Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 216/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 216/2008

Ședința publică din 12 noiembrie 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Mirela Budiu

JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș

GREFIER: - -

S-au luat în examinare cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 154/2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr-, formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta SC PRODUCȚIE ȘI SERVICII SRL.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cererea este scutită de la plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.proc.civ și că dosarul a fost repus pe rol după suspendare, la cererea reclamanților.

Curtea de apel, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Prin decizia civilă nr. 154 din data de 10.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, a fost admis apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 690 din 25.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, care a fost anulată, dispunându-se trimiterea cauzei pentru judecată în primă instanță Judecătoriei Huedin.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că:

Prin sentința comercială nr. 690/C/25.03.2008 pronunțată în dosarul nr. 2.912/1.285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de către reclamanții și împotriva pârâtei SC

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin acțiunea formulată de către reclamanții și s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, obligarea acesteia să înceteze orice activitate de prelucrare a lemnului pe terenul proprietatea reclamanților situat în comuna, nr. 102-110, jud. C, obligarea pârâtei să predea reclamanților terenul în suprafață de circa 20.000 mp pe care pârâta l-a ocupat și îl folosește abuziv din anul 2005 când i-a fost anulat contractul de concesiune, obligarea pârâtei să aducă terenul în litigiu în starea în care acesta se afla la momentul preluării lui în baza contractului de concesiune anulat, precum și plata de daune cominatorii de 3.000 lei pe zi de întârziere, începând cu data pronunțării sentinței și până în ziua predării efective a terenului în starea lui inițială, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că pârâtei i-a fost concesionată o suprafață de teren de 5.000 mp la 20.03.1997 de către Primăria însă prin decizia civilă nr. 184/A/2005 a Curții de APEL CLUJ în dosar civil nr. 45/2005, rămasă irevocabilă, s-a restituit în natură reclamanților această suprafață de teren și cu toate că pârâta a fost notificată despre faptul anulării contractului de concesiune, aceasta continuă să folosească abuziv terenul proprietatea reclamanților, extinzându-și activitatea de tăiere și prelucrare a masei lemnoase și pe suprafețe învecinate care aparțin reclamanților.

Acțiunea a fost precizată cu privire la suprafața terenului revendicat în sensul că este vorba de o suprafață de 15.000 mp pe care pârâta îi ocupă și îi folosește în mod abuziv din 2005.

Prima instanță a respins acțiunea reclamanților, constatând că decizia civilă nr. 184/2005 a Curții de APEL CLUJ, de care se prevalează partea reclamantă, nu a avut ca obiect anularea contractului de concesiune nr. 282/1997, astfel că pârâta are un titlu legal în baza căruia folosește suprafața de 5.000 mp din terenul adus în discuție prin acțiune, contractul de concesiune nefiind anulat în instanță.

De asemenea, s-a reținut că partea reclamantă nu a dovedit faptul că pârâta ocupă și alți 10.000 mp din terenul ce ar constitui proprietatea reconstituită în baza Legii nr. 18/1991, iar decizia penală nr. 1.970/1996 a Curții Supreme de Justiție pronunțată în dosar nr. 1.542/1996 nu are relevanță în speță.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții și, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii precizate.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că prima instanță în mod greșit a apreciat că pârâta îi poate opune, cu succes, contractul de concesiune nr. 282/1997, pentru a justifica folosința suprafeței de 5.000 mp din terenul ce este proprietatea reclamanților, întrucât acesta este lipsit de orice efecte juridice, fiind denunțat unilateral de către concedent.

De asemenea, au fost interpretate în mod eronat cele dispuse de către instanțe prin deciziile nr. 184/A/2005 a Curții de APEL CLUJ și nr. 1.970/1996 a Curții Supreme de Justiție, fiind greșit aplicate și prev. art. 225.pr.civ.

La termenul din data de 10 septembrie 2008 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților natura cauzei și dacă, raportat la aceasta, Tribunalul Comercial Cluj era competent să soluționeze în primă instanța cauza.

Reprezentantul reclamanților a arătat inițial că obiectul cauzei deduse judecății are o natură comercială, cauza judecându-se în contradictoriu cu o societate comercială, fiind vorba despre o faptă de comerț subiectivă.

În acest context, Curtea a solicitat reprezentantului reclamanților să indice și care este petitul principal al acțiunii, respectiv care este obiectivul urmărit prin promovarea acesteia.

