Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.19
Ședința publică de la 19 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-reclamantă - - împotriva sentinței comerciale nr.1396/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în contradictoriu cu intimatele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și - -.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat care depune la dosar împuternicirea nr.-/23.11.2009 și intimata - - prin avocat cu împuternicirea avocațială la fila 9 dosar, lipsind intimata AVAS.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelanta prin avocat depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 1,8 lei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de apel.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în baza art.297 alin. 1.pr.civ. trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată, apreciind că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active în ceea ce privește capătul al doilea de cerere. Deși a soluționat cauza pe excepție, instanța a intrat pe fond fără a discuta probele și fără ca părțile să pună concluzii pe fond.
De asemenea, mai arată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, apreciind că prin renunțarea la dreptul de a cere obligarea - de a transfera acțiunile către AVAS, s-ar fi renunțat la o posibilă vânzare a acțiunilor și nelegal, a reținut că acțiunea în constatare negativă privește constatarea unei situații de fapt și nu a unei situații de drept.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, arătând că în mod corect, instanța de fond a respins ca inadmisibil primul capăt de cerere, și respectiv pentru lipsa calității procesuale active al doilea capăt de cerere, că instanța nu a antamat fondul cauzei, fiind analizată îndreptățirea reclamantei de a solicita repararea prejudiciului, că nu se poate reține vreo culpă a pârâtei -, singura culpabilă pentru nerespectarea obligațiilor de mediu fiind chiar reclamanta - -.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București Secția a Vl-a Comercială reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu pârâtele AVAS și - - să se constate inexistența dreptului de proprietate al pârâtei a doua asupra pachetului de acțiuni rezultat în urma conversiei creanțelor deținute față de - -, ca urmare a stingerii dreptului în termen de 5 zile de la data realizării conversiei și obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 675.440 lei și contravaloarea în lei a sumei de 5.428.223,08 euro.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că prin contractul de privatizare nr.45/23.12.2002 a cumpărat de la Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (AVAS), un număr de 12.255.141 acțiuni nominative reprezentând 83,91437% din capitalul social al - - (), că prin art.2.1, contractul era afectat de condiția suspensivă a depunerii de către vânzător a tuturor diligențelor necesare în vederea obținerii de către a facilităților fiscale prevăzute de art.19 din Legea nr.137/2002, că pe perioada derulării contractului de privatizare a fost adoptată OUG nr.8/2003 și HG nr.241/2003 privind aprobarea listei societăților comerciale aflate în portofoliul APAPS care beneficiază de prevederile art.14 din OUG nr.8/2003, listă pe care era menționată și.
Prin actul adițional nr.4/24.04.2003 s-a stabilit înlocuirea condiției suspensive cu o condiție rezolutorie, respectiv desființarea de drept a contractului dacă: a) nu se va realiza conversia totală sau parțială (în proporție de 90%) în acțiuni a creanțelor tuturor furnizorilor de utilități, reprezentând contravaloarea facturilor, inclusiv majorări de tarif, datorate și neachitate până la data de 30.11.2002 de către - - și nu se vor anula majorările de întârziere și penalitățile de întârziere aferente, calculate și neachitate furnizorilor de utilități; b) acțiunile rezultate în urma conversiei prevăzute la lit.a) nu vor fi transferate în termen de 5 zile de la aprobarea conversiei, pe bază de protocol, APAPS, în vederea vânzării acestora într-un pachet comun și la același preț pe acțiune cu vânzarea pachetului de acțiuni deținut de APAPS la - - la data semnării contractului (conform art.14 alin.1 și 2 din OUG 8/2003).
Din motive independente de voința părților, procesul de conversie nu a fost finalizat, părțile prelungind termenul limită de 23.07.2003 prin actele adiționale subsecvente nr.5, 6, 8-15.
Preluarea efectivă a societății privatizate de către reclamantă a avut loc în luna mai 2003, când a fost numit un nou consiliu de administrație și desemnată o nouă conducere executivă. În timpul administrării de către reclamantă AGA Extraordinară aaa probat suscesiv conversia în acțiuni a creanțelor furnizorilor de utilități, dintre care și cele ale pârâtei a doua, precum și majorarea capitalului social cu valoarea acțiunilor rezultate în urma conversiei furnizorilor de utilități. Ulterior, au fost convertite în acțiuni creanțele furnizorilor de utilități, deținătorii noilor acțiuni transferând aceste acțiuni către AVAS, mai puțin pârâta - -.
Astfel, conversia în acțiuni a pârâtei a doua a fost aprobată prin Hotărârea nr.2 a AGA Extraordinară a din 11.05.2004 și prin Hotărârea nr.79/12.06.2004 a AGA Extraordinaă a de ratificare a celei dintâi, iar ulterior s-a procedat și la majorarea capitalulu social al cu contravaloarea acțiunilor convertite, - - devenind acționar majoritar. De la data de 12.06.2004 a început să curgă termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile art.14 alin.2 din OUG nr.8/2003, în cadrul căruia - - avea obligația legală să le transfere pe bază de protocol la AVAS, pentru a fi vândute de către instituția publică implicată în procesul de privatizare "într-un pachet comun și la același preț pe acțiune cu vânzarea pachetului de acțiuni deținut de aceasta".
Ca urmare a neîndeplinirii obligației legale de predare a acțiunilor către AVAS și profitând de cota majoritară obținută prin conversia creanțelor în acțiuni, în anul 2005 pârâta a doua, a instalat o nouă conducere executivă, iar rezultatele economice ale societății privatizate au cunoscut o evoluție nefavorabilă.
A mai arătat reclamanta că întrucât nu a mai reușit să preia controlul administrării societății, a decis să vândă acțiunile deținute, iar urmare acestor demersuri, la data de 26.10.2006 au fost încheiate actele adiționale nr.16 și 17 la contractul de privatizare, în temeiul cărora s-a convenit transferul acțiunilor deținute de reclamantă, precum și a obligațiilor din contractul de privatizare, către societatea comercială poloneză Varșovia.
Totodată, reclamanta și societatea poloneză au mai convenit ca suma de 675.440 RON reprezentând penalitățile aferente nerespectării de către a obligațiilor de mediu din contractul de privatizare să fie dedusă din prețul de achiziție al acțiunilor pe care reclamanta le vinde către.
Ulterior, prin actul adițional nr.18/30.11.2006 încheiat între AVAS și, societatea poloneză a achiziționat de la AVAS și pachetul de 17.059.281 acțiuni deținute de - - ca urmare a conversiei creanțelor sale.
Reclamanta a susținut că a doua pârâtă a încălcat dispozițiile imperative ale art.14 din OUG nr.8/2003 privind obligativitatea transferării către AVAS a acțiunilor dobândite prin conversia creanțelor, astfel că la expirarea termenului de 5 zile prevăzut pentru înstrăinare, - - a pierdut dreptul de proprietate asupra acelor acțiuni, aceasta transferând către AVAS pachetul de acțiuni abia la 23.11.2006.
Reclamanta a mai invocat faptul că nu a putut să uzeze de poziția de acționar majoritar din cauza conduitei nelegale a celei de-a doua pârâte, care a deținut, contrar legii, pachetul majoritar de acțiuni. Nefiind acționar majoritar, reclamanta nu a putut determina îndeplinirea de către societatea privatizată a obligațiilor de mediu, suferind un prejudiciu cert egal cu suma pe care a trebuit să o deducă din prețul acțiunilor vândute societății poloneze, respectiv penalitățile pentru neîndeplinirea obligațiilor de mediu.
S-a mai arătat de către reclamantă că a suferit și un prejudiciu de 5.428.223,08 euro din cauza conduitei nelegale a - -, în sensul că dacă pârâta și-ar fi respectat obligația de transfer a acțiunilor dobândite prin conversia creanțelor, reclamanta ar fi cumpărat de la AVAS aceste acțiuni la prețul la care cumpărase primele acțiuni și le-ar fi revândut societății poloneze la prețul la care a vândut primele acțiuni, diferența de preț reprezentând suma de 5.428.223,08 euro.
Pârâta - - a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii, prescripției, lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive, lipsei de interes și autorității de lucru judecat, ulterior precizând că menționarea prescripției este rezultatul unei erori de dactilografiere.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, pârâta a susținut că reclamanta a chemat-o anterior, în judecată pentru a fi obligată să transfere către AVAS pachetul de 17.059.281 de acțiuni dobândite prin conversia datoriei societății privatizate, că cererea a fost respinsă ca urmare a renunțării reclamantei la dreptul pretins, pronunțându-se în acest sens sentința comercială nr.6917/2006 de către Tribunalul București - Secția a Vl-a Comercială, prin urmare raporturile juridice privind obligația de transfer a acțiunilor a fost analizat, iar litigiul a fost soluționat irevocabil, că scopul final urmărit de reclamantă fiind același în ambele acțiuni, există autoritate de lucru judecat sau, cel puțin, aspectele pe care instanța este chemată să le dezlege prin prezenta acțiune beneficiază de prezumția de lucru judecat.
Pârâta a mai susținut că inadmisibilitatea acțiunii decurge din împrejurarea că reclamanta solicită în mod generic constatarea inexistenței unui drept de proprietate, iar pe de altă parte, din aceea că reclamanta are la dispoziție acțiunea în realizarea dreptului, respectiv acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de transfer al acțiunilor către AVAS (pentru lipsa calității de proprietar al acțiunilor).
Excepția lipsei de interes a fost motivată de pârâtă prin aceea că reclamanta nu justifică un folos practic pentru admiterea acțiunii în constatare, aceasta cu atât mai mult cu cât a recunoscut actele juridice de transfer al pachetului respectiv de acțiuni.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, pârâta a susținut că reclamanta a renunțat în mod expres la efectele condiției rezolutorii din contractul de privatizare, astfel a renunțat și la vocația de a achiziționa acțiunile emise prin conversia creanțelor furnizorilor către societatea privatizată și nu mai poate pretinde nici o reparație.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta a susținut că nu este responsabilă de nerespectarea măsurilor privind mediul deoarece aceste măsuri trebuiau luate anterior dobândirii controlului societății privatizate de către pârâtă, iar pârâta nu este ținută de nici o obligație de a acoperi pretinsul prejudiciu rezultat din diferența de preț al acțiunilor.
Reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor autorității lucrului judecat, inadmisibilității, lipsei de interes și lipsei calității procesuale pasive a AVAS în ce privește acțiunea în constatare și unirea cu fondul, iar în subsidiar respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale în ceea ce privește cererea de despăgubiri, motivat de faptul că nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți între litigiile menționate de pârâtă, că a dedus judecății o situație concretă, neavând deschisă calea acțiunii în nulitate la care s-a referit pârâta, iar drepturile aduse în discuție derivă din contractul de privatizare și nu sunt născute direct din el.
