Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 168/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței comerciale nr. 688/C/2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă numitul, în calitate de administrator al intimatei, asistat de avocat, lipsă fiind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că deși apelantul a fost citat pentru acest termen cu mențiunea achitării taxelor judiciare de timbru aferente apelului, în sumă de 1741,32 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar, acesta nu s-a conformat.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 137 alin. 1 Pr. Civ. coroborat cu art. 20, alin. 3, din Legea nr. 146/1997 invocă excepția netimbrării apelului.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției, cu cheltuieli de judecată, conform copiei facturii pe care o depune la dosar, reprezentând onorariu avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 688 din data de 25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul, împotriva pârâtei și în consecință s-a constatat încetarea contractul de închiriere încheiat între părți la data de 17.04.2006, începând cu data promovării acțiunii, respectiv cu data de 12.11.2007, s-a respins cererea reclamantului pentru evacuarea pârâtei din spațiul situat în C-N, s-a admis cererea reconvențională formulată de către reclamanta reconvențională în contradictoriu cu pârâtul reconvențional și în consecință a fost obligat pârâtul reconvențional să plătească reclamantei reconvenționale suma de 30.000 Euro echivalent în lei la data plății, cu dobânda legală calculată de la data pronunțării hotărârii și până la plata integrală a debitului principal, s-a instituit în favoarea reclamantei reconvenționale un drept de retenție asupra imobilului situat în C-N, înscris în CF nr. -, nr. top. 125/1/IV, până la plata de către pârâtul reconvențional a despăgubirilor la care a fost obligat, s-a compensat onorariile avocațiale și în parte celelalte cheltuieli de judecată ale părților până la concurența sumei de 19,3 lei și a fost obligat pârâtul reconvențional să plătească reclamantei reconvenționale suma de 3.370,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, între părți s-a încheiat un contract de închiriere la data de 17.04.2006, prin care reclamantul și, în calitate de proprietari locatori, au închiriat pârâtei imobilul situat în C-N,-,. 4, în suprafață utilă de 65,01 mp, înscris în CF nr. - nr. top. 125/1/IV și loc pentru garaj, pentru o perioadă de 10 ani începând cu 15.04.2006, iar chiria lunară a fost stabilită la suma fixă de 250 Euro ( 4-6 ).
Contractul de închiriere a fost autentificat sub nr. 397/17.04.2006 de către și a fost încheiat în nume propriu de către reclamant și în calitate de mandatar a lui în baza procurii speciale autentificate cu nr. 772/06.04.2006, după cum rezultă din cuprinsul încheierii de autentificare ( 6 ). Acțiunea este promovată doar de către reclamantul în același context în care acesta a procedat la încheierea acestui contract de închiriere.
Conform art. 23 lit. e din contract, a fost posibilă denunțarea unilaterală a contractului de către proprietarii locatori condiționat de recuperarea de către chiriaș a valorii investiției făcute în spațiul închiriat, pe baza documentelor doveditoare și recuperarea valorii comerciale a afacerii realizate în spațiul închiriat, suma putând fi plătită de către proprietarii locatori în cel mult 10 zile de la denunțarea contractului. După cum a rezultat din scriptul încheiat la 11.10.2007 ( 7, 8 ), reclamantul a încercat o renegociere a chiriei și încheierea unui act adițional la contractul de închiriere, însă aceste demersuri au rămas fără rezultat.
Reclamantul a înțeles să se prevaleze de clauza contractuală prevăzută de art. 23 lit. e, iar societatea pârâtă a fost de acord cu eficiența acestei clauze, fapt pentru care instanța, a luat act de posibilitatea contractual stabilită în sensul încetării contractului prin denunțarea sa unilaterală de către proprietarul locator, în baza art. 111.pr.civ. raportat la art. 969.civ. a constatat încetat acest contract la data la care a fost manifestată în mod neechivoc denunțarea, respectiv data promovării acțiunii, 12.11.2007. Trebuia menționat însă, în subsidiar, faptul că a fost discutabilă legalitatea și valabilitatea unei astfel de clauze ce dă posibilitatea unei denunțări unilaterale din partea locatorului a unui contract încheiat pe durată determinată, iar pe de altă parte, această clauză contractuală nu are caracterul unui pact comisoriu de gradul IV așa cum a susținut reclamantul, pactul comisoriu vizând sfera rezoluțiunii convenționale.
Din înscrisurile anexate de către reclamanta reconvențională a rezultat atât faptul că aceasta a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare a fondului său de comerț ce include și beneficiul contractului de închiriere mai sus menționat ( 17-21), încheiat pentru o durată de 10 ani cu o chirie fixă, antecontract încheiat pentru prețul de 32.000 Euro, cât și faptul rezilierii convenționale a acestui antecontract ( 14-15) datorită demersurilor reclamantului pentru a modifica chiria la spațiul în discuție.
Reclamanta reconvențională a făcut dovada prin înscrisurile anexate în sensul că sunt justificate pretențiile sale bănești privind investițiile și valoarea comercială a afacerii desfășurate în spațiul adus în discuție, existând dezvoltată o afacere cu o clientelă fidelizată.
