Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 221/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.221
Ședința publică de la 15.05.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
Grefier - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul MUNICIPIUL B prin Primar General împotriva sentinței comerciale nr.416/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 7 dosar, lipsind apelantul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței că intimata reclamantă a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Intimata reclamantă prin avocat solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică având în vedere încetarea efectelor contractului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr.416/14.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis acțiunea formulată de ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE SA, împotriva Municipiului A constatat încetate efectele contractului de asociere nr.3178 din 21 aprilie 1993 încheiat între părți și l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 19,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că a fost învestită cu o acțiune în constatare provocatorie negativă prin care se solicită a se constata inexistența raportului juridic între părți ca o consecință încetării contractului de asociere încheiat de acestea, că părțile au încheiat procesul-verbal de recepție finală la 15 decembrie 1999, că prin sentința civilă nr.4993 din 29 martie 2000 Judecătoriei Sector 3 B s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra apartamentelor nr.1-23 situație în - 5 și că între părți s-a încheiat la 13 noiembrie 2007 contractul de concesiune pentru cota indiviză de teren aferent tronsonului 1 din - 5 situat în B,-, sector 3.
Față de această situație de fapt, tribunalul a reținut că părțile nu desfășoară în prezent nici o activitate comună care să facă obiectul contractului de asociere în participațiune, deși în articolul 7 din acest contract s-a prevăzut că, după darea în exploatare a blocului, activitățile comune se stabilesc prin acordul părților. Sub acest aspect, a reținut că articolul 5 din contract, care prevede durata asocierii pe toată perioada existentă construcției, trebuie interpretat în corelație cu articolele 6 și 7 din același contract și că, în lipsa convenției privitoare la activitățile comune ulterior finalizării construcției, nu se mai poate vorbi despre asociere în sensul articolului 251 Cod comercial, contractul de asociere încetând.
A înlăturat apărarea formulată de pârât în condițiile articolului 18 din contract, reținând că, odată cu perfectarea contractului de concesiune nr. 3966 din 13 noiembrie 2007, pârâtul a recunoscut implicit încetarea raporturilor juridice izvorâte din contractul de asociere.
Au fost invocate în drept prevederile articolelor 969 și următoarele, 977-985 cod civil și ale articolului 251 Cod comercial.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel nemotivat pârâtul, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 11 martie 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
Apelul a fost motivat cu respectarea termenului prevăzut de articolul 287 alin. 2 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului, s- susținut că instanța de fond interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Apelantul a evocat contractul de asociere încheiat de părți, cu deosebire articolele 5 și 18 din acest contract, precum și actul adițional nr. 2, susținând că articolul 18 din contract pune în evidență calitatea părților de concedent, respectiv de concesionar al terenului, iar articolul 3 din actul adițional consacră menținerea celorlalte dispoziții ale contractului, ceea ce înseamnă că intimata reclamantă rămâne în continuare obligată la profitul minim garantat.
De asemenea, apelantul pârât a susținut că nu există nici un act prin care să se transmită proprietatea întregului teren și că, dacă intimata reclamanta ar obține recunoașterea încetării efectelor contractului de asociere, municipalitatea nu ar mai avea suport juridic pentru a solicita plata taxei de concesiune, ceea ce ar echivala cu transmiterea gratuită a terenului către intimata reclamantă, bugetul local fiind prejudiciat.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolelor 282- 298 Cod procedură civilă.
La 9 mai 2008, intimata depus întâmpinare, prin care s-a apărat în fapt și în drept față de motivele de apel, solicitând respingerea apelului.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Este neîntemeiată și a fost înlăturată critica relativă la greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, întrucât din considerentele ce stau la baza pronunțării hotărârii atacate reiese că instanța s-a pronunțat cu privire la ceea ce s-a cerut, luând în analiză și interpretând contractul de asociere dintre părți și legislația aplicabilă acestuia, respectiv articolul 969 Cod civil și articolul 251 Cod comercial.
A fost apreciată ca lipsită de relevanță, sub aspectul criticilor din apel, susținerea apelantului pârât despre calitatea de concedent și de concesionar a părților, calitate care nu este contestată nici de părți, nici de instanță și care reiese din contractul de concesiune nr.3966 din 13 noiembrie 2007 (fila 53 - 58 ale dosarului de fond).
Deși apelantul pârât nu precizează expressis verbis, din dezvoltarea motivelor de apel reiese, însă, că se încearcă a se extrapola efectele contractului de concesiune asupra obligației din contractul de asociere de plată profitului minim garantat, extrapolare care, însă, este fără suport legal și contractual.
În realitate, între cele două contracte nu există o relație de interdependență, asocierea vizând construcția, iar concesiunea vizând terenul, respectiv cota indiviză aferentă construcției, intimata reclamantă datorând legal redevență pentru un teren aparținând municipalității și asupra căruia nu a purtat și asocierea.
De altfel, față de articolul 18 din contractul de asociere, se poate aprecia că sus-invocatul contract de concesiune este consecința firească, haina juridică pe care concesiunea trebuia să o îmbrace pentru a fi în conformitate cu legea.
În plus, așa cum a reținut și instanța de fond, convenind redevență pentru tot terenul aferent construcției, apelanta pârâtă recunoaște o dată în plus că unicul proprietar al construcției este intimatul reclamant, aspect care reiese și din sentința civilă nr. 4993 din 29 martie 2000 Judecătoriei Sector 3
Lipsa oricărei interdependențe între cele două contracte face ca susținerea din apel despre acordarea folosinței gratuite a terenului să apară ca fără temei, intimata reclamantă datorând redevență în conformitate cu contractul de concesiune nedenunțat și cu legea, indiferent de existența contractului de asociere și de eventualele sale obligații la profit minim garantat, dreptul de redevență fiindu-i recunoscut apelantului pârâtpe durata existenței construcției,nu a asocierii,conform articolului 3 din contractul de concesiune.
În ce privește aplicabilitatea articolului 5 din contractul de asociere și a articolului 3 din actul adițional nr. 2 la acesta, Curtea apreciază că instanța de fond făcut-o corectă interpretare a acestora, în conformitate cu dispozițiile articolului 977 și următoarele Cod civil, reținând în primul rând ca un aspect de fapt necontestat împrejurarea că părțile nici nu mai desfășoară o activitate comună și nici nu au prevăzut, după darea în exploatare a construcției (15 decembrie 1999), activitățile comune pe care să le desfășoare, deși conveniseră acest lucru în articolul 7 din contractul de asociere.
În atare situație, Curtea a apreciat că pur formală prevederea din articolul 3 al actului adițional nr. 2 la contractul de asociere, referitoare la menținerea celorlalte prevederi ale contractului și a conchis că,în lipsa determinării scopului viitor al asocierii,aceasta a rămas fără obiect la momentul când construcția pentru a cărei finalizare s-a încheiat această asociere a fost dată în exploatare, constatându-se dreptul de proprietate exclusiv al intimatei reclamante asupra acesteia.
Ca urmare, Curtea apreciază că în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond situația de fapt și a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente, constatând încetate efectele contractului de asociere în conformitate cu dispozițiile articolului 1523 pct. 2 Cod procedură civilă, de aceea, în temeiul articolului 295 și 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul MUNICIPIUL B prin Primar General cu sediul în B-, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.416/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE SA cu sediul în B Bd. - - de la mr. 10, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Dact.
Ex.4
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