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale, reclamanta a susținut că nu pot fi analizate decât odată cu fondul deoarece majoritatea apărărilor pârâtei fac necesară administrarea de probe cu privire la temeinicia acțiunii. Totuși, dacă vor fi analizate separat, a solicitat ca instanța să rețină că și-a întemeiat cererea de despăgubiri pe răspunderea delictuală, iar nu pe răspunderea contractuală, situație în care ambele părți au calitate procesuală.
Prin sentința comercială nr.1396/26.01.2009 Tribunalul București Secția a Vl-a Comercială a respins excepția autorității de lucru judecat, a admis excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, a admis excepția lipsei calității procesuale active în cererea de despăgubiri și în consecință a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că litigiul de față are alt obiect decât cel soluționat prin sentința comercială nr.6917/2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vl-a Comercială, astfel că nu există identitatea de obiect prevăzută de art.1201 Cod civ. pentru a se putea constata existența autorității de lucru judecat, că într-adevăr, constatările din acea hotărâre pot fi opuse părților din acel proces, dar aceasta nu determină respingerea prezentei acțiuni ca efect al autorității de lucru judecat.
S-a mai arătat de către tribunal că cererea de constatare a inexistenței dreptului de proprietate al pârâtei a doua asupra pachetului de acțiuni rezultat în urma conversiei creanțelor deținute față de - - este inadmisibilă, deoarece nu sunt întrunite cerințele art.111 Cod pr. civ. pentru formularea acțiunii, că reclamanta are interesul de a se constata că a doua pârâtă nu a avut un drept de proprietate asupra acțiunilor începând cu cea de-a cincia zi de la data conversiei creanțelor sale în acțiuni, dar textul art.111 Cod pr. civ. ocrotește interese actuale pentru protejarea unor drepturi actuale, iar nu protejarea unor situații de fapt, că părțile au convenit, prin susținerile lor, că pârâta a doua nu are în prezent un drept de proprietate asupra acțiunilor, ceea ce lipsește de interes cererea, interesul fiind o condiție de admisibilitate a acțiunii în constatare. Pe de altă parte, este real interesul reclamantei de a se constata că pârâta nu a avut un drept de proprietate, dar cererea în acest sens este o cerere de constatare a unei situații de fapt ale cărei consecințe se răsfrâng asupra modului de soluționare a cererii de despăgubire și cum textul art.111 Cod pr. civ. nu vizează determinarea unor stări de fapt, cererea este inadmisibilă și din acest punct de vedere.
S-a mai reținut de tribunal și că reclamanta nu are calitate procesuală activă în cererea pentru plata de despăgubiri, că prin renunțarea la dreptul de a cere obligarea pârâtei a doua la transferarea acțiunilor către AVAS, reclamanta a acceptat toate consecințele produse de încălcarea obligației de transfer a acțiunilor și a putut să încheie contractul de înstrăinare a acțiunilor către societatea poloneză la un preț superior celui plătit la achiziționarea acestor acțiuni de la AVAS și că din chiar susținerile reclamantei reiese că acesteia nu i s-a produs un prejudiciu. Astfel, suma pe care susține că trebuia să o plătească pentru neîndeplinirea obligațiilor de mediu era datorată, conform susținerilor reclamantei și prevederilor art.11 din contractul de privatizare, numai dacă reclamanta nu a folosit poziția sa de acționar majoritar pentru îndeplinirea acelor obligații, ori chiar reclamanta afirmă că nu a avut poziție de acționar majoritar, ceea ce conduce la concluzia că nu trebuia să plătească această sumă, respectiv că nu există raport de cauzalitate între conduita pârâtei și deducerea sumei din prețul acțiunilor vândute către societatea poloneză. Altfel spus, reclamanta invocă propria eroare în interpretarea și aplicarea contractului de privatizare pentru a obține o sumă de bani pe care nu trebuia să o plătească.
Cu privire la cererea de despăgubiri pentru diferența de preț a acțiunilor, tribunalul a constatat că reclamanta poate avea calitate procesuală activă numai dacă afirmă și dovedește existența unui prejudiciu, însă chiar din susținerile reclamantei reiese că diferența de preț ar fi obținut-o doar dacă AVAS îi vindea și acțiunile dobândite de pârâtă prin conversia creanțelor și dacă, la rândul său, reclamanta ar fi vândut toate acțiunile societății poloneze. Este evident, însă, că atunci când a renunțat la dreptul de a cere obligarea celei de-a doua pârâte să transfere acțiunile către AVAS, reclamanta a renunțat și la o posibilă vânzare a acelor acțiuni (conform contractului de privatizare ar fi avut vocația de a le dobândi de la AVAS) către societatea poloneză. În aceste condiții este certă imposibilitatea de revânzare a acțiunilor emise pentru a doua pârâtă, adică este certă imposibilitatea producerii prejudiciului invocat. Cum din chiar afirmațiile reclamantei, corelate cu conținutul sentinței comerciale nr.6917/2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vl-a comercială reiese că pretinsul prejudiciu este inexistent, reclamanta nu are calitatea de a cere acoperirea lui.
