Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 198/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 198
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta SC SA DTS prin reprezentant legal ec. - director general, împotriva sentinței nr. 420 din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin Sentința nr. 420 din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de și a fost obligată pârâta SC SA DTS să încheie cu reclamantul contract de vânzare cumpărare pentru imobilul situat în T S, Str. -, -.2. Bl.3, Sc.1,.6, la prețul de 2.559 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond și-a întemeiat soluția pe prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 care prevede obligația societăților comerciale de a vinde locuințele construite din fondurile lor până la data intrării legii în vigoare, către titularii contractelor de închiriere, la cererea acestora, fie cu plata integrală, fie cu plata în rate a prețului, evaluarea și vânzarea urmând să se facă în condițiile D-L 61/1997.
A mai reținut că reclamantul este titularul contractului de închiriere al apartamentului, pe care l-a ocupat ca accesoriu al contractului de muncă și că sunt îndeplinite toate condițiile legii, respectiv faptul că locuința este construită din fondurile societății pârâte, anterior anului intrării în vigoare a legii.
Instanța de fond a respins apărarea pârâtei potrivit căreia instanța nu se poate substitui voinței părților cu motivarea că este incidentă voința puterii legiuitoare de a lua măsuri de protecție socială, instanța obligând doar la respectarea legii.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Apelanta a invocat nelegalitatea sentinței sub aspectul interpretării greșite a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992.
Susține că, potrivit art. 7 alin.8 din Legea nr. 85/1992, unitățile economice pot să dețină și să construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu al contractului de muncă și că instanța a golit de conținut norma referitoare la posibilitatea societății de a deține locuințe. Astfel, câtă vreme societatea este obligată să vândă nu mai poate deține, adică nu își poate menține fondul de locuințe, deși legea îi permite să mențină fondul de locuințe construite anterior intrării în vigoare a legii.
Pe de altă parte, locuința în speță nu a fost construită din fondurile statului ci din fondurile proprii ale societății și în aceste condiții sunt aplicabile prevederile art.7 alin.8 din Legea nr. 85/1992.
Pe de altă parte, nici prețul nu poate fi stabilit conform D-L nr. 61/1992 câtă vreme locuința face parte din categoria prevăzută la art.7 alin.8 și nu din cea prevăzută la art. 7 alin.1. Astfel, instanța a încălcat principiul libertății contractuale și al autonomiei de voință, stabilind prețul de vânzare în condițiile D-L 61/1992.
Pe de altă parte, s-au încălcat și dispozițiile art. 969 cod civil, deoarece contractul de închiriere este accesoriu al contractului de muncă și își produce efectele până la data încetării contractului de muncă iar prin vânzarea spațiului se încalcă voința exprimată la încheierea contractului.
Nu s-a depus întâmpinare.
Apelul este nefondat.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 85/1992, " Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi.
Potrivit art.7 alin.8 din Legea nr. 85/1992 "Unitățile economice sau bugetare pot să dețină și să construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare și eventuala înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 85/1992, "Construcțiile prevăzute la art. 7, în curs de execuție și nerepartizate nominal până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pot fi vândute cu aprobarea organelor de conducere ale persoanelor juridice care le au în proprietate, în condițiile art. 2"
Din interpretarea acestor texte de lege, reiese că există pentru unitățile economice constituite prin transformarea societăților cu capital de stat sau bugetare de stat obligativitatea înstrăinării către salariați, titulari ai contractelor de închiriere, a locuințelor construite, recepționate și repartizate nominal până la data intrării în vigoare a legii și facultatea pentru acestea de înstrăinare către salariați, titulari ai contractelor de închiriere, a locuințelor construite și repartizate nominal după data intrării în vigoare a legii.
Din probele administrate în cauză, reiese că imobilul în care se află apartamentul ce face obiectul litigiului a fost construit în anul 1980 și apartamentul a fost repartizat nominal după recepționare, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.85/1992 și în consecință locuința intră în categoria prevăzută de aliniatul 1 al art.7 existând pentru societatea proprietară obligativitatea de înstrăinare în condițiile D-L nr. 61/1990, adică la prețul stabilit după criteriile prevăzute de acest act normativ, la cererea titularului contractului de închiriere. În consecință, instanța nu a încălcat principiul libertății contractuale și al autonomiei de voință, stabilind prețul de vânzare în condițiile D-L 61/1992.
Curtea apreciază că nu s-au încălcat nici dispozițiile art. 969 cod civil câtă vreme legiuitorul este cel care a instituit obligativitatea adoptării unor măsuri de protecție socială a salariaților, instanța limitându-se doar la a obliga societatea de a respecta norma imperativă în sensul de a încheia contractul. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 362 din 23 septembrie 2004 s-a statuat că, deși în proprietatea societăților comerciale sau a regiilor autonome au intrat și locuințele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituției, a posibilității ca fiecare chiriaș al unei asemenea locuințe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Însă, prin dispozițiile legale criticate se consacră o normă de justiție socială, chiriașii având posibilitatea să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Ca atare, aceste dispoziții sunt conforme literei și spiritului art. 44 din Constituție, republicată, precum și în deplină concordanță cu dispozițiile cuprinse în art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".
Prin decizia menționată mai sus s-a reținut că art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, instituie o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective, dar această limitare este justificată din punct de vedere social și moral, întrucât chiriașii au contribuit la construirea acestor locuințe. Ca atare, dispozițiile legale sunt în deplină concordanță cu obligația constituțională a statului de a asigura "crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții", prevăzută prin art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție, republicată.
Posibilitatea societății de a deține în proprietate locuințe se referă numai la locuințele construite după intrarea în vigoare a legii precum și la cele construite anterior și care până la data intrării în vigoarea legii nu au fost repartizate nominal și deci ni se pune problema unei interpretări greșite a legii în senul lipsirii de conținut a normei juridice.
De asemenea, atât aliniatul 1 cât și aliniatul 7 al art.8 se referă la locuințele care a fost construite din fondurile proprii ale societății.
Față de aceste considerente, curtea va respinge apelul pârâtei ca nefondat, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SA prin reprezentant legal ec. - director general cu sediul în DTS,-, județul M, împotriva sentinței nr. 420 din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant cu domiciliul în DTS,-, 3,. 1, 6, județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red - NȚ/4/ex/27.10.2009
Jud fond - / Tribunalul Mehedinți
14 Octombrie 2009
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu
