Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 211/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.211
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanții și - 2000 SRL, împotriva sentinței comerciale nr.13040 / 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul O.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții, reprezentați de avocat Nucă, cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea acordă cuvântul părților pe probe.
Apărătorul apelanților solicită încuviințarea administrării probei cu interogatoriu luat intimatului pentru a dovedi împrejurarea că intimatul a cunoscut că nu se poate plăti prețul până la data de 31.12.2000 și proba cu înscrisuri, respectiv contractul de vânzare - cumpărare referitor la participația la.
Apărătorul intimatului se opune probei cu interogatoriu ca neconcludentă și neutilă soluționării cauzei. Nu se opune probei cu înscrisuri. Arată că nu solicită probe noi.
Curtea, deliberând, încuviințează apelanților proba cu înscrisul solicitat, care se depune la dosar și despre care se ia cunoștință și de către avocatul intimaților.
Față de obiectivul probei cu interogatoriu, Curtea o respinge ca neutilă în soluționarea cauzei în raport cu obiectul acesteia și motivele de apel.
Apărătorul intimatului precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisului depus de apelantă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de apel.
Apărătorul apelanților solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, urmând a se decide că între părțile contractante a existat un acord privind prelungirea termenului de plată a ratelor de la 31.12.2000 la 31.12.2001, să se constate că pactul comisoriu de gradul IV inserat în contract este inactiv, lipsit de obiect, să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului și lipsa interesului în promovarea prezentei acțiuni, iar în măsura în care se va trece peste acestea, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului persoană fizică solicită respingerea acesteia, deoarece aceasta este parte în calitate de covânzător în contractul de vânzare - cumpărare. Susține că așa cum a reținut și instanța de fond părțile nu au convenit de comun acord și în scris prelungirea termenului de achitare a prețului, motiv pentru care instanța a constatat desființarea de drept a contractului. Contractul este încheiat în formă autentică, astfel încât și un eventual act adițional trebuia încheiat în aceeași formă autentică, fapt ce confirmă ideea că nu s-a încheiat nici un act adițional. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 23.02.2006 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reclamantul -o a chemat în judecată pârâta - 2000 SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate desființarea de drept a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2768/23.12.1999 de BNP Rosana-, ca urmare a nerespectării de către pârâtă a pactului comisoriu de ultim grad, cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului.
Prin cererea reconvențională formulată în cauză la 24.03.2006 pârâta - 2000 SRL a solicitat repunerea părților în situația anterioară și să se constate că reclamantul-pârât nu are nici un drept de proprietate asupra nici unei cote din imobilul situat în B,-, sector 1.
Prin cererea formulată în cauză la 28.03.2006 reclamantul -o și-a precizat cererea în sensul chemării în judecată și a pârâtului -.
Prin cererea formulată în cauză la 23.05.2006 pârâta-reclamantă - 2000 SRL și-a precizat cererea reconvențională, în sensul solicitării dispunerii repunerii părților în situația anterioară, cu consecința restituirii de către reclamantul-pârât a sumei de 280.000 USD către - 2000 SRL și a neacordării nici unei cote din imobilul situat la adresa menționată către acesta precum și constatarea faptului că reclamantul-pârât nu are nici un drept de proprietate asupra nici unei cote din imobilul respectiv.
Prin cererea formulată în cauză la 20.06.2006 pârâta-reclamantă - 2000 SRL a renunțat la judecata capătului de cerere reconvențională având ca obiect repunerea părților în situația anterioară, respectiv restituirea sumei de 280.000 USD.
Prin sentința comercială nr.5344 pronunțată la 20.06.2006 în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a anulat ca insuficient timbrată acțiunea reclamantului-pârât și ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant.
Împotriva acestei sentințe reclamantul-pârât a declarat apel. Prin decizia comercială nr.41 pronunțată la 25.01.2007 în dosarul nr- (număr vechi 1745/2008) Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a respins ca nefondat apelul precum și cererea intimaților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii comerciale reclamantul-pârât a declarat recurs. Prin decizia nr.3734 pronunțată la 20.11.2007 în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis recursul, a casat decizia recurată și sentința nr.5344/20.06.2006 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială și a trimis cauza Tribunalului București pentru soluționare în fond.
La rejudecarea cauzei, prin încheierea pronunțată la 08.05.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, excepția prescripției extinctive, excepția de necompetență funcțională și excepția prematurității formulării acțiunii, ca neîntemeiate.
Prin sentința comercială nr.13040 pronunțată la 27.11.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis acțiunea reclamantului -o și a desființat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2768/23.12.1999 la BNP Rosana-.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că din moment ce sentința comercială nr.5344/20.06.2006 a fost atacată doar de către reclamant, sub aspectul soluției pronunțate în ceea ce privește acțiunea principală, și având în vedere considerentele deciziei nr.3734/20.11.2007, la rejudecarea cauzei a fost învestit doar în privința acțiunii principale, nu și a cererii reconvenționale, soluția de anulare ca netimbrată a acesteia din urmă intrând sub puterea autorității de lucru judecat. Prin contractul de asociere încheiat între pârâtul - și reclamantul -o, autentificat sub nr.255/07.07.1999 de BNP, părțile s-au asociat pentru construirea unui imobil pe terenul proprietatea pârâtului situat în B,-, sector 1, urmând ca la finalizarea construcției 60% din aceasta să revină pârâtului și 40% reclamantului.
Părțile au prevăzut posibilitatea vânzării către terți a construcției și înainte de recepția finală, cu acordul ambelor părți urmând ca prețul să se împartă potrivit procentelor menționate. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2768/23.12.1999 reclamantul și pârâtul - au vândut pârâtei - 2000 SRL terenul și construcția rezultată în urma asocierii pentru un preț de 700.000 USD. Conform contractului prețul urma să fie plătit cel mai târziu până la 31.12.2000, în caz contrar contractul desființându-se de drept, fără somație și punere în întârziere sau alte formalități, mai puțin în cazul în care părțile semnatare conveneau de comun acord și în scris prelungirea termenului de achitare a ratelor de preț.
Termenul de 31.12.2000 nu a fost respectat, societatea pârâtă plătind prețul în mai multe rate și ulterior acestor date, la 14.05.2001, la 21.05.2001 și ultima la 20.12.2001.
Contractul autentificat sub nr.2768/23.12.1999 conține un pact comisoriu de ultim grad pentru situația nerespectării de către societatea pârâtă a obligației de plată a prețului până la 31.12.2000, iar reclamantul a dovedit nerespectarea obligației respective.
Având în vedere că în situația pactului comisoriu de ultim grad instanța nu mai poate analiza oportunitatea desființării contractului părților sau gravitatea încălcării obligațiilor contractuale ci doar verifică existența pactului și neexecutarea obligației de către debitor, condiții care în cauză sunt întrunite, ținând cont și de prevederile art.1020-1021 Cod civil, tribunalul constată că a operat desființarea de drept și necondiționată a contractului, de îndată ce a intervenit termenul stabilit de părți. Apărările pârâtelor nu pot fi reținute din moment ce între părți nu s-a încheiat un acord scris prin care să se prevadă prelungirea termenului de achitare a ratelor de preț, singura posibilitate de împiedicare a desființării de drept a contractului.
În același sens tribunalul a mai avut în vedere că reclamantul s-a retras din societatea pârâtă încă de la data de 16.11.2000, anterior împlinirii termenului limită de plată, așadar afirmația că indirect ar fi fost de acord cu plățile efectuate de societatea respectivă după 31.12.2000 este lipsită de temei, ca și apărarea referitoare la faptul că reclamantul, prin intermediul -, asociată la - 2000 SRL ar fi fost de acord cu efectuarea plăților de către aceasta și după 31.12.2000, câtă vreme societatea are personalitate juridică și nu se confundă cu persoana fizică acționar.
Împotriva acestei sentințe comerciale pârâții - și - 2000 SRL au declarat apel, timbrat și în termen legal, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, constatând că între părțile contractante a existat un acord de prelungire a termenului de plată a ratelor de la 31.12.2000 la 31.12.2001 iar pactul comisoriu este lipsit de obiect, în baza admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive sau, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivarea apelului s-a susținut mai întâi pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a apelantului-pârât -.
Sub acest aspect s-a arătat că executarea obligațiilor stipulate în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2768/23.12.1999 revin în exclusivitate numai apelantei-pârâte - 2000 SRL.
Din moment ce nu există identitate între persoana apelantului-pârât - și persoana obligată în raportul de drept substanțial dedus judecății, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate trebuie considerată întemeiată.
Tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată. Aceasta a fost invocată și pusă în discuția părților la termenul de la 08.05.2008, instanța considerând că reprezintă apărări de fond care vor fi avute în vedere la pronunțarea pe fondul cauzei. Din cuprinsul sentinței apelate nu rezultă însă pronunțarea și sub acest aspect, apelanții solicitând admiterea excepției lipsei de interes, având în vedere că în situația dedusă judecății, cererea de chemare în judecată nu îi poate procura intimatului-reclamant un interes practic, întrucât - 2000 SRL i-a achitat acestuia toate drepturile stipulate în contractul de vânzare-cumpărare. Interesul reclamantului este nelegitim, neconform cu ordinea de drept și cu regulile de conviețuire socială precum și imoral deoarece reclamantul urmărește, după mai mult de 6 ani ca prin activarea pactului comisoriu de gradul IV să obțină desființarea raportului juridic dedus judecății pentru a deveni incident un act juridic anterior acestuia, contractul de asociere autentificat sub nr.255/07.07.19099. În raport cu acest din urmă contract interesul intimatului-reclamant este acela de a obține desființarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2768/23.12.1999, deși acesta a fost executat, intimatul-reclamant încasând suma de 280.000 USD iar ulterior urmând să devină coproprietar în procent de 40% asupra imobilului.
Tribunalul a pronunțat sentința atacată numai pe baza apărărilor făcute de reclamant, deși din probele la dosar rezultă o altă soluție de fapt.
Dispozițiile art.1020-1021 cod civil nu sunt aplicabile în cauză, referindu-se la condiția rezolutorie, respectiv, la un pact comisoriu de grad inferior celui inserat în contractul părților.
Tribunalul a reținut greșit că între părți nu s-ar fi încheiat un acord scris prin care să se prevadă prelungirea termenului de achitare a ratelor de preț. - 2000 SRL a fost constituită de către asociații - și -o. La data de 30.05.2000 societatea respectivă a solicitat printr-o adresă celor două persoane fizice, prelungirea termenului de plată până la 31.12.2001. Prin adresa din 31.05.2000 apelantul-pârât - a răspuns în sensul prelungirii limitei de plată la 31.12.2001. Prin hotărârea AGA din 18.12.1999 a - 2000 SRL s-a stabilit radierea din funcția de administratori ai acestei societăți a celor două persoane fizice menționate anterior. Prin hotărârea AGA din 25.09.2000 a - 2000 SRL, adoptată în prezența asociatelor și -o s-a stabilit obținerea unui credit extern destinat efectuării plăților prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare ale imobilelor aflate în patrimoniul societății și executării unor lucrări de investiții. Atât la data semnării contractului de credit extern, 14.09.2000, cât și la data la care BNR a remis societății actele privind derularea contractului, 03.10.2000, -o era asociat al - 2000 SRL, retragerea din această calitate intervenind abia la 16.11.2000, când decalarea termenelor de achitare a ratelor de preț era cunoscută și însușită de către acesta.
Intimatul-reclamant -o a formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepției calității procesuale pasive a apelantului-pârât -, ca neîntemeiată, precum și respingerea apelului, ca nefondat. În acest sens s-a arătat de către intimat că excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată din moment ce contractul autentificat sub nr.2768/23.12.1999 are ca parte și apelantul-pârât -. Tribunalul a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate și susținerile pârâților privind lipsa de interes a reclamantului. Intimatul-reclamant nu a încheiat un acord privind prelungirea termenului de plată până la 31.12.2001, eventualul act adițional la contract în acest sens trebuind să fie în formă autentică.
La dosarul cauzei părțile au depus înscrisuri la care au făcut referire în motivele de apel, respectiv în întâmpinare.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea reține următoarele:
În urma casării cu trimitere spre rejudecarea cauzei în primă instanță, dispusă prin decizia nr.3734/20.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială, obiectul rejudecării în fond l-a constituit exclusiv acțiunea reclamantului -o, în ceea ce privește solicitarea acestuia de a se constata desființarea de drept a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2768/23.12.1999 în baza pactului comisoriu de ultim grad inserat în contract.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive pretinsă de apelantul-pârât -, aceasta constituie un mijloc de apărare pe care pârâtul îl poate invoca pentru prima oară în apel, fără a putea fi înlăturat ca tardiv, dar sub aspect procedural legal, mai înainte de a fi considerat obiectul unei excepții acesta constituie propriu-zis un motiv de apel, sub acest aspect urmând să fie analizat de către instanță.
Executarea față de reclamant a obligațiilor prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2768/23.12.1999 au revenit, într-adevăr, doar în sarcina pârâtei - 2000 SRL, iar nu și a pârâtului -. Raportul juridic dedus judecății prin cererea de chemare în judecată nu privește însă, doar aspectul executării obligațiilor respective ci constatarea desființării de drept a contractului de vânzare-cumpărare față de incidența pactului comisoriu de gradul IV pe care îl prevede contractul.
Or, în contractul a cărei desființare este vizată prin acțiunea în cauză au calitate de părți, ca vânzător alături de reclamant și pârâtul -, astfel că în mod obligatoriu cadrul procesual al judecății sub aspectul părților trebuie să includă toți cocontractanții parte în raportul juridic dedus judecății. Chiar dacă plata prețului până la termenul limită revenea numai pârâtei - 2000 SRL, pactul comisoriu de gradul IV a fost prevăzut de cocontractanți să opereze asupra contractului în mod integral.
O altă interpretare, în sensul că pactul comisoriu nu ar opera și în ceea ce privește raporturile contractuale dintre cei doi covânzători și prin care se urmărește lipsirea de efect a pactului comisoriu, ar fi lipsită de sens din moment ce nu ar ține cont de obiectul și părțile contractului care nu ar putea rămâne în vigoare doar în ceea ce privește covânzătorii. Prin urmare motivul de apel referitor la lipsa calității procesuale pasive trebuie apreciat ca fiind nefondat.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la pretinsa nepronunțare a primei instanțe asupra excepției lipsei de interes, din cuprinsul considerentelor și dispozitivului încheierii date la termenul din 08.05.2008 la judecata în primă instanță rezultă că tribunalul s-a pronunțat în mod expres asupra excepției în discuție, în sensul respingerii acesteia, în raport cu motivele reținute. Mențiunea din considerentele încheierii în sensul reținerii ca apărări de fond ce vor fi avute în vedere la pronunțarea pe fondul cauzei nu se referă la excepția în discuție ci la "celelalte susțineri ale apărătorului pârâților", apreciate a nu avea legătură cu excepția respectivă și care au fost avute în vedere la pronunțarea pe fondul cauzei, în limita obiectului acțiunii.
Aspectele invocate în motivele de apel în susținerea excepției lipsei de interes nu au fost menționate în acest scop și la termenul de la 08.05.2008, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de la acel termen. Oricum, prin aspectele în discuție apelanții nu au fost în măsură să precizeze de ce reclamantul nu ar justifica prin acțiunea formulată un interes practic, legitim, moral și conform cu ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, în condițiile în care pactul comisoriu este reglementat legal, a fost stipulat în contractul părților, plata prețului nu a intervenit la termenul prevăzut prin voința părților, iar contractului de asociere anterior nu s-a dovedit a-i fi fost înlăturată valabilitatea.
Din cuprinsul considerentelor reținute de tribunal rezultă în mod expres că acesta a avut în vedere la pronunțarea sentinței apelate nu numai susținerile reclamantului dar și apărările pârâților, precum și toate înscrisurile depuse de părți la dosar. Situația de fapt anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2768/23.12.1999 precum și aceea referitoare la momentul la care s-a efectuat plata ratelor de preț este susținută chiar în motivele de apel în mod similar aprecierilor sub acest aspect din considerentele sentinței atacate. Tribunalul a reținut că operează pactul comisoriu de ultim grad fiind îndeplinite condițiile prevăzute în contract în acest sens, nu numai referitor la depășirea termenului limită prevăzut pentru plata integrală a prețului dar și în legătură cu inexistența unui acord scris al părților pentru prelungirea termenului de plată de la 31.12.2000 la 31.12.2001. Referitor la acest din urmă aspect tribunalul a menționat în detaliu de ce nu pot fi reținute apărările pârâților.
Tribunalul nu a reținut aplicabilitatea în mod direct în raport cu pactul comisoriu de gradul IV a dispozițiilor art.1020 și 1021 Cod civil, ci a avut în vedere că potrivit acestor dispoziții condiția rezolutorie este, în general, subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una dintre părți nu își îndeplinește obligația asumată, iar în cazul în care partea în privința căreia nu s-a executat obligația a ales să ceară desființarea contractului, aceasta trebuie cerută în instanță. Strict în legătură cu pactul comisoriu de ultim grad tribunalul a reținut în mod corect că în cazul acestuia instanța nu mai poate analiza oportunitatea desființării contractului sau gravitatea încălcării obligațiilor asumate, ci verifică doar existența pactului comisoriu și neîndeplinirea obligației, condiții care în cauză s-au probat a fi îndeplinite, operând desființarea de drept și necondiționată a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2768/23.12.1999.
Nu este fondat nici motivul de apel prin care se susține încheierea între părți a unui acord scris privind prelungirea termenului de achitare a prețului până la 31.12.2001. Un astfel de acord scris nu a intervenit între părțile contractante, chiar dacă nu era necesar în forma autentică. Adresa emisă de - 2000 SRL din 30.05.2000 prin care aceasta solicita prelungirea termenului limită de plată a prețului până la 31.12.2001 și acordul exprimat în acest sens de pârâtul - nu pot fi reținute drept un acord scris în înțelesul clauzei din contract pentru că nu implică și acordul scris al reclamantului -o, iar voința părților contractante a fost în sensul ca acordul scris să privească toate părțile semnatare ale contractului. De altfel, din conținutul adresei de răspuns a pârâtului - din 31.05.2000 rezultă că acesta confirmă o adresă ulterioară din 20.12.2000, a - 2000 SRL, ceea ce ar fi imposibil din punct de vedere cronologic și, chiar dacă ar fi vorba de o greșeală materială, este de natură să conducă la aprecierea cu rezerve a înscrisului respectiv. De asemenea, participarea reclamantului, în calitate de asociat, la adoptarea hotărârii AGA din 25.09.2000 a - 2000 SRL referitoare la contractarea unui credit extern nu implică automat și acordul acestuia pentru prelungirea termenului de plată convenit inițial și nici sub aspectul însușirii termenelor de plată rezultate în urma comunicării BNR. Dimpotrivă, începând cu data de 16.11.2000, reclamantul nu a mai avut nici o calitate la societatea comercială - 2000 SRL iar susținerile privind participațiile acestuia la alte societăți comerciale nu sunt în măsură să probeze că acesta ar fi cunoscut amânarea termenului de plată. Oricum, faptul de a avea cunoștință nu echivalează cu acordul în acest sens.
În consecință, față de considerentele arătate, reținând că sentința apelată este temeinică și legală iar motivele de apel nefondate, Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții cu domiciliul ales la și Asociații în B,-,.8A,.5,.25, sector 4, și - 2000 SRL cu sediul în B,--36,.410, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.13040 / 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul O cu domiciliul în B,-, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2009
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu
