimata pârâtăSC SRL,cu sediul în B, B-dul -,. 16 K,. 2, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Teodor Nițu
- - - -
Grefier
- -
Red.
Dact. /4 ex. 21.12.2009
Dosar fond - al Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Teodor Nițu