Reprezentantul reclamanților a relevat că cererea formulată are natura unei acțiuni în revendicare, motiv pentru care a invocat, ca motiv de ordine publică, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial dea judeca în primă instanță acțiunea, arătând totodată că hotărârea atacată este pronunțată de o instanță necompetentă, raportat la valoarea litigiului, de sub 1 miliard lei vechi.

Analizând această excepție, în conformitate cu prev. art. 158, art. 159, art. 3 pct. 2.pr.civ. și art. 37 alin.3 din Legea nr. 304/2004, ea a fost admisă, în condițiile în procesul are ca obiect, în esență, obligarea pârâtei la predarea către reclamanți a terenului de 15.000 mp, fiind exemplul clasic al acțiunii introduse de către proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar.

Luând ca punct de reper aceste coordonate, instanța a apreciat că natura litigiului este în mod clar una civilă, întrucât în discuție este, în esență, analiza prerogativelor pe care le conferă dreptul de proprietate asupra unui teren unor persoane fizice, competența Tribunalului Comercial Cluj neputând fi atrasă nici de împrejurarea că au fost formulate și petite neevaluabile în bani, întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, iar reclamanții au indicat în mod clar că prezenta acțiune este una în revendicare.

În subsidiar, s-a relevat că, chiar dacă nu s-ar împărtăși opinia potrivit căreia, raportat la starea de fapt dedusă judecății, este vorba despre un litigiu de natură civilă, incidente ar fi în cauză prev. art. 1 pct. 1.pr.civ. rap. la art. 2 pct. 1 lit. a din același act normativ, competența de soluționare aparținând tot judecătoriei, raportat la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.

În consecință, apelul declarat a fost admis, sentința tribunalului fiind anulată, în baza prev. art. 297 alin. 2.pr.civ. iar cauza a fost trimisă pentru judecată în primă instanță Judecătoriei Huedin.

La data de 24 septembrie 2008, reclamanții - și au formulat, în interiorul termenului legal, o cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 2812.pr.civ. solicitând completarea dispozitivului deciziei pronunțate de către instanța de apel, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și taxa judiciară de timbru datorată pentru calea de atac promovată.

Analizând această solicitare, prin prisma prevederilor legale aplicabile, Curtea urmează aor espinge cu luarea în considerare a următoarelor aspecte:

Astfel, prin decizia a cărei completare s-a solicitat de către reclamanți, instanța de apel a dispus anularea sentinței pronunțate în primă instanță de către Tribunalul Comercial Cluj, considerând că natura litigiului este una civilă, astfel încât a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare, într-un prim ciclu procesual, Judecătoriei Huedin.

Raportat la aceste dispoziții, Curtea apreciază că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, care a fost formulată de către reprezentantul reclamanților la termenul din 10 septembrie 2008, când s-a acordat cuvântul părților pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial Cluj, este prematură.

Pentru a aprecia astfel, s-a luat în considerare împrejurarea că decizia pronunțată nu este una care să analizeze fondul raporturilor juridice litigioase dintre părți, ci doar una care a îndreptat neregularitățile procedurale derivând din judecarea cauzei, în primă instanță, de către Tribunalul Comercial Cluj, care nu era competent material, dată fiind natura litigiului.

În acest context, analiza pretențiilor formulate de către reclamanți urmează a fi făcută de către Judecătoria Huedin, doar în fața acestei instanțe urmând a se releva adevărata culpă procesuală a părților, fiind soluționată, în mod corespunzător, și problema cheltuielilor de judecată, raportat la prev. art. 274.pr.civ.

În opinia Curții, judecătoria va fi instanța care va trebui să analizeze plenar această cauză, urmând a soluționa toate pretențiile formulate de către părți, cu luarea în considerare a tuturor celor relevate de către acestea, inclusiv în prezenta cale de atac, stabilind, în mod corespunzător, partea căreia îi pot fi imputate cheltuielile de judecată ocazionate în toate ciclurile procesuale parcurse.

Acestea au fost motivele pentru care instanța de apel nu a analizat, la momentul pronunțării deciziei nr. 154/2008, problema cheltuielilor de judecată și acestea sunt și considerentele pentru care prezenta cerere va fi respinsă, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 154 pronunțată la data de 10 septembrie 2008 în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, formulată de apelanții și, în contradictoriu cu intimata PRODUCȚIE ȘI SERVICII

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - -

Red.

Dact./3 ex./28.11.2008.

Președinte:Mirela Budiu
Judecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 216/2008. Curtea de Apel Cluj