Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1237/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1237R
Ședința publică de la 11.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, împotriva sentinței comerciale nr.2226/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul prin avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/16.10.2008 și intimatul personal, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimatul, personal, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art.150 pr.civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Intimatul, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2226/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a comercială, s-au respins cererile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice I, împotriva pârâților și.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul prin judecător sindic a reținut următoarele:
Cu referire la procesul verbal de control nr.2883/23.06.2000 întocmit de Circumscripția financiară B, prin care s-a stabilit încălcarea prevederilor Legii nr.31/1990, Legii nr.87/1994 și a Legii nr.82/1991 de către administratorul în funcțiune la acea dată, pârâtul, s- constat că acest act de control a fost contestat de către debitor, iar Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a trimis contestația Circumscripției Financiare B pentru soluționare, în conformitate cu prevederile art.2 alin.2 din Legea nr.l05/1997. Prin adresa nr.2101/17.01.2008, Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.D informează că nu a soluționat contestația "din lipsă de documente doveditoare".
In ceea ce privește expertiza contabilă, s-a reținut că ajungerea societății în stare de insolvență a fost generată de cauze neimputabile administratorilor. Prin nr.HG588/1998 a fost desemnat un supraveghetor fiscal, cu atribuțiile de a urmări modul în care se înregistrează și se virează la bugetul de stat accizele la producția de alcool, să supravegheze zilnic activitatea societății, respectiv înregistrările în contabilitate a operațiunilor efectuate. De la numirea sa în luna aprilie 2000 supraveghetorul fiscal a întocmit rapoarte periodice în care nu se menționează desfășurarea unor activități în interes personal de către administratori. Au fost prezentate în concluziile raportului de expertiză împrejurările care au dus la insolvența societății, care nu sunt cauzate de fapte săvârșite de administratori.
În ceea ce privește ținerea evidenței contabile, respectiv nedepunerea raportărilor contabile, ca și motive de angajare a răspunderii administratorului invocate de către creditor, instanța constatat că au fost ținută o evidență contabilă a societății, care a fost pusă la dispoziția expertului spre a fi analizată. De altfel, cu ocazia efectuării controalelor fiscale nu s-a făcut mențiune despre lipsa documentelor contabile, însă au fost sesizate neregularități sub aspectul respectării prevederilor legii speciale a contabilității. Ori sancțiunile ce se aplică pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute în legile speciale (Legea nr.31/1990, Legea nr.82/1991) sunt precizate în cuprinsul respectivelor legi, iar sub aspectul legii nr.85/2006, este necesară dovedirea legăturii de cauzalitate între săvârșirea acestor fapte și ajungerea societății în stare de insolvență. Creditorul nu a făcut dovada raportului de cauzalitate, în condițiile în care expertul căruia i s-a solicitat analizarea acestui aspect, nu a identificat fapte imputabile pârâților administratori în legătură cu ținerea evidenței contabile.
Apoi, procesul verbal de control fiscal a fost contestat de către debitor, însă organele financiare competente nu au procedat la soluționarea contestației.
Creditorul nu a menționat în ce mod administratorii au dispus continuarea activității, în interes personal, determinând astfel ajungerea societății în stare de insolvență. S-a reținut că societatea debitoare s-a aflat o perioadă sub supraveghere fiscală, fără a se constata astfel de fapte. Nici expertul contabil nu a determinat săvârșirea unor asemenea fapte.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, solicitând admiterea recursului și pe fond, admiterea cererilor privind suportarea pasivului de către pârâți.
Recurenta a invocat următoarele critici întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod pr.civilă:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond s-a pronunțat în dispozitivul sentinței și asupra cererii formulate împotriva pârâtului. Asupra acestei cereri, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, prin sentința nr.888/11.04.2006 a respins cererea față de pârâtul, sentința fiind definitivă și irevocabilă.
Astfel, instanța trebuia să se pronunțe doar asupra cererii formulate împotriva pârâtului.
În ceea ce privește, motivul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. sunt îndeplinite condițiile răspunderii, în sensul că membrii organelor de conducere au dispus continuarea unui activ care ducea în mod vădit la încetare de plăți și au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente și nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Debitoarea prin organele de conducere avea obligația să adreseze o cerere instanței de judecată în vederea declanșării procedurii insolvenței limitând prejudiciile creditorilor.
Instanța de fond în mod eronat a constatat că a fost ținută o evidență contabilă a societății, care a fost pusă la dispoziția expertului spre a fi analizată. Acestea doar trebuiau a fi puse la dispoziția lichidatorului judiciar.
Există o faptă ilicită în nedepunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței și în neținerea contabilității în conformitate cu legea; există un prejudiciu al creditorilor.
În conformitate cu prev. art.1080 Cod civil, art.1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității administratorului societății debitoare cu activitatea unei persoane diligente care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire sociale.
Pârâții au dispus continuarea activității ce ducea societatea la încetare de plăți, atâta timp cât aceștia nu s-au comportat ca buni administratori procedând la injectarea de capital în momentul în care societatea debitoare era afectată de o lipsă totală de lichidități, datoriile depășind cu mult nivelul total al activității circulante.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Asupra recursului:
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține că Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I au solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a intimaților și.
Prin Sentința nr.888/11.04.2006, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A fost obligat pârâtul să suporte pasivul debitoarei în cuantum de 24.800.461.716 lei. A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul. În baza art.130 din Legea nr.64/1995, s-a închis procedura reorganizării și lichidării judiciare a debitoarei SC 2000 SRL. S-a dispus radierea societății.
Împotriva acestei decizii, s-a formulat recurs de către pârâtul marin.
Prin Decizia comercială nr.2472/2.10.2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a V-a Comercială a admis recursul declarat, a casat sentința comercială atacată și a trimis cauza spre rejudecare și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin Sentința comercială nr.1672/4.05.2007, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins cererile creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva pârâților și.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Prin Decizia comercială nr.1388/2.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a admis recursul formulat de recurentă, a casat sentința comercială atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Motivul prevăzut de art.304 pct.6 pr.civ. reprezintă o aplicare a principiului disponibilității procesului civil, precum și a obligației instanței de a soluționa toate pretențiile deduse judecății.
În raport de obiectul cererii de antrenare a răspunderii celor doi administratori ai societății, intimații și formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, și de faptul că instanțele de recurs au casat în totalitate, în mod succesiv, hotărârile recurate, și având în vedere efectele casării, respectiv rejudecarea în tot a pricinii în fond, Curtea constată că instanța de fond s-a pronunțat în limitele învestirii acesteia cu cererea întemeiată pe art.137 din Legea nr.64/1994, în prezent, art.138 din Legea nr.85/2006 și, consecință, motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.6 pr.civ. nu va fi reținut.
Cât privește criticile încadrate în disp. art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține că prin expertiza contabilă administrată în fața instanței de fond, ca urmare a prevederilor art.315 pr.civ. expertul desemnat a concluzionat că administratorii societății nu au determinat intrarea societății în incapacitate de plată și nu s-a constatat că aceștia au folosit bunurile în interes propriu.
Conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
Nu poate fi reținută critica întemeiată pe omisiunea administratorilor de a depune o cerere proprie pentru aplicarea dispozițiilor Legii insolvenței, o asemenea faptă neputând constitui un temei suficient pentru angajarea răspunderii administratorului în condițiile art. 138 din lege.
Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage în mod automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, numai pentru nedepunerea evidențelor contabile ori pentru neținerea contabilității, prevăzând posibilitatea atragerii răspunderii, numai după ce s-au produs dovezi în acest sens, conform art. 1169 civ.
Răspunderea sa este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 civ. respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art. 1169 civ.
Nedepunerea actelor contabile menționate nu echivalează cu sensul dat de legiuitor expresiei " debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Pentru a se atrage răspunderea administratorului este necesar ca neținerea contabilității în conformitate cu legea, ceea ce înseamnă lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile, să fi avut drept consecință ajungerea debitoarei în starea de insolvență.
Expertul a constatat că au fost ținută o evidență contabilă a societății, care a fost pusă la dispoziția acestuia spre a fi analizată. De altfel, cu ocazia efectuării controalelor fiscale nu s-a făcut mențiune despre lipsa documentelor contabile, însă au fost sesizate neregularități sub aspectul respectării prevederilor legii speciale a contabilității, pentru care sunt prevăzute sancțiuni speciale.
Insolvența s-a datorat, astfel cum reține expertul tehnic desemnat în cauză, unor factori externi activității de producție și comercializare, respectiv: acumularea unor datorii mai mari către bugetul de stat, reaua credință a unor parteneri de afaceri care au promis efectuarea plății prin elemente de plată fără acoperire, iar alții au intrat în faliment și nu s-au mai recuperat sumele, deși debitoarea s-a înscris la masa credală, neobținerea autorizației de funcționare conform OUG nr.50/1998.
Din documentele contabile, a rezultat că administratorii s-au preocupat pentru achitarea creditelor bancare și a datoriilor către buget și, din punctul de vedere al expertului, nu s-a reținut că s-ar fi sustras de la plata obligației față de bugetul de stat.
S-a apreciat că incapacitatea de plată este efectul unor factori de conjunctură economico-sociali ce nu pot fi imputați activității administratorilor și că procesul-verbal al Circumscripției Fiscale B nr.2883/23.06.2000, prezintă aspecte confuze, iar din verificarea documentelor, s-a constatat că s-au diminuat cheltuielile la modul general, fără a preciza cuantumul, luna și natura acestor cheltuieli.
In consecinta, pentru motivele retinute, Curtea va constata recursul nefondat si îl va respinge, conform art. 312 alin.1 Cod proc civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, împotriva sentinței comerciale nr.2226/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
-
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
