Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 247/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 672/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 247
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul împotriva sentinței comerciale nr. 37 F din data de 31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul personal și asistat de avocat, cu delegația în primul dosar de apel, martorul - propus de apelant, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se învederează instanței că intimata a depus la dosar prin fax răspunsul la interogatoriu.
Se înmânează apărătorului apelantului un exemplar al răspunsului la interogatoriu.
Apărătorul apelantului arată că este prezent martorul.
Se procedează la audierea martorului propus de apelant după depunerea jurământului, a cărui declarație a fost depusă la dosar după citire și semnare.
Apelantul prin avocat arată că nu are cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă apelantului cuvântul pe cererea de apel.
Apelantul prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței pronunțată de Tribunalul Ialomița în ce privește suma de 200 lei, cu penalitățile de întârziere aferente, solicită să se constate că hotărârea Tribunalului Ialomița este nelegală și netemieinică, reclamanta avea posibilitatea să formuleze o acțiune în pretenții nu în realizarea unui act de vânzare cumpărare, bunul fiind vândut. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 37/F din 31.01.2008 judecătorul din cadrul Tribunalului Ialomița Secția Civilă a admis acțiunea comercială formulată de reclamanta - - ȚĂNDĂREI împotriva pârâtului, a constatat valabilă vânzarea de către reclamantă și cumpărarea de către pârât a autocamionului, conform înscrisului încheiat între părți la data de 12.04.2006 și a obligat pârâtul către reclamantă la plata prețului de 3.000 lei și penalități de întârziere de 3.000 lei.
În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că cererea a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești, la data de 16.01.2007, sub nr-, prin sentința civilă nr. 535 din 5.04.2007, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, unde a primit numărul -. Și această instanță și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei și, constatând conflictul negativ de competență, a sesizat Curtea de APEL BUCUREȘTI în vederea soluționării incidentului procedural. Prin sentința comercială nr. 185 din 27.09.2007 s-a soluționat conflictul negativ de competență, fiind apreciată competența tribunalului, în raport de capătul de cerere vizând constatarea vânzării - cumpărării, apreciată, conform jurisprudenței de la acel moment, ca fiind neevaluabilă în bani.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița Secția Civilă, fiind administrate probe pe fond.
Judecătorul a reținut că probele administrate fac dovada existenței acordului părților cu privire la vânzarea cumpărarea autocamionului, fiind dovedită, de asemenea, predarea autovehiculului către pârât. Pârâtul neîndeplinindu-și obligația corelativă de plată a prețului, judecătorul a apreciat incidența în cauză a art. 969.civ. coroborat cu art. 1361.civ. și 111.pr.civ. constatând întemeiată cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul. Solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare, apelantul a arătat că a învederat prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond că a achitat 2.800 lei din prețul stabilit prin înțelegerea încheiată cu intimata. Mai susține că judecătorul fondului nu i-a permis administrarea de probe prin care să dovedească aspectul plății unei părți importante din prețul autovehiculului.
În consecință, solicită să i se acorde posibilitatea administrării de probatorii, respectiv proba testimonială, în condițiile în care intimata nu a emis factură fiscală atât în momentul predării autocamionului, cât s-a plătit parțial, și nici ulterior, când a mai achitat o parte din preț.
Apelantul mai susține că nu era necesară constatarea vânzării cumpărării autocamionului, înțelegea încheiată în formă scrisă fiind suficientă și legală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VI-a Comercială sub nr-.
Deși legal citată, intimata nu s-a prezentat la termenele acordate și nu a depus întâmpinare.
Prin decizia comercială nr. 285 din 28.05.2008 completul din cadrul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VI-a Comercială a anulat ca insuficient timbrată calea de atac declarată de pârâtul, reținând că acesta nu s-a conformat dispoziției ca până la termenul stabilit să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 231 lei.
Decizia de apel a fost recurată de pârât, iar prin decizia nr. 315 din 05.02.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat, a casat decizia de apel și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de APEL BUCUREȘTI, reținând că instanța de apel nu a comunicat o dată cu solicitarea de plată a taxei judiciare de timbru și contul în care urma să fie făcută această plată.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VI-a Comercială sub nr-, la data de 16.03.2009.
Nici în noul ciclu procesual intimata nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Apelantul a solicitat administrarea probei cu interogatoriu intimatei și proba testimonială, probe admise în ședința publică din data de 08.04.2009. A fost comunicat interogatoriul către intimată, aceasta depunând la dosar răspunsul. De asemenea, a fost audiat martorul, semnatar al actului sub semnătură privată încheiat de părți.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se apreciază temeinicia apelului declarat în cauză, sub următoarele aspecte:
În primul rând este înlăturată apărarea apelantului referitoare la inutilitatea cererii în constatarea vânzării cumpărării, fiind reținut că pentru înregistrarea operațiunii juridice în contabilitatea societății intimate nu era suficient actul sub semnătură privată, în condițiile în care nu a fost emisă factură privind vânzarea. Se mai reține că intimata nu avea deschisă calea unei acțiuni în realizare, în condițiile în care a avut calitatea de vânzător în cadrul operațiunii de înstrăinare a autocamionului.
În ce privește obligația de plată a prețului, se reține că judecătorul fondului nu a dat posibilitatea apelantului pârât să administreze probe prin care să dovedească susținerile acestuia, cuprinse în întâmpinarea aflată la dosar.
Din declarația martorului audiat în cauză, martor semnatar și la momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată, se reține că atât la ridicarea autocamionului, cât și ulterior, apelantul a achitat diverse sume în contul prețului stabilit de părți, totalizând suma de 2.800 lei. Martorul a prezentat condițiile în care s-a realizat înțelegerea părților, precum și faptul că la acel moment apelantul a achitat suma de 2.000 lei, fiind prezent când au fost înmânați banii reprezentantului societății intimate. De asemenea, martorul a mai precizat că la interval de o săptămână s-a deplasat din nou cu apelantul pentru a mai achita suma de 800 lei din prețul autocamionului, sumă ce a fost predată în fața aceluiași reprezentant al intimatei, întâlnit în mod întâmplător, în condițiile în care la sediul societății nu era nimeni. S-a menționat, totodată, de către martor, că în ambele situații în care apelantul a plătit sume de bani reprezentantului intimatei, acesta nu a eliberat chitanțe ori facturi, înțelegerea părților fiind în sensul că va fi eliberată o factură unică la momentul plății integrale a prețului vânzării, respectiv după ce apelantul ar fi achitat și restul de 200 lei.
Potrivit art. 46.com. obligațiile comerciale se probează și cu martori. În speță, apelantul a dovedit faptul achitării sumei de 2.800 lei din prețul convenit, fiind relevate și împrejurările care au determinat neemiterea facturii fiscale, raportat la faptul că părțile au înțeles ca aceasta să fie emisă la momentul plății integrale. Or, în condițiile în care apelantul nu a mai achitat și diferența de 200 lei, intimata nu a mai procedat la emiterea facturii fiscale; în consecință, dovada efectuării parțiale a plății nu putea fi dovedită decât prin proba testimonială, administrată în cauză.
În consecință, în raport de probatoriul administrat, se reține dovedirea de către apelant a plății sumei de 2.800 lei din totalul de 3.000 lei, cât a reprezentat prețul vânzării autocamionului achiziționat de apelant.
Față de dovezile prezentate și administrate, în temeiul art. 296.pr.civ. se apreciază că se impune admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării apelantului pârât doar la diferența de preț în cuantum de 200 lei.
De asemenea, apelantul va fi obligat la plata penalităților de întârziere de 1 % pe zi de întârziere, conform înțelegerii dintre părți, începând de la momentul încheierii actului sub semnătură privată, până la achitarea integrală a sumei restante.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate privind constatarea intervenirii vânzării cumpărării autocamionului.
În temeiul art. 274.pr.civ. intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de apelant, constând în taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul, domiciliat în F, str. -,. 13,. A,. 1,. 5, jud. I în contradictoriu cu intimata - - ȚĂNDĂREI, cu sediul în Țăndărei, șos. - nr. 62, jud. I împotriva sentinței comerciale nr. 37 din 31.01.2008 pronunțată de judecătorul din cadrul Tribunalului Ialomița Secția Civilă în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 lei, precum și penalități de întârziere de 1 % pe zi de întârziere, începând din 12.04.2006 până la achitarea integrală a debitului.
Obligă intimata să plătească apelantului suma de 535 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
19.06.2009.
Jud. fond
Tribunalul Ialomița Secția Civilă
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu
