Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
INCHEIERE
Sedința din Camera de Consiliu de la 19 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
GREFIER - - -
****************
Pe rol soluționarea cererii de abținere de la judecarea apelului ce formează obiectul dosarului -, formulată de doamna judecător.
Judecata are loc fără prezența părților, conform art.31 alin.1 pr.civ.
CURTEA:
Deliberând asupra cererii de abținere de față, constată:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarelor, rezultă că, d-na judecător a făcut parte, din completul de judecată, care a pronunțat Decizia comercială nr. 72 din 2.02.2005, în dosarul nr. 1331/2004, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta - - B, împotriva sentinței comerciale nr.5446 din 27.04.2004 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice
În aceste condiții, Curtea constată că, sunt incidente dispozițiile articolului 27 punctul 7 Cod procedură civilă, astfel că, d-na judecător este incompatibilă să mai judece în această cauză, motiv pentru care, se va admite cererea sa de abținere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite cererea de abținere formulată de D-na judecător, în dosarul de apel nr-, al acestei instanțe, având ca părți: reclamantă-pârâtă - -, și intimați pârâți - Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
Fără nici o cale de atac.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi - 19.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
12.12.2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.493
Sedința publică din 19 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
****************
Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de apelantul pârât MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței comerciale nr.11192/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - B și intimata pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata reclamantă prin dl. avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul pârât și intimata pârâtă AVAS.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, un set de înscrisuri, de către intimata reclamantă, astfel cum s-a dispus prin încheierea anterioară.
Intimata reclamantă prin apărător, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul intimatei reclamante, pe apel.
Intimata reclamantă prin apărător, solicită respingerea excepțiilor invocate și respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 11192 din 10.10.2007 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, s-au respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, și excepția lipsei de interes, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - - B, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, s-a constatat, inexistența dreptului pârâtului, ca reprezentant al statului, de a solicita obligarea reclamantei, la plata vreunei sume de bani, în temeiul HG nr. 1279/1990, și s-a luat act că, reclamanta, a renunțat la acțiunea formulată, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că, prin cererea înregistrată sub nr. 19959/2003, la Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, reclamanta - -. - a chemat în judecată pârâta, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să constate că și-a îndeplinit obligațiile pe care le-a avut, în temeiul prevederilor articolului 4 litera b din HG nr. 1279/1990.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin HG nr.1279/1990, s-a prevăzut, preluarea de către, a activelor, aferente societăților mixte, cu participarea din străinătate, a celor aferente asigurărilor și operațiunilor de asigurare, în relațiile cu străinătatea, în sumă de 3.500 milioane lei, și în limita acestora, a pasivelor corespunzătoare.
Reclamanta a mai arătat că, nu a primit, niciodată, suma efectivă de 3.500 milioane lei, cu numai suma de 1.228.871.000 lei, diferența fiind contabilizată, ca și creanță de urmărit, în vederea valorificării. Astfel, creanțele respective, se compuneau din: daune în curs de încasare, de la reasiguratorii externi, pentru afaceri cedate la aceștia și sume de încasat, de la societăți în lichidare, despre care se știa că, nu se încadrează, în întregime, ci numai în procente, eliberate sub forma dividendelor, prin decizia lichidatorilor.
- - a menționat, prin acțiunea formulată, faptul că, a plătit la extern (despăgubiri cuvenite și care reprezentau acele elemente de pasiv, repartizate - -, de către Guvernul României), până la data de 23.07.2002, suma de 211.700.370.262,53 rol, către cedenți externi, ce au emis pretenții, de daune, de la societate, ceea ce reprezintă 604%, față de prevederile Hotărârii de Guvern.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile articolului 111 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 23.02.2004, reclamanta și-amodificat acțiunea, chemând în judecată și Ministerul Finanțelor Publice, arătând că, până la data apariției HG nr. 1279/1990 actul normativ în cauză, obligațiile asumate de către fostul, erau, în fapt și în drept, obligații asumate de către Statul Român, prin intermediul societății sale.
Ulterior, la termenul de judecată din 2 3.03.2004 reclamanta și-amodificat obiectul cererii, solicitând, instanței de judecată, să constate, existența dreptului Statului, prin Ministerul Finanțelor Publice, de a solicita, obligarea sa, la plata unei sume de bani, în temeiul HG nr. 1279/1990, arătând că, obligația dispusă prin actul normativ menționat, potrivit căreia societatea, preia activele, aferente societăților mixte, cu participarea, din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiunilor de reasigurare, în relațiile cu străinătatea, în sumă de 3.500 milioane lei, și în limita acestora, pasivele corespunzătoare, a fost îndeplinită, societatea reclamantă plătind, până la 23.07.2002, suma de 211.700.370.262,53 lei, ceea ce reprezintă 604%, față de prevederile din Hotărârea de Guvern.
Prin sentința comercială nr. 5446/27.04.2006, Tribunalul a admis, excepția de inadmisibilitate a cererii, și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Prin Decizia nr.72/2.02.2005, Curtea de Apel Bucureștia respins, ca nefondat, apelul declarat, de către reclamanta, împotriva acestei sentințe, iar prin Decizia nr. 5338/9.11.2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul, declarat de reclamantă, împotriva Deciziei nr.72/2.02.2005 a Curții de Apel București, a casat decizia instanței de apel și sentința Tribunalului București și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, iar la termenul de judecată, din 3.10.2007, reclamanta a renunțat la judecata acțiunii, în contradictoriu cu
Prin sentința comercială nr. 11192/10.10.2007 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, a admis acțiunea formulată, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, constatând inexistența dreptului Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, de a solicita obligarea reclamantei la plata vreunei sume de bani, în temeiul HG nr. 1279/1990.
Prin aceeași sentință, au fost respinse excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul mai arată că instanța de apel, să constate faptul că, în mod greșit,instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român, cu atât mai mult cu cât, chiar acesta a motivat, în considerentele hotărârii atacate, faptul că HG nr. 1279/1990, a fost adoptată de Statul Român, prin intermediul unei autorități a sa, respectiv -Guvernul României, scopul urmărit fiind, constituirea a trei societăți comerciale, cu capital de stat (- Românească -, - - și Agenția -), și încetarea activității Administrației de Stat-societate de asigurare de stat.
Apelantul consideră că, instanța de fond a fost, în eroare, atunci când a apreciat asupra calității procesuale pasive, de reprezentant a Statului Român, în persoana Ministerului Economiei și Finanțelor, ignorând dispozițiile prevăzute de articolul 1 alineat 1 și alineat 5 punctul d din Legea nr.90/2001, privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor în conformitate cu care:
"(1) Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează, în baza votului de încredere, acordat de Parlament, și care asigură, realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice -.
(5)Pentru realizarea Programului de guvernare, Guvernul exercită următoarele funcții: -d)funcția de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern și extern".
Totodată, potrivit articolului 25 din Decretul nr. 31/1954, "statul este persoana juridică, în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care, legea stabilește anume alte organe, în acest scop".
Potrivit articolului 37 din același decret:
"Statul nu răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat, ale întreprinderilor și organizațiilor economice de stat, precum și ale oricăror alte organizații socialiste de stat, dacă ele sunt persoane juridice-".
Ca urmare, față de dispozițiile legale mai sus menționate, având în vedere faptul că, semnatarul actului normativ HG nr.1279/1990, în baza căruia reclamanta solicită să se constate inexistența dreptului Statului Român, de a solicita, obligarea sa la plata vreunei sume de bani, este Guvernul României și nu Ministerul Economiei și Finanțelor, înțelege să reitereze, pe calea apelului, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, de reprezentare al Statului Român, și respingerea acțiunii formulate, de către reclamanta - -, împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește, excepția lipsei de interes, a acțiunii formulate de către reclamantă, de asemenea, consideră că instanța de fond, în mod greșit, a respins excepția invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor pentru următoarele considerente:
Interesul este o cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune.
Astfel spus, interesul conferă calitatea de parte.
În doctrină, s-a arătat că, prin interes se înțelege folosul, practic, imediat pe care îl are partea, pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Exercițiul acțiunii în justiție cere o justificare deosebită, care nu consta, nici în interesul material și moral, care formează substanța dreptului subiectiv, în cauză, nici în interesul de a invoca acest drept și de a stărui în realizarea lui, ci în interesul de a-l invoca și de a-l urmări, pe cale formală, care duce la punerea în funcțiune a organelor jurisdicționale.
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv: să fie legitim, să fie personal și direct și să fie născut și actual.
Ca interesul să fie născut și actual, acesta trebuie să existe, în momentul în care este formulată cererea, pentru că, rolul Judecătorului este de a rezolva litigii, deja, născute.
Un interes eventual, ca și un interes care a trecut, a fost depășit, nu poate fi luat în considerare.