În consecință, acțiunea reconvențională a fost admisă, iar pârâtul reconvențional a fost obligat să plătească în temeiul art. 969.civ. către suma de 30.000 Euro echivalent lei la data plății și dobânda legală calculată de la data pronunțării hotărârii și până la plata debitului principal, cu mențiunea că reclamanta reconvențională nu a cuantificat dobânda pretinsă de la data promovării acțiunii și nu a timbrat corespunzător, astfel că este justificată acordarea dobânzii legale doar de la pronunțarea hotărârii, raportat și la prevederile art. 3 din nr.OG 9/2000 și art. 43 Cod comercial.
S-a apreciat că în raport de conținutul clauzei contractuale prevăzute de art. 23 lit. e scadența de plată privind obligația reclamantului locator este de 10 zile de la data promovării acțiunii, respectiv de la data denunțării contractului. Tot în raport cu această clauză este apreciată ca fiind întemeiată și solicitarea de a institui un drept de retenție în favoarea asupra imobilului până la plata de către reclamant a despăgubirilor datorate societății.
În consecință, acțiunea principală a fost admisă doar în parte, iar cererea reclamantului de evacuare aaf ost respinsă ca nefondată, în raport de instituirea dreptului de retenție mai sus menționat.
În temeiul art. 276.pr.civ. raportat la art. 274.pr.civ. s-a procedat la compensarea onorariilor avocațiale și în parte cu privire la celelalte cheltuieli de judecată până la concurența sumei de 19,3 RON, iar pârâtul reconvențional a fost obligat să plătească reclamantei reconvenționale suma de 3.370,70 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva cestei sentințe a declarat apel în termenul legal reclamantul, solicitând casarea în întregime a sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că, a încheiat un contract de închiriere cu, pe o perioada de 10 ani, cu o chirie lunară de 250 euro, în numele meu și a coproprietarei. După discuția avută, coproprietara a cerut o chirie de 400 euro. Reclamantul a explicat pârâtei această situație, iar aceasta a refuzat în repetate rânduri că să ne achite o chirie de 400 euro. În aceste condiții reclamantul a procedat la rezilierea contractului de inchiriere cu această societate comercială. Pârâta nu a înțeles că eu nu sunt singurul proprietar al acestui imobil și a pregătit dinainte acest litigiu prin simularea unor contracte de vânzare-cumpărare fictive cu niște sume aberante, drept dovadă că au fost reziliate în aceeași zi. Pârâta este liberă să își scoată la vânzare patrimoniul propriu, mobil și imobil, fără să implice imobilul proprietate a sa, iar dacă a făcut-o trebuia să fie înștiințați și proprietarii, mai ales că înainte cu mult timp am cerut modificarea chiriei și am cerut rezilierea contractului de închiriere. Dacă pârâta a omis aceste lucruri și a procedat la aceste manopere ascunse trebuie să suporte consecințele ce decurg din aceste mașinațiuni. Ori, Tribunalul nu a ținut seama de aceste amănunte și a admis cererile pârâtei fără a face o evaluare a acestei societati comerciale.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta, s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea reclamantului-apelant la plata cheltuielilor de judecată ale pârâtei.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Înainte de a antama fondul apelului, Curtea, din oficiu, raportat la faptul că, deși citat cu mențiunea achitării taxelor judiciare de timbru aferente apelului, în sumă de 1741,32 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, apelantul nu s-a conformat, în temeiul art. 137 alin. 1 Pr. Civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 a invocat excepția netimbrării apelului.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.
Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Într-adevăr, excepția netimbrării apelului vizează regularitatea învestirii instanței de apel și precede orice alte aprecieri și analize ale chestiunilor conexe apelului.
La stabilirea taxelor judiciare de timbru datorate pentru apelul declarat, Curtea a procedat, în conformitate cu art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 la stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru în sumă de 1741,32 lei, prin aplicarea dispozițiilor art. 11 alin.1, a doua liniuță, apelantul fiind citat pentru termenul din data de 25 2008 cu această obligația sub sancțiunea prevăzută la art. 20 alin. 3 din aceeași lege. De asemenea, apelantul a fost citat și cu mențiunea de a aplica, pe cererea de apel timbrul judiciar mobil, în valoare de 5 lei, conform art. 3, alin. 2, din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar cu modificările și completările ulterioare sub sancțiunea prevăzută la art. 9 din același act normativ.
Cum la termenul de astăzi, deși legal citat cu această mențiune (5), apelantul nu a procedat conform dispozițiilor Curții, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, corelat cu art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995 și a art. 35 din Ordinul nr. 760/C/1999 se va proceda la anularea apelului ca netimbrat.
Raportat la această soluție Curtea este dispensată a mai analiza celelalte aspecte referitoare la apel.
De asemenea, aflându-se în culpă procesuală, Curtea urmează ca în temeiul art. 274. pr. civ. să oblige pe apelant la plata în favoarea intimatei, a sumei de 952 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel (16).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței comerciale nr. 688 din 25.03.2008 a Tribunalului Comercial Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține în întregime.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatei C-N suma de 952 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT. /
4 EX./21.10.2008.
JUD.FOND. SEMAN.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Lucia Brehar