S-a mai menționat și faptul că întrucât chiar reclamanta a afirmat că a chemat în judecată pârâta AVAS doar pentru opozabilitatea sentinței, este inutil a se analiza raporturile dintre reclamantă și această pârâtă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, legal timbrat, reclamanta - -, solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate, respingerea ca neîntemeiate a excepțiilor inadmisibilității primului capăt de cerere având ca obiect acțiune în constatare negativă, respectiv a excepției lipsei calității procesuale active în ceea ce privește capătul al doilea de cerere având ca obiect acțiunea în pretenții și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București.
În motivarea apelului, reclamanta a invocat două categorii de critici referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale active în soluționarea capătului doi de cerere; admiterea excepției inadmisibilității în soluționarea primului capăt de cerere.
1) Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active în soluționarea capătului doi de cerere, apelanta a arătat că în mod greșit prima instanță a dispus admiterea acesteia, față de natura acțiunii care are ca temei angajarea răspunderii civile delictuale, criticile pe care este întemeiată excepția vizând chiar neîndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii delictuale. Instanța nu poate soluționa cererea pe excepție, decât făcând verificări ce țin de fondul cauzei, iar solicitarea de a se dispune unirea excepției cu fondul a fost în mod greșit ignorată, întrucât renunțarea la dreptul de a cere obligarea la transferarea acțiunilor către AVAS nu a produs niciun efect în ceea ce privește dreptul apelantei de a formula cererea de despăgubiri pentru profitul nerealizat.
Tranzacțiile încheiate în cursul anului 2006 între, AVAS, pârâta, societatea privatizată și alte două persoane din cadrul Grup au privit stingerea mai multor litigii, privind derularea contractului de privatizare, materializate și prin depunerea cererii de renunțare la drept în dosarul nr- (ce a avut ca obiect cererea - - de obligare a să transfere către AVAS pachetul de acțiuni deținute la în urma conversiei în acțiuni a creanțelor) în care s-a pronunțat sentința comercială nr.6917/14.09.2006 de către Tribunalul București Secția a Vl-a Comercială, fără a afecta celelalte drepturi și obligații ale părților sau posibilitatea de a începe alte litigii în viitor.
S-a mai susținut că în mod greșit instanța a apreciat că prin renunțarea la dreptul de a cere obligarea să transfere acțiunile către AVAS s-a renunțat și la o posibilă vânzare a acelor acțiuni, motiv pentru care ar fi certă imposibilitatea producerii prejudiciului, cauza juridică a formulării acțiunii în răspundere civilă delictuală nefiind dreptul asupra acțiunilor rezultate în urma conversiei, ci dreptul de creanță născut din fapta ilicită a.
Renunțarea la dreptul de a cere obligarea pârâtei a doua la transferarea acțiunilor către AVAS nu a avut niciun efect asupra dreptului apelantei de a formula cererea de despăgubiri pentru profitul nerealizat (diferența de preț), drept născut în temeiul răspunderii civile delictuale. Acțiunea având ca obiect obligație de a face avea natura juridică a unei acțiuni oblice, dreptul invocat de a obține transferul acțiunilor aparținând AVAS, - - având doar un raport contractual cu AVAS care îi conferea calitatea de beneficiar al obligației legale ce incumba. Prin renunțarea la drept în acel dosar - - nu putea renunța la dreptul altei persoane, respectiv al AVAS, de a obține transferarea acțiunilor rezultate în urma conversiei. De altfel, nici AVAS nu putea renunța la acest drept în condițiile în care era vorba de o obligație legală. Pe de altă parte, renunțarea la dreptul dedus judecății într-o acțiune având ca obiect obligația de a face are ca efect imposibilitatea formulării unei noi acțiuni privind executarea în natură a obligației și nu stinge dreptul la obținerea reparației prin echivalent (despăgubiri). De asemenea, renunțarea la drept nu afectează dreptul substanțial al - - rezultat din contractul de privatizare și grefat pe obligația legală a de a transfera pachetul de acțiuni către AVAS, care nu fusese dedus judecății.
Totodată, în prezenta cauză subscrisa s-a dedus judecății un raport juridic obligațional distinct - drept de creanță rezultat din răspunderea civilă delictuală, care este grefat pe existența dreptului contractual de a cumpăra acțiunile de la AVAS care a fost încălcat de, terț față de contract.
Instanța reține în mod greșit că prin renunțarea la drept s-ar fi stins și dreptul apelantei de a dobândi acțiunile și posibilitatea vânzării lor ulterioare, întrucât nu prin renunțarea la drept s-a stins dreptul - - de a dobândi acțiunile de la AVAS, ci prin novația prin schimbare de debitor. Dreptul - - a subzistat până la data novației, fiind transmis către, care 1-a valorificat ulterior și a cumpărat acțiunile de la AVAS după ce și-a îndeplinit obligația de transfer. De altfel, în măsura în care s-ar fi stins dreptul de a dobândi acțiunile de la AVAS, apelanta nu ar fi fost în măsură să-1 transmită lui prin novație - împrejurare acceptată și chiar susținută de către pârâta. Împrejurarea că prin novație s-a stins dreptul - - asupra acțiunilor rezultat din contractul de privatizare nu afectează subzistența dreptului de creanță izvorât din răspunderea civilă delictuală care a luat naștere când exista dreptul - - din contract (2004-2005), fiind vorba de două drepturi distincte din cadrul a două raporturi juridice obligaționale distincte, unul contractual împotriva AVAS și unul delictual împotriva. Singura ipoteză în care ar fi fost posibil să se ambele drepturi odată cu novația, deși dreptul de creanță nu a fost transmis, era ca acesta din urmă să fi fost un drept accesoriu al dreptului derivat din contractul de privatizare. Însă având în vedere că este vorba de două drepturi distincte și că novația (cesiunea contractului de privatizare) s-a limitat la transmiterea drepturilor născute din contractul de privatizare, este evident că dreptul de creanță întemeiat pe răspunderea civilă delictuală împotriva nu s-a stins și nici nu a fost transmis, astfel că este în continuare în ființă în patrimoniul - - și poate fi valorificat.
