Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 215/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 215/2008
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelul formulat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 661/14.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru pârâtă, cu împuternicirea avocațială la fila 42 din dosar și avocat, în reprezentarea reclamantului, cu împuternicirea avocațială la fila 22 din ldosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 13,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2. proc. civ. La data de 11.11.2008 pârâta apelantă a depus răspuns la notele de ședință, respectiv filele 118 - 120 din dosar.
La solicitarea instanței, reprezentantul pârâtei arată că, în ceea ce privește pct. 1 al răspunsului la notele de ședință depus la dosarul cauzei la data de 11.11.2008, acest punct se referă la invocarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului în susținerea prezentului demers judiciar, respectiv a lipsei calității procesuale a numitului iar nu a lui. În susținerea excepției reprezentantul pârâtei invocă actele depuse la termenul anterior.
În urma discuțiilor în fața instanței reprezentantul pârâtei revine și arată că a înțeles să invoce excepția lipsei capacității de folosință și a capacității de exercițiu a reclamantului, decedat la momentul introducerii acțiunii. Relevant, în acest sens, arată acesta, este și domiciliul reclamantului. Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că cel care a demarat acțiunea este cu domiciliul în B M,-, jud. M, acest lucru fiind un argument în plus în susținerea celor anterior relevate.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției invocate, arătând că acțiunea a fost introdusă de către, în nume propriu, în calitate de proprietar tabular al imobilului în litigiu, imobil dobândit în urma moștenirii. Arată că este adevărat că în acțiunea introductivă a utilizat numele prescurtat, dar acesta nu este un argument în susținerea excepției, întrucât între părți au mai avut loc și alte litigii, respectiv un dosar introdus de pârâta din prezenta cauză și în care a fost utilizat numele prescurtat, fără ca atunci să se ridice excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu invocate în prezent. Reprezentanta reclamantului arată că acesta are domiciliul în B M,-, jud. M și reședința în B M,-/18, jud.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției, întrucât susținerile reprezentantei reclamantului nu sunt susținute de actele depuse la dosar, astfel din copia CI seria - nr. - depusă la fila 89 din dosar rezultă că are domiciliul în B M,-/18, fără a se indica și faptul că are o reședință.
Curtea, în deliberare asupra excepției invocate, având în vedere dispozițiile art. 298. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 137 alin. 1. proc. civ. respinge excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a reclamantului. Pentru a dispune astfel reține că reprezentanta reclamantului a relevat că titularul acțiunii este, care a promovat acțiunea în nume propriu și în calitate de succesor al lui, acestuia din urmă restituindu-i-se imobilul în litigiu.
Curtea apreciază că indicarea incompletă a numelui reclamantului echivalează cu o omisiune în sensul prevederilor art. 281. proc. civ. și care poate fi îndreptată din oficiu sau la cerere. Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art. 281. proc. civ. ia act de susținerile reprezentantei reclamantului potrivit cărora numele corect și complet al reclamantului este și ia în considerare acest nume. Pentru a dispune astfel, Curtea a luat în considerare și actele depuse la dosarul cauzei, respectiv în CF nr. 1357, nr. topo. 853 și 854, aferent imobilului în litigiu, care la poziția 8 din Partea a II -a - Înscrieri privitoare la proprietate - fila 88 din dosar - îl menționează drept proprietar în cotă de 1/1 părți pe la data promovării acțiunii în fața Tribunalului Maramureș.
Pentru aceste motive Curtea înlătură ca fiind nepertinente susținerile părților cu privire la domiciliul și reședința reclamantului, indicate prin acțiunea introductivă, apreciind că adresele indicate printr-o cerere de chemare în judecată pot avea semnificație juridică doar în ceea ce privește comunicarea actelor de procedură, cu atât mai mult cu cât a fost indicat drept domiciliu B M,-.
Curtea apreciază că pentru corecta soluționare a cauzei sunt necesare lămuriri suplimentare cu privire la primul capăt de cerere, respectiv cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș în soluționarea fondului cauzei, raportat la obiectul cauzei și al cuantumului prejudiciului suferit de reclamant.
Reprezentantul pârâtei susține punctul de vedere învederat în fața instanței la termenul de judecată din 01.10.2008.