În doctrină (M:, cit.1 p. 272), s-a spus că interesul este actual, în sensul că, dacă cel interesat, nu ar recurge la acțiune, în momentul respectiv, s-ar expune, prin aceasta, la un prejudiciu.
Or, în cazul de față, reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâtul Statul Român, o împiedică, în vreun fel, în exercițiul normal al dreptului său, sau că pârâtul ar fi promovat vreo acțiune în pretenții, sau mai mult, că ar fi început vre-un act de executare, cu privire la obligația dispusă prin actul normativ menționat, (potrivit căreia, societatea preia activele, aferente societăților mixte, cu participarea, din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiunilor de reasigurare, în relațiile cu străinătatea, în sumă de 3.500 milioane lei), demersuri care să poată cauza un eventual, prejudiciu, reclamantei.
Ca urmare, față de cele arătate mai sus, reiterează excepția lipsei de interes a reclamantei, în promovarea prezentei acțiuni este lipsită de interes, solicitând admiterea acestei excepții.
Pe fondul cauzei, pârâtul arată că, acțiunea reclamantei este întemeiată, pe dispozițiile prevăzute de articolul 111 Cod procedură civilă, solicitând instanței ca, în baza acestui temei de drept, să se constate inexistența dreptului Ministerului Economiei și Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român, de a solicita obligarea reclamantei, la plata vreunei sume de bani, în temeiul HG nr. 1279/1990.
În opinia pârâtei, acțiunea este inadmisibilă, raportat la faptul că, reclamanta, nu se referea la un drept determinat sau determinabil, ci solicita, să se constate că, nu are nici un fel de datorie, către pârât (decizia civilă nr.12/1983 Tribunalul Cluj, Revista Română de Drept nr.6/1983, pg.55).
Este adevărat că, în primul ciclu procesual, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.5338/9.11.2005, a admis recursul, declarat de reclamantă, împotriva Deciziei nr. 72/2.02.2005 a Curții de Apel București, a casat decizia Curții de Apel București și a Tribunalului București și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, apreciind, însă, pe un alt aspect al admisibilității acțiunii, respectiv -cel legat de faptul că, reclamanta solicită a se constata inexistența unui drept și nu a unui fapt.
Ca urmare, consideră, ca întemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii, pe care înțelege să o invoce la acest moment, raportat la faptul că, reclamanta astfel cum a formulat acțiunea, nu se refera la un drept determinat sau determinabil, ci solicită, să se constate, faptul că, ea nu are, nici un fel de datorie, față de pârât, prin simpla indicare, a temeiului ca fiind HG nr. 1279/1990.
Un alt motiv, pentru care apreciază, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantă este legat de natura juridică a dreptului de creanță, raportat la temeiul de drept, pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea.
Apelantul solicită instanței de apel, să constate faptul că, sumele de bani, primite de către - -, în baza HG nr. 1279/1990, sunt sume acordate de la bugetul de stat, și ca urmare, eventuala, constatare, a unui drept de creanță în raport de acestea, este reglementată de normele procedurale speciale ale Codului d e procedură fiscală, care prevăd la articolul 1 alineat 2 din Titlul I, sfera de aplicare a Codului d e procedură fiscală; (2) prezentul cod se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.
La articolul 2 alineat 2, din același cod, se prevede că, prezentul cod, constituie procedura de drept comun, pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Totodată, la articolele 23 și 24 din OG nr.92/2003, este reglementată, modalitatea de naștere și stingere a creanțelor fiscale.
Ca urmare, sumele de bani acordate reclamantei, în temeiul HG nr. 1279/1990, sunt sume ce constituie venituri ale bugetului de stat și, ca urmare, sunt reglementate de dispozițiile speciale ale Codului d e procedură fiscală.
Astfel că, a solicita, pe calea dreptului comun, să se constate, inexistența dreptului Statului Român, de a solicita, obligarea reclamantei, la plata vreunei sume de bani, în temeiul HG nr. 1279/1990, este inadmisibil, în raport cu natura juridică specială a dreptului de creanță invocat, precum și principiul consacrat de drept "specialia generalibus derogant", care obligă interpretul, să acorde, prioritate, în aplicarea normelor, cu caracter special.
Deci, în concursul dintre dispozițiile articolului 111 Cod procedură civilă și ale OG nr.92/2003, privind, Codul d e procedură fiscală, prioritate au cele speciale, prevăzute de OG nr. 92/2003.
Ca urmare celor mai sus menționate, față de dispozițiile Codului d e procedură fiscală, apreciază, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantă, în temeiul articolului 111 Cod procedură civilă, sumele de bani acordate - -, în baza HG nr. 1279/1990, având natura juridică a unor creanțe fiscale, ce sunt supuse dispozițiilor speciale prevăzute de Ordonanța nr.92/2003, privind Codul d e procedură fiscală.
În susținerea apelului s-a solicitat proba cu înscrisuri, iar cererea nu a fost timbrată, apelanta fiind scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor legale în materie, în vigoare.
Curtea a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Apelul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de apel invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, reclamata a fost înființată, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1279/8.12.1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I a, nr.145/17.12.1990.
Conform statutului reclamantei, prevăzut în Anexa nr.2.2., la HG nr. 1279/1990, capitalul social, inițial, al acesteia, a fost fixat la suma de 1000 mil. lei, împărțit în acțiuni nominative, de 5.000 lei fiecare, subscrise,în întregime, de Statul Român,în calitate de acționar unic, până la transmiterea acțiunilor, din proprietatea statului, către terțe persoane, fizice sau juridice, române sau străine, în condițiile legii.
Statul, în calitate de acționar unic, al reclamantei, a fost reprezentat, încă, de la înființarea intimatei, de Fondul Proprietății de Stat, până la data de 2.07.1994, când acesta, a transmis, AUTORITĂȚII PENTRU PRIVATIZARE SI ADMINISTRAREA PARTICIPAȚIILOR STATULUI, prin actul nr.8606/2.07.1994, un titlu, în valoare de 30%, din capitalul social al - -, în vederea privatizării, astfel că, statul a mai rămas, ca acționar al reclamantei, cu un procent de 70% din capitalul social al acesteia.
Fondul Proprietății de Stat, a reprezentat statul, ca acționar al reclamantei, până în anul 2001, când, a transmis, și diferența de capital, în vederea privatizării reclamantei, către Autoritatea pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului.
La data de 24.07.2002, a fost încheiat contractul nr.19, de vânzare - cumpărare, a pachetului de acțiuni, ale statului, deținute de, la reclamantă, către - - B, astfel că, statul a încetat, să mai dețină, calitatea de acționar, al reclamantei.
În aceste condiții, Curtea constată că, de la înființare și până la definitivarea privatizării reclamantei, statul a fost reprezentat, în calitate de acționar al reclamantei, succesiv, de către și AP. a căror succesor este, în prezent, S B, însă, niciodată, de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt, parțial, eronată, în cauză, pe baza probelor administrate, și a făcut o interpretare și aplicare greșită a clauzelor contractuale și dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivul de apel, privind excepția lipsei calității procesuale pasive, a apelantului pârât, este întemeiată, fapt ce face inutilă analizarea celorlalte motive, care vizează fondul cauzei, și ținând seama că, excepțiile, lipsei de interes și inadmisibilității acțiunii, au fost dezlegate, irevocabil, de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de casare.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este, parțial, netemeinică și nelegală, și urmează a fi schimbată, în parte, prin admiterea apelului, în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă, în sensul că, se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice și, drept urmare, se va respinge, ca atare, acțiunea, față de acest pârât.
Se vor menține celelalte dispoziții ale dispozitivului sentinței atacate, respectiv: -alineatul 2, cu privire la respingerea, ca neîntemeiată, a excepției lipsei de interes, și alineatul ultim, prin care s-a luat act că, reclamanta a renunțat, la judecarea acțiunii, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.11192/10.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -. -, cu sediul în B,-, -. 10 sector 3, și intimata pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11 sector 1, și în consecință:
Schimbă, în parte, sentința comercială atacată, menționată mai sus, în sensul că, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și respinge, ca atare, acțiunea, față de această parte..
Menține celelalte dispoziții, ale dispozitivului sentinței comerciale atacate, respectiv, - alineatul 2 și alineatul ultim.
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi - 19.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
12.12.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Dosar nr- (Număr în format vechi 106/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 493
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe
apelant MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, REPREZENTANT LEGAL AL STATULUI ROMÂN
și pe intimat - -, intimat AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect
acțiune în constatare
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- intimat Pârât - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
- apelant Pârât - MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, REPREZENTANT LEGAL AL STATULUI ROMÂN
- intimat Reclamant - - -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința nepublică de la 19 2008
20 2008
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Marcela Câmpeanu