Apelanta a mai arătat că prejudiciul constând în penalitatea suportată de - - pentru neîndeplinirea obligației de mediu în sumă de 675.440 RON a fost cauzat de fapta culpabilă a pârâtei, că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu ar exista raport de cauzalitate între conduita pârâtei și deducerea penalității de mediu din prețul acțiunilor vândute către societatea poloneză, considerând că - - invocă propria eroare în interpretarea și aplicarea contractului de privatizare pentru a obține o sumă pe care nu trebuia să o plătească. Soluția instanței este greșită deoarece argumentele reținute instanță pentru admiterea excepției sunt cu totul noi de cele invocate de către pârâta și nu au fost puse în discuția părților, cu încălcarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare.
Astfel, apărarea pârâtei la momentul invocării excepției lipsei calității procesuale active s-a referit la inexistența vreunei culpe în producerea prejudiciului, față de împrejurarea că data exactă în raport de care AVAS ar fi apreciat că - - nu a realizat investițiile de mediu și a aplicat penalitatea a fost 07.05.2004 când nu avea calitatea de acționar majoritar și nu deținea controlul, motiv pentru care culpa ar aparține exclusiv apelantei.
De asemenea, argumentele reținute de instanța de fond reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere pentru fără să se fi discutat/cercetat vreodată îndeplinirea condiției vinovăției. Instanța nu putea reține o astfel de cauză exoneratoare de răspundere în condițiile în care îndeplinirea condiției vinovăției este un aspect care ține de verificarea fondului unei acțiuni în răspundere civilă delictuală care presupunea inclusiv administrarea de probatorii.
În măsura în care instanța de fond ar fi unit cu fondul această excepție, - - ar fi avut posibilitatea să demonstreze că prejudiciul constând în obligarea la plata acestei penalități a fost cauzat de acțiunile în perioada în care se afla la administrarea societății și că nu poate fi reținută nicio cauză exoneratoare de răspundere pentru producerea acestui prejudiciu.
Eroarea instanței rezultă și din înțelegerea greșită a mecanismului contractual stabilit prin contractul de privatizare din perspectiva condiției rezolutorii, raționamentul instanței ducând la concluzii contradictorii. După încheierea actului adițional nr.4 - - avea de îndeplinit obligațiile de mediu (precum și alte obligații specifice, care incumbă dintr-un contract de privatizare), în condițiile în care dobândirea calității de acționar majoritar (în urma transferului acțiunilor rezultate ca efect al conversiei de acțiuni) reprezenta o condiție rezolutorie a cărei neîndeplinire conducea la desființarea contractului, condiție al cărui termen a fost prelungit succesiv față de refuzul pârâtei de a transfera acțiunile rezultate în urma conversiei. Însă, instanța de fond a interpretat literal și trunchiat contractul, în condițiile în care exista și producea efecte și condiția rezolutorie. Or, instanța ajunge la concluzia inadmisibilă potrivit căreia același eveniment (dobândirea calității de acționar majoritar) poate constitui atât condiție rezolutorie, cât și condiție suspensivă, pentru o parte din obligațiile născute din contract, sau cel puțin cea de mediu în discuție. Contractul de privatizare, însă, nu permitea transferarea răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de - - în calitate de cumpărător, inclusiv obligațiile de mediu, cumpărătorul acțiunilor fiind singurul responsabil pentru neîndeplinirea obligațiilor din contract. - - avea ulterior la îndemână o acțiune în răspundere civilă delictuală împotriva persoanelor vinovate - sens în care a promovat prezenta acțiune.
2) Cu privire la excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, apelanta a arătat că în mod nelegal prima instanță a dispus admiterea acesteia, întrucât acțiunea în constatare negativă privește constatarea unei situații de drept și nu a unei situații de fapt, fiind dedus judecății un raport juridic concret, în cuprinsul acțiunii menționându-se atât momentul de începere de la care nu mai avea vreun drept de proprietate asupra acțiunilor, precum și data la care s-a clarificat această situație de drept, astfel: termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile art.14 alin.2 din OUG nr.8/2003, în cadrul căruia avea obligația legală să transfere acțiunile către AVAS, a început să curgă de la data de 12.06.2004 când a fost ratificată hotărârea de conversie și majorare a capitalului social de către organul statutar al creditorului furnizor de utilități, data de la care pârâta nu mai avea niciun drept legal asupra acțiunilor fiind deci 18.06.2004. și-a îndeplinit cu o întârziere de peste 2 ani obligația legală de a transfera către AVAS acțiunile deținute ca urmare a conversiei creanțelor, ulterior novării contractului de privatizare, respectiv la data de 22.11.2006. Inexistența dreptului de proprietate al pârâtei asupra acțiunilor rezultate în urma conversiei creanțelor în acțiuni a subzistat pe toată perioada cuprinsă între 18.06.2004 - 22.11.2006, însăși legea (art.14 alin.2 din nr.OUG8/2003) prevăzând inexistența acestui drept de proprietate. Este de necontestat că în prezent pârâta nu are vreun drept de proprietate asupra acțiunilor - situație de fapt, însă la fel de necontestată este și împrejurarea că pârâta nu a deținut niciun drept de proprietate asupra acestor acțiuni în toată perioada indicată, aceasta fiind o situație de drept. Prin urmare, nu se poate susține că acțiunea în constatare privește o situație de fapt, în condițiile în care este vorba de o acțiune în constatarea inexistenței unui drept prin care se tinde la protejarea unui drept actual.
Apelanta a mai arătat că solicită constatarea unei situații de drept determinată în timp și generatoare de efecte juridice, că aceste efecte juridice produse sunt generatoare de prejudicii care subzistă și afectează și în prezent patrimoniul - -, că interesul său în constatarea inexistenței dreptului de proprietate (a cărui existență a fost confirmată de către instanța de fond) este și actual, în condițiile în care dreptul invocat de a obține reparația pentru prejudiciile cauzate prin fapta culpabilă a nu este prescris, fiind un drept actual, că interesul într-o acțiune în constatare negativă se raportează la existența/inexistența dreptului născut și actual al reclamantului care să justifice interesul și nu la raportul juridic cu privire la care reclamantul solicită constatarea inexistenței. În caz contrar, ar însemna ca de fiecare dată când se formulează o acțiune în constatare negativă aceasta să fie respinsă ca inadmisibilă deoarece privește o situație de fapt.
*
Intimatele AVAS și - - au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Intimata - - a arătat următoarele:
Cererea de constatare a unei situații de drept, cum susține reclamanta, existente în trecut, dar care nu mai este de actualitate este inadmisibilă, deoarece tinde la stabilirea unei situații de fapt, că anterior sesizării instanței pârâta trebuia să pretindă de la reclamant o anumită conduită sau prestație, însă anterior sesizării instanței - - nu a avut nicio pretenție în legătură cu acțiunile, că la momentul sesizării instanței, - - nu mai era proprietarul acțiunilor, că solicitarea apelantei-reclamante s-a transformat într-o cerere de constatare a unei situații de fapt, că apelanta a cerut constatarea unei situație juridice care nu putea fi obținută decât pe calea acțiunii în realizare.
Cu privire la soluția de respingerea capătului doi de cerere s-a arătat că în mod corect, prima instanța a apreciat ca apelanta-reclamantă nu este titulara vreunui drept subiectiv care să fi fost încălcat de - - și care să o îndreptățească la despăgubiri, că la 26.10.2006, între AVAS, și Polonia s-a încheiat actul adițional nr.17 la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.45/23.12.2002 prin care s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile, rezultând din contract, inclusiv vocația de a achiziționa acțiunile deținute de subscrisa ca urmare a conversiei datoriilor, că după încheierea acestui act numai mai putea invoca, în raporturile cu AVAS, realizarea demersurilor în vederea conversiei datoriilor în acțiuni și a vânzării acțiunilor astfel rezultate către și beneficiile condiției rezolutorii inserate în acest act adițional, întrucât a renunțat în mod expres la efectele pe care condiția rezolutorie le putea produce anterior actelelor adiționale nr.16 și 17/26.10.2006.
În raport de împrejurarea că toate drepturile și obligațiile apelantei au fost transferate fără a exista nicio rezervă cu privire la eventuale drepturi pe care reclamanta și le-ar fi rezervat pentru a-și acoperi un eventual și teoretic prejudiciu cauzat de o pretinsă conduită culpabilă a - -, de natură să-i afecteze drepturile născute din contract, rezultă ca aceasta nu are calitate de persoană îndreptățită să pretindă nicio reparație de nicio natură de la - - sau de la terțe persoane în legătură cu calitatea de acționar transmisă prin novație.
Mai mult, într-un litigiu având ca obiect cererea AVAS de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.45/23.12.2002, finalizat prin incheierea unei tranzacții, a renunțat în mod expres la "termenul și efectele condiției rezolutorii prevăzute în contract", respectiv la vocația de a achiziționa acțiunile rezultate din urma conversiei în acțiuni a datoriilor față de - -.
S-a mai arătat că pentru a fi fost în măsură să vândă acțiunile către, ar fi trebuit să cumpere aceste acțiuni de la AVAS, care, la rândul ei, ar fi trebuit să le achiziționeze de la - -. Rezultă deci, că renunțând la dreptul de a cere transferul acțiunilor către AVAS, apelanta a renunțat chiar la dreptul ca, în viitor, să dobândească aceste acțiuni de la AVAS, astfel că nu se poate susține că apelanta nu a renunțat la toate beneficiile ce i-ar fi revenit dacă ar fi achiziționat aceste acțiuni, inclusiv viitoarea și eventuala revindere a acestora.
Prin renunțarea la dreptul de a cere transferul acțiunilor către AVAS, apelanta a renunțat și la dreptul de a cere despăgubiri cauzate prin fapta ilicită, fiind vorba de două drepturi intim legate, unul principal (vocația de a dobândi acțiunile) și celălalt secundar, derivat din cel principal (dreptul la despăgubiri pentru pretinsa încălcare a obligației de transfer), renunțarea la dreptul principal având consecința dispariției dreptului accesoriu, la despăgubiri, conform principiului accesorium sequitur principale.
Urmează a se avea în vedere recunoașterile apelantei conform cărora dreptul de a obține transferul acțiunilor aparținea AVAS, acționând în litigiul anterior în temeiul unei "acțiunii oblice".
În măsura în care apelanta recunoaște că titularul dreptului de a cere transferul acțiunilor era AVAS, orice încălcare a acestui drept prejudicia AVAS, iar nu pe terțul. Împrejurarea că ulterior AVAS, ar fi trebuit să îi transfere aceste acțiuni, nu poate fi imputată - -, ci AVAS, aceasta din urmă având raporturi contractuale cu apelanta. Deci, nerespectarea de către AVAS a obligației contractuale față de, chiar presupunând că s-a datorat refuzului - - de a transfera acțiunile, nu ar fi de natură să ducă la nașterea în sarcina - - a vreunei obligații de despăgubire direct față de în temeiul răspunderii civile delictuale. Pentru recuperarea eventualelor prejudicii, ar fi trebuit să se îndrepte direct către AVAS, în temeiul contractului de privatizare.
Trebuie constatată și poziția contradictorie a apelantei care, pe de o parte susține că în perioada iunie 2004-noiembrie 2006, fapta ilicita a - - a constat în "refuzul de a transfera acțiunile către A ", iar pe de altă parte susține că în aceeași perioadă (iunie 2004-noiembrie 2006) - - nu era proprietara acțiunilor in discuție.
În ceea ce privește contravaloarea prejudiciului pretins a fi suferit în legătură cu executarea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr.45/23.12.2002, intimata - - a arătat că din cuprinsul acestuia rezultă că obligațiile de mediu reveneau numai acționarului majoritar al, care, în opinia părții adverse, nu era, ci și că pretinzând că nu avea putere de decizie în cadrul, neîndeplinirea obligațiilor de mediu nu putea fi imputată acesteia, neexistând niciun motiv pentru care să plătească penalitatea pentru nerealizarea investițiilor de mediu. În măsura în care a apreciat că nu datora suma, atunci recuperarea acesteia trebuia să se facă de la pentru plată nedatorată, iar nu de la - -, pe calea unei acțiuni în răspundere delictuală.
S-a mai susținut că nu pot fi primite criticile apelantei în sensul că prima instanță s-a pronunțat asupra unor aspecte ce nu au fost puse în discuția părților.
Pe de altă parte, fie și în ipoteza în care se va aprecia ca apelanta trebuia să realizeze investițiile de mediu, - - nu poate fi considerată responsabilă de nerespectarea acestei obligații. Data în raport de care AVAS a apreciat ca nu a realizat investițiile de mediu și a aplicat penalitatea de 675.440 Ron este 7.05.2004, când nu avea calitatea de acționar majoritar al.
S-a mai solicitat de către intimata - - a se avea în vedere conduita frauduloasă a care a încercat să inducă în eroare AVAS cu privire la îndeplinirea obligației de mediu, prezentând contracte încheiate cu -, că AVAS a constatat că deși a achitat în avans către - suma de 13.900.000.000 lei vechi (contravaloarea sumei de 416.500 USD), totuși - s-a obligat să realizeze doar una din obligațiile de mediu, pe care a îndeplinit-o în parte (au fost efectuate lucrări în valoare de doar 2.284.649.093 lei vechi, iar nu de 13,9 miliarde lei vechi). AVAS a reținut că prin aceste operațiuni financiare (virarea sumelor în contul, urmată de redirecționarea acestora către o altă firmă din grup, fără o prestație reală și echivalentă), a încercat să inducă în eroare autoritatea publică cu privire la îndeplinirea obligațiilor de mediu, motiv pentru care, constatând că, în realitate, aceste investiții nu au fost făcute, AVAS a făcut aplicarea prevederilor art.11.6, aplicând penalitatea de 675.440 ron, stabilită prin contractul de privatizare.
Intimata AVAS a arătat că cererea de chemare în judecată nu întrunește cerințele art.111 pr.civ. apelanta solicitând generic determinarea inexistenței unui drept de proprietete al - - asupra unui pachet de acțiuni, că situația ce s-a solicitat a fi constatată nu poate fi obținută decât pe calea unei acțiuni în realizare, că în ceea ce privește capătul doi de cerere, în mod corect prima instanță nu a dovedit existența unui prejudiciu, iar prin renunțarea la dreptul de acere obligarea - - să transfere aceste acțiuni către AVAS, - - a renunțat implicit și la eventuala vânzare a acelor acțiuni către societatea poloneză.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că apelul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acțiunea dedusă judecății apelanta-reclamantă a solicitat, în contradictoriu cu intimatele-pârâte AVAS și - -, să se constate inexistența dreptului de proprietate al intimatei-pârâte - - asupra pachetului de acțiuni rezultat în urma conversiei creanțelor deținute față de - -, ca urmare a stingerii dreptului în termen de 5 zile de la data realizării conversiei și obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 675.440 lei și contravaloarea în lei a sumei de 5.428.223,08 euro.
Apelanta-reclamantă a justificat cererile sale, în esență, pe următoarele aspecte:
- Intimata-pârâtă - - a încălcat dispozițiile imperative ale art.14 din OUG nr.8/2003 privind obligația transferării către AVAS a acțiunilor dobândite prin conversia creanțelor, astfel că la expirarea termenului de 5 zile prevăzut pentru înstrăinare, - - a pierdut dreptul de proprietate asupra acțiunilor, aceasta transferând către AVAS pachetul de acțiuni abia la 23.11.2006;
- Dată fiind această împrejurare, - - nu a putut să uzeze de poziția de acționar majoritar din cauza conduitei nelegale a - -, care a deținut, contrar legii, pachetul majoritar de acțiuni și din acest motiv nu a putut determina îndeplinirea de către societatea privatizată a obligațiilor de mediu, suferind un prejudiciu cert egal cu suma pe care a trebuit să o deducă din prețul acțiunilor vândute societății poloneze, respectiv penalitățile pentru neîndeplinirea obligațiilor de mediu;
- - - a suferit și un prejudiciu de 5.428.223,08 euro din cauza conduitei nelegale a - -, în sensul că dacă aceasta din urmă și-ar fi respectat obligația de transfer a acțiunilor dobândite prin conversia creanțelor, apelanta ar fi cumpărat de la AVAS aceste acțiuni la prețul la care cumpărase primele acțiuni și le-ar fi revândut societății poloneze la prețul la care a vândut primele acțiuni, diferența de preț reprezentând suma de 5.428.223,08 euro.
În raport de aceste motive invocate de apelanta-reclamantă în cererea de chemare în judecată, față de petitul acțiunii, precum și față de cele reținute în considerentele hotărârii atacate, Curtea apreciază că, în mod greșit, prima instanță a admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere.
Prin cererile în constatare reglementate de art.111 pr.civ. reclamantul solicită instanței numai să constate existența unui drept al său, ori inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa. ( Codul d e procedură civilă comentat și adnotat, și, Editura, B 1994).
Cererea formulată de apelanta-reclamantă este o acțiune în constatare negativă formulată în temeiul art.111 pr.civ. și privește constatarea unei situații de drept, iar nu a unei situații de fapt.
Nu poate fi primită apărarea intimatelor-pârâte în sensul că apelanta-reclamantă a cerut constatarea unei situații juridice care nu putea fi obținută decât pe calea acțiunii în realizare, deoarece drepturile invocate prin prezenta acțiune nu sunt născute direct din contractul de privatizare, iar intimata - - este terț față de contractul de privatizare.
Totodată, apelanta-reclamantă nu avea la îndemână acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului prin care - - a înstrăinat cu titlu oneros acțiunile către AVAS, deoarece apelanta-reclamantă și-a înstrăinat, la rândul său, către societatea poloneză, acțiunile dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.45/23.12.2002 și a renunțat la vocația de a achiziționa acțiunile rezultate în urma conversiei în acțiuni a datoriilor față de - -.
Apelanta-reclamantă a invocat că inexistența dreptului de proprietate al intimatei-pârâte - - asupra acțiunilor rezultate în urma conversiei creanțelor în acțiuni a subzistat pe toată perioada cuprinsă între 18.06.2004 - 22.11.2006.
Așadar, prin primul capăt de cerere se solicită constatarea unei situații de drept, în opinia apelantei-reclamante această situație fiind generatoare de prejudicii, care îi afectează și în prezent patrimoniul.
Prin urmare, apelanta-reclamantă tinde la protejarea unui drept actual.
Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale active și a ignorat solicitarea de a se dispune unirea cu fondul cauzei a excepției, având în vedere că apelanta-reclamantă și-a întemeiat cererea de despăgubiri pe răspunderea delictuală, iar nu pe răspunderea contractuală. Criticile pe care este întemeiată excepția vizează chiar neîndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii delictuale, astfel că instanța nu poate soluționa acțiunea decât făcând verificări de fapt sau de drept care țin de fondul cauzei, fiind necesară administrarea de probe în acest sens.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, deși prin motivele de apel nu se aduce nici o critică sub acest aspect, Curtea reține că prima instanță a dispus respingerea acesteia, însă în considerentele hotărârii se reține, pe de o parte, că nu există identitatea de obiect prevăzută de art.1201 Cod civ. pentru a se putea constata existența autorității de lucru judecat în raport de litigiul soluționat prin sentința comercială nr.6917/2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vl-a Comercială, iar pe de altă parte, că totuși constatările din acea hotărâre pot fi opuse părților din proces.
Această motivare este de natură să inducă contrarietate între considerente și dispozitivul hotărârii, iar pentru a se asigura o judecată unitară, Curtea apreciază că se impune desființarea în totalitate a sentinței atacate, astfel că în temeiul art.297 Cod procedură civilă, va dispune trimiterea cauzei primei instanțe, cu prilejul rejudecării urmând a fi avute în vedere toate susținerile și apărările formulate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta - - cu sediul în T,-, județul T împotriva sentinței comerciale nr.1396/26.01.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București Secția a Vl-a Comercială în contradictoriu cu intimatele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1 și - - cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și cu sediul ales în B,-, sector 1 la și Asociații.
Desființează sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul București - Secția a VI -a Comercială.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2010.
Președinte, Judecător,
Jud. dr.
Grefier,
Red./tehnored.Jud.- 18.02.2010
Nr.ex.: 5
Fond: Jud. TB -Secția a VI -a Comercială:
Președinte:Liliana CrîngașuJudecători:Liliana Crîngașu, Mioara Badea
