Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 198/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.198
Ședința publică de la 21.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-pârât CABINETUL DE INSOLVENȚĂ în calitate de lichidator judiciar al, împotriva sentinței comerciale nr.2051/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-reclamanți prin avocat G cu împuternicire avocațială nr.61051/2009 aflată la fila 20, lipsă fiind apelantul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 15.04.2009 intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare.
La solicitarea instanței, apărătorul intimaților-reclamanți procedează la semnarea în fața instanței a întâmpinării depusă la dosar prin serviciul registratură.
Intimații-reclamanți, prin avocat, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Intimații-reclamanți, prin avocat, solicită respingerea apelului formulat de apelanta-pârâtă și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică. Solicită să se observe faptul că nici unul din cele două motive invocate de către apelanta-pârâtă nu pot fi reținute ca și motive de apel. Consideră că, în cauză nu pot fi reținute ca aplicabile prevederile art.1324 civ. cu privire la fructe, întrucât atât ipoteca cât și creditul bancar obținut prin garantarea creditului cu bunul în litigiu nu pot fi considerate ca fiind fructe ale acestui bun. De asemenea, în cauză s-a făcut dovada faptului că prețul nu a fost cerut și nici plătit de către părți. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.2051/09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosar nr-, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii ridicată de către pârâta SC SRL și a admis acțiunea formulată de către reclamanții și, constând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6079/03.12.2003 la BNP, având ca obiect imobilul situat în comuna, județul C, compus din 1.615 mp, cu C2 -locuință în suprafață de 166,95 mc, C3 - magazie în suprafață de 29,97 mp și C8 - chioșc în suprafață de 19.48 mp, întabulat în cu nr.105/N și număr cadastral al parcelei 30/2, respingând totodată cererea acordării unei drept de retenție ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, din interpretarea probelor și a raportului de expertiză contabilă efectuată prin analiza registrelor societății pârâte, prima instanță a reținut că, în fapt, încheierea contractului de vânzare-cumpărare atacat s-a făcut sub o cauză falsă, de conivența ambelor părți, întrucât prețul nu a fost niciodată conceput în scopul de a fi plătit și primit în realitate, astfel încât contractului de vânzare-cumpărare îi lipsește un element esențial sancționat cu nulitatea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, solicitând anularea sentinței apelate și respingerea acțiunii de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6079/03.12.2003 la BNP ca neîntemeiată.
Astfel, s-a arătat că, nu se poate reține nerealitatea încheierii contractului pentru lipsa prețului ca element esențial, câtă vreme contractul a fost executat de vânzător în sensul că aceștia au predat lucrul vândut către SC SRL în luna decembrie 2003, care astfel, l-a putut ipoteca în favoarea BCR Oltenița pentru garantarea unui credit ipotecar.
Invocând predarea bunului, dar și dispozițiile art.1324 Cod civil, care arată că din ziua predării fructele sunt ale cumpărătorului, apelanta a arătat că SC SRL a beneficiat de împrumut și astfel este total greșită afirmația instanței potrivit cu care imobilul nu a ieșit niciodată din posesia reclamanților.
În dovedirea motivelor de apel s-a atașat copia contractului de credit nr.1547/22.12.2003 prin care SC SRL garanta o linie de credit de 3.000.000.000 ROL cu imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestui apel reclamanții-intimați au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat arătând că suma criticilor formulate de către apelantă se referă la chestiunea dreptului de retenție, în timp ce suma probelor administrate în cauză a dovedit că reclamanții s-au comportat în continuare ca proprietari, plătind toate sarcinile fiscale în legătură cu imobilul și că ipoteca nu poate fi considerată un fruct sau o modalitate de însușire a fructelor unui bun.
Analizand apelul in limita aspectelor supuse devolutiunii in cadrul motivelor de apel, potrivit art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea prezinta urmatoarele considerente:
Potrivit art. 1294 Cod civil, pretul este un element esential al vanzarii si totodata defineste si caracterizeaza cauza contractului, mai exact cauza obligatiei vanzatorului.
Astfel, pentru ca un contract de vanzare-cumparare sa ia nastere in mod valabil, trebuie, intre alte conditii ca pretul sa constituie o cauza suficienta a transferului de proprietate din partea vanzatorului.
Aceasta semnifica, intre alte caracteristici necesare ale pretului, ca acesta trebuie sa fiereal, adica nefictiv(situatia in care se pune problema contractului gratificator prin analiza intentiei de gratificare) si conceput cu intentia de a fi platit si incasat in realitate.
Intrucat in cauza s-a pus problema incidentei cauzei de nulitate derivate din imprejurarea capretul a fost nereal, adica partile nu au intentionat in realitate sa-l plateasca si respectiv, sa-l incaseze,Curtea va analiza situatia de fapt referitoare la imprejurarile incheierii actului si consecintele sale in drept.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6079/03.12.2003 la BNP, reclamantii și au vandut cumparatoarei SC SRL imobilul proprietatea lor, situat în comuna, județul C, compus din 1.615 mp, cu C2 -locuință în suprafață de 166,95 mc, C3 - magazie în suprafață de 29,97 mp și C8 - chioșc în suprafață de 19.48 mp, întabulat în cu nr.105/N și număr cadastral al parcelei 30/2, la pretul de 3.100.000.000 lei- ROL, pret pe care vanzatorii au declarat ca l-au primit la data autentificarii actului.
Aceasta afirmatie, nefacand domeniul constatarilor personale ale notarului public care a autentificat actul, poate fi combatuta in regim probator obisnuit.
Astfel, sub aspect probator, Curtea evoca procesul-verbal de inspectie fiscala intocmit la 26.04.2007 la initiativa Cabinetului Individual de Insolvență, lichidator al SC SRL in care se arata ca inregistrarea contabila a vanzarii cumpararii s-a facut in contabilitatea paratei in luna iunie 2005 si s-a mentionat ca societatea a facut inregistrarea in contul 212 = 404, fara documente justificative, iar in nota explicativa a contabilului SC SRL s-a mentionat ca scoaterea din evidenta s-a facut la valoarea de intrare, 310.000 lei,intrucat a fost achizitionat pentru obtinerea unui credit bancar, pentru garantare, fara ca achizitia sa aiba alt scop.
In acelasi sens, raportul de expertiza contabila efectuat in cauza releva casuma de 310.000 lei, cu titlu de pretal contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6079/03.12.2003 la BNP,nua fost achitata vanzatorilorși.
De altfel, martorul G, audiat in cauza la 21.10.2008 a relatat careclamantii au dorit sa ajute pe fiica lor, -asociata in SC SRLla data incheierii contractului atacat, asa cum rezulta cin certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului nr. 19755/15.10.2008,numai in scopul ca societatea sa poata obtine un credit bancar, sens in care imobilul ar fi fost obiect al garantiei. Martorul arata ca stie capretul nu s-a platit si ca toate formalitatile de gajare au fost facute de catre reclamant si fostul administrator al societatii.
Este evidenta relatia dintre reclamanti si cei care, la data contractului, aveau interese si dreptul de reprezentare in societatea parata.
Despre faptul caimobilul "vandut" a servit ca garantie pentru un contract de imprumut acordat de BCR paratei SC SRL fac recunoasteri atat reprezentantii paratei ca si data contractului de credit si ipoteca, foarte recenta datei vanzarii.
Mai mult, martorul a aratat ca niciodata reclamantii nu au pierdut posesia imobilului, locuind in casa vanduta de acestia si dupa incheierea contractului atacat.
Nicio proba contrara nu a fost administrata de catre parata.
Curtea apreciaza ca este evident, in aceste circumstante probatorii, ca reclamantii nu au pierdut contactul fizic cu lucrul, ca in continuare, dupa vanzarea din 2003, comportamentul lor public a fost acela al unor reali proprietari ai imobilului, unde au continuat sa si locuiasca.
Este, de asemenea, dovedit ca pretul vanzarii nu a fost platit de catre SC SRL dar si ca reclamantii și nu au ridicat niciodata in acest interval o pretentie de plata a pretului, de unde prezumtia ca s-au comportat ca si cum aceasta suma nu li se datora.
Este credibil si ca reclamantii au consimtit incheierea acestui act doar aparent, pentru ca SC SRL sa obtina o linie de creditare, ca au facut acest lucru ca sa-si ajute fiica si ca acest scop a fost atins in realitate.
Toate acestea justifica a se considera reala afirmatia reclamantior care arata ca nu au intentionat in mod real sa vanda niciodata si ca, in acest sens pretul contractului a fost conceput numai fictiv, ca niciodata el nu a fost considerat ca genereaza o obligatie reala a cumparatorului si un drept al vanzatorilor, ca a fost stabilit de forma, pentru a crea aparenta unei vanzari care, in realitate nu a existat nciodata.
Or, astfel, indiferent de abordarea actuala a SC SRL care intelege gresit ca actul este perfect intrucat a cules fructele imobilului prin constituirea unei ipoteci si astfel i-a deposedat de vanzatori, s-a demonstrat in cauza ca pretul vanzarii a fost o conditie neindeplinita.
Intrucat potrivit art. 1303, lipsa pretului in vanzare genereaza o lipsa a cauzei imediate a contractului care, potrivit art. 948 si art. 966, actul incheiat sub aceste este lovit de nulitate.
de toate aceste considerente, Curtea arata sa hotararea primei instante este legala si s-a bazat pe o corecta evaluare a probelor si aplicare a legii la situatia de fapt constatata.
De aceea, potrivit art. 297 Cod procedură civilă, apelul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta SC SRL cu sediul în comuna, județul C, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în C, str. -, - 13, parter,.2, județul C,împotriva sentinței comerciale nr.2051/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și ambii cu domiciliul în comuna, județul C, ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.04.2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
24.04.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Călărași
Președinte: G
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Mioara Badea