Reprezentanta reclamantului arată că împărtășește punctul de vedere exprimat de Procurorul General și validat prin Decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că în speță este vorba de un litigiu patrimonial a cărui evaluare este posibilă și necesară. Arată că obiectul cauzei este evaluabil în bani, evaluare care se poate face din perspectiva valorii de piață a imobilului sau din perspectiva valorii chiriei. Astfel, arată că dacă ne raportăm la valoarea de piață a imobilului, prețul acestuia este de peste 1.000.000 Euro iar dacă ne raportăm la chiria percepută, valoarea obiectului cauzei este de peste 100.000 lei, limită minimă prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. a din proc. civ.
La solicitarea instanței, reprezentanta reclamantei arată că modalitatea de calcul este cea prevăzută în notele de ședință, respectiv de la fila 66 din dosar. În valoarea chiriei este inclusă și contravaloarea tuturor lucrărilor de îmbunătățire pe care pârâta s-a obligat să le facă în baza clauzelor contractuale, respectiv suma de 52.000 lei, valoarea lucrărilor prevăzute a fi efectuate în baza autorizației de construire nr. 327/14.11.2005. Reprezentanta reclamantului arată că, pentru a determina valoarea totală a chiriei a făcut o medie a chiriei achitate, respectiv o sumă cuprinsă între 500 Euro și 1150 Euro/ lună, care trebuie raportată la cele 180 de luni, respectiv o sumă de 148.500 Euro, care se înmulțește cu 3,7 lei/1 Euro, rezultând o sumă de 549.450 lei RON. Astfel, competent să soluționeze în primă instanță este Tribunalul Maramureș. Raportat la activitatea desfășurată de pârâtă, de natură comercială, și contractele încheiate în numele societății au caracter comercial.
Reprezentantul pârâtei arată că a înțeles din discuțiile de la ședința anterioară că valoarea litigiului îl reprezintă investițiile pe care reclamantul le consideră ca nefiind efectuate, sens în care la data de 11.11.2008 a depus un înscris prin care a precizat că valoarea investițiilor pe care pârâta nu le-a putut efectua din culpa reclamantului sunt de 30.000 lei. Valoarea litigiului este reprezentat de valoarea investițiilor nerealizate, întrucât reprezentanți reclamantului au solicitat instanței să constate rezilierea contractului de închiriere pentru nerealizarea sau realizarea defectuoasă a investițiilor.
Reprezentanta reclamantului susține în continuare punctul de vedere exprimat anterior prin notele de ședință depuse în ședința publică din 01.10.2008, respectiv că obiectul litigiului trebuie privit din perspectiva valorii imobilului iar nu din prisma investițiilor neefectuate.
Curtea, înainte de a delibera și de a se pronunța asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș de a judeca în primă instanță, solicită părților să indice dacă solicită încuviințarea altor probe. Curtea arată că solicită această precizare în vederea cristalizării unei opinii unitare în aprecierea asupra soluției ce o va da asupra excepției, fără ca la acest moment să se pronunțe asupra încuviințării sau nu a probelor pe care părțile le vor solicita.
Reprezentantul pârâtei arată că urmează a solicita în probațiune încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantului și, în subsidiar, în completarea probei cu interogatoriu și raportat la răspunsurile pe care reclamantul urmează a le da la interogatoriu, proba testimonială. Urmează a solicita încuviințarea acestor probe în dovedirea culpei reclamantului pentru nerealizarea unor investiții stabilite în sarcina societății pe care o reprezintă. Depune, în completarea înscrisurilor depuse la data de 11.11.2008, cererea adresată Judecătoriei Baia Mare și care face obiectul dosarului nr-, cerere prin care SC SRL solicită a se constata culpa exclusivă a reclamantului pentru neexecutarea contractului de închiriere din 01.11.2004.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea probelor solicitate întrucât aceste probe nu au fost solicitate la primul termen de judecată iar culpa proprietarului nu prezintă relevanță raportat la pretențiile cu care Curtea a fost învestită.
La solicitarea instanței, reprezentantul pârâtei arată că în dosarul nr- Judecătoria Baia Mare este competentă întrucât este vorba de o cauză civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 1 pct. 1 din proc. civ.
Reprezentanta reclamantului arată că la primul termen de judecată din dosarul nr- a depus întâmpinare prin care s-a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Baia Mare de a soluționa respectivul litigiu, judecarea dosarului fiind amânată pentru termenul de judecată din 21.11.2008, în vederea comunicării întâmpinării.
Curtea, constatând că soluționarea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș de a soluționa dosarul pe fond necesită o analiză mai detaliată și având în vedere că a fost solicitată și încuviințarea unor alte probe, apreciază că nu se poate pronunța în mod unitar, urmând a delibera și a se pronunța asupra acestei excepții cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 din proc. civ.
Curtea, în susținerea celor invocate părților, solicită acestora să indice dacă susțin acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită acordarea cheltuielilor de judecată și amânarea pronunțării, urmând a depune dovezile cheltuielilor de judecată anexate la concluzii scrise.
Reprezentanta reclamantului arată că se opune cererii de amânare a pronunțării în vederea depunerii dovezilor privind cheltuielile de judecată. Solicită instanței să se pronunțe cu prioritate asupra excepției invocate, apreciind că solicitarea cheltuielilor de judecată este prematură. Arată, de asemenea, că starea imobilului este cea indicată prin întâmpinare, sens în care apreciază că este necesar să existe o hotărâre judecătorească definitivă care să tranșeze asupra situației imobilului. În ceea ce privește depunerea dovezilor privind cheltuielile de judecată, apreciată că obligația reprezentanților părților este aceea de a avea dovezile ce atestă cheltuielile de judecată asupra lor, în conformitate cu dispozițiile art. 129. proc. civ.
Curtea, după deliberare, având în vedere susținerile reprezentanților părților și apreciind că este necesară soluționarea cu prioritate a excepției invocate, respinge cererea de amânare a pronunțării, pune în vedere reprezentantului pârâtei să depună dovezile până la sfârșitul dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
Imediat după închiderea dezbaterilor, la ora 12,40 au fost depuse de către reprezentantul pârâtei note de cheltuieli și copii ale chitanțelor reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 661 pronunțată la data de 14.05.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, a fost admisă acțiunea precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SRL și în consecință s-a constatat că la data de 22.04.2007 a intervenit rezilierea de drept a contractului de închiriere încheiat la 1.11.2004, a anexelor 1 și 2 la contract și a actelor adiționale; a fost dispusă evacuarea pârâtei din spațiu situat în BME. - nr. 16 înscris în. nr. 1.357 B
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin contractul încheiat părțile au statuat clauza prin care prevedeau ca în cazul în care una dintre părți nu-și execută obligațiile contractuale se consideră rezolvit de drept; că pentru a opera aceasta este necesar ca în prealabil partea care nu și-a îndeplinit obligația să fie pusă în întârziere în formele prevăzute de lege și o atare condiție a fost îndeplinită în situația de față prin emiterea și comunicarea notificării din 19.01.2007 la care nu s-a răspuns. În aceste condiții mai reține instanța că din moment ce contractul este reziliat de drept și acesta nu mai produce efecte, neputând reprezenta un titlu legal de ocupare a spațiului se impune și evacuarea.
Împotriva soluției menționate a declarat apel pârâta solicitând suspendarea executării hotărârii până al soluționarea apelului, admiterea apelului cu consecința în principal a anulării hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente după materie, Judecătoria Baia Mare în temeiul art. 297 alin. 2.pr.civ. iar în subsidiar desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 297 alin. 1.pr.civ. sau schimbarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive ca neîntemeiate; cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a susținut că măsura evacuării dispusă din spațiul închiriat înainte de a se avea o soluție definitivă, ar perturba activitatea și ar determina consecințe grave.
Mai susține apelanta că hotărârea este dată cu nerespectarea art. 3 și 4 Cod comercial conform cărora închirierea unui imobil nu poate fi niciodată accesoriu comerțului - în speță funcționării restaurantului - este și rămâne act juridic esențial civil chiar și atunci când este săvârșit de comerciant cum este societatea.
Tot astfel susține apelanta că este nelegală și netemeinică hotărârea întrucât pentru a fi fost stabilită în sarcina sa răspunderea contractuală era necesară dovedirea condițiilor cerute pentru o atare răspundere respectiv; fapta ilicită existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate, culpa societății iar aceste condiții nu sunt dovedite a fi întrunite mai precis nu există culpa și nici prejudiciul.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinările depuse intimatul a solicitat respingerea cererii de suspendare fundamentat pe aceea că motivele nu constituie temei pentru o atare măsură și respingerea apelului în considerarea că față de obiectul litigiului - acțiune în constatare competența în raport cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ. revine Tribunalului; că apelanta și-a asumat riscul rezilierii de drept a contractului atunci când a semnat clauza inserată în actul încheiat; nu și-a îndeplinit obligațiile iar în condițiile notificării au încetat efectele ca urmare a pactului, proprietarul fiind îndreptățit la eliberarea spațiului.
Față de cele relevate cu privire la obiectul și natura cauzei pe parcursul demersului Curtea a solicitat părților a indica în ce măsură decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 32 din 9 iunie 2008 are consecințe și asupra cauzei.
Prin înscrisul depus apelanta a arătat că au aplicabilitate dispozițiilor art. 329 alin. 3.pr.civ. iar raportat la valoarea litigiului și natura civilă, soluționarea cauzei revenea instanței civile în raport cu dispozițiile art. 3, art. 7 și art. 890.civ. și a art. 1 alin. 1.pr.civ.
Intimata prin notele depuse la fila 64 dosar a arătat că împărtășește punctul de vedere conform căruia în determinarea competenței valoarea obiectului are relevanță în cauză litigiul fiind patrimonial, soluționarea acestuia din perspectiva dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. pr.civ. a naturii comerciale a cauzei și valorii, revenea Tribunalului Comercial.
În acest context al celor susținute pentru a determina instanței competentă material să soluționeze în primă instanță acțiunea este necesar a stabili în primul rând natura litigiului iar sub acest aspect Curtea apreciază că este vorba de cauză comercială. În acest sens se reține că din conținutul actului pe care se fundamentează demersul judiciar respectiv contractul de închiriere rezultă ca obiect al contractului de închiriere îl constituie spațiul situat în B M,- înscris în nr. 1307 având destinația de restaurant fiind afectat fondului de comerț al apelantei și deci scopul închirierii nu este străin de activitatea comercială. Ca atare câtă vreme imobilul este afectat fondului de comerț, nefiind străină activitatea de comerț și natura litigiului nu poate fi una de natură civilă ci comercială fiindu-i aplicabile dispozițiile, în consecință, în această materie.
Așadar odată stabilită natura litigiului urmează a se stabili competența în raport de dispozițiile codului d e procedură respectiv valoarea litigiului care în aprecierea instanței aparține judecătoriei. Astfel, se reține că potrivit art. 2 pct. 1.pr.civ. tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste un miliard lei precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Din cele enunțate rezultă că cererile a căror valoare este peste un miliard intră în competența tribunalului; per a contrarie cererile evaluabile dacă valoarea este sub un miliard se judecă în primă instanță de judecătorie după regulile instituite de art. 1.pr.civ. Și este așa întrucât în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când soluționând recursul în interesul legii prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 stabilit că "dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 2811.pr.civ. se interpretează în sensul ca în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturile patrimoniale indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare. Valoarea litigiului în prezenta cauză așa cum rezultă din actele dosarului este sub limita de un miliard lei și ca atare soluționarea în primă instanță aparține judecătoriei nu tribunalului. în stabilirea acestui reper l-au constituit actele depuse la dosar respectiv contractul de închiriere, anexe, acte adiționale, note. În aceste acte respectiv contract, anexe, act adițional ( 6 și următoarele dosar fond) s-a stabilit mai întâi de părți că în perioada 1.11.2004 - 31 mai 2005/2007 nu se va percepe chirie până la finalizarea lucrării convenite ce vor rămâne proprietarului, că chiria va fi de 500 Euro/lună iar apoi de la 1.07.2005 până la 30.06.2014 chiria va fi de 800 euro/lună dar nu mai mică de două salarii medii brute pe economie. Tot astfel prin notele depuse s-a relevat că valoarea investițiilor se ridică la suma de 30.000 lei - aceasta nefiind contestată - 119 dosar apel. Raportând așadar valoare chirie de 500 euro/lună, până la promovarea demersului judiciar plus valoare investiții, total valoare obiect litigii este de 68.000 lei, respectiv 500 euro/lună x 20 luni (2 luni 2004, 12 luni 2005, 6 luni - iunie promovare acțiune 2006) = 10.000. euro (x 3.80 lei/1 euro = 38.000 lei chirie datorată), + valoare investiții 30.000 lei.
Prin urmare reținând că demersul introductiv a vizat rezilierea; că acțiunea este una evaluabilă (sub limita de un miliard) că în raport cu dispozițiile normei evocate art. 1 coroborat cu 2.pr.civ. competența revine judecătoriei dar și cu dispozițiile art. 329 alin. 3.pr.civ. Curtea va admite apelul și pe cale de consecință va desființa hotărârea și va trimite cauza pentru judecată instanței competente a soluționa raportul juridic litigios, în primă instanță respectiv judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 661 din 14 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o anulează și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Baia Mare.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.
Dact./5 ex./04.12.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș
